81 matches
-
și nu o etapă finală, agonizantă, a acestuia"183). Ar exista, de fapt afirmă Praz, citându-l pe Sainte-Beuve doi mari precursori ai modernității, Byron și Sade, dintre care ultimul sistematizează toate intuițiile psihopatologiei de până la el. Astfel, dacă eroul byronian a făcut populară, în prima jumătate a secolului al XIX-lea, figura bărbatului fatal ("Fatal Man"), ulterior vor deveni mult mai pregnante în imaginarul colectiv imaginea femeii fatale și a androginului 184 semn al ambiguizării treptate a idealului sexual, astfel
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Moreau și Puvis de Chavannes în Franța, Hans von Marées, Arnold Böcklin în Germania și alții aflați la confluența cu romantismul sau cu pictura academică. Edward Lucie-Smith contestă teza decadentismului / simbolismului ca romantism pervertit, distorsionat, ca și preluarea demonismului romantic byronian în substanța propriilor genii rele, insistând mai degrabă pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea cu și mai mare aplomb și a avatariilor raționalismului acestui secol
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe latura negativismului asumat ca răspuns la ideea de progres, proprie secolului al XVIII-lea reluată în secolul al XIX-lea cu și mai mare aplomb și a avatariilor raționalismului acestui secol. "Decadența nu constituia o simplă reluare a obsesiei byroniene a "marelui om rău", acest erou pervertit care este totuși superior omologului său lipsit de defecte, și nu reprezenta câtuși de puțin o variantă maladivă a fascinației primilor romantici pentru moarte și suferință. Decadența presupunea abandonul ideii de progres, fie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă cel care stabilește o nouă "tipologie", urmată îndeaproape de numeroși discipoli, devenind, în ciuda multiplelor fațete, un adevărat icon al culturii populare din secolul al XIX-lea71. Potrivit lui Leatherdale, Dracula lui Bram Stoker reprezintă o combinație "între tradiția răufăcătorului de tip byronian sau gotic și ceea ce numim femme fatale, îmbrăcate într-o aură folclorică 72". Raymond McNally, însă, îl descrie drept echivalentul eroului de tip Clark Kent/Superman și Bruce Wayne/Batman, cu puteri similare, dar malefice 73. Dracula este, prin urmare
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Totuși, lucrurile nu sunt atât de simple: vom vedea că revizuirile operate asupra textului modifică, într-o oarecare măsură, aceste judecați. 113 În același timp, cititorul nu trebuie să piardă din vedere calitatea esențialmente vizuală, nu vizionara, a artei poetice byroniene, fapt care pare să-i accentueze caracterul instinctiv, spontan, necăutat. În acest sens, merita citată opinia lui John Keats, exprimată într-o epistola către George și Georgiana Keats și datata 17-27 septembrie 1819: "You speak of Lord Byron and me
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
jos, jos! Charles, dă-i ordin să se dezbrace! Femeile de lîngă mine țopăiau În tenișii lor ca niște majorete, vîjÎind cu rachetele pe deasupra capului meu, iar Crawford, amabil și binedispus, se descheie la cămașă, expunîndu-și pieptul spîn și pozînd byronian pentru sculptor. Un fotograf de la o agenție de știri o luă la fugă pe lîngă platformă. Crawford se despuie pînă la brîu și-și azvîrli cămașa În mulțime. Puțin mai tîrziu, În dreptul mallului, sări de pe platformă și alergă cu pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și galant, cu o politețe desăvârșită asemeni unui cavaler medieval. Maniere atrăgătoare în fața cărora acestea nu rămâneau deloc indiferente, deja cucerite de fața ovală cu trăsături gingașe, aproape feminine, care evoca pentru cele mai romantice dintre ele chipul unui erou byronian. La diversele serate și petreceri unde era invitat se dovedea și un admirabil dansator, compania lui fiind asiduu căutată de numeroase tinere care abandonau rezerva de rigoare, pentru avansuri mai mult sau mai puțin voalate. Însă nici una dintre ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
romanticii apuseni tonalitatea pesimistă a mărturisirii, învăluită uneori în melodia romanței sau în țesătura baladei. Confesiunea Mariei (Sora Maria), un „suflet blestemat”, o amintește îndeaproape pe cea a lui Rolla din poemul lui Alfred de Musset. Cântecul zvânturatului reia monologul byronian, Poetul și muza dezvoltă tema pierderii credinței, cu ecouri din L’Espoir en Dieu de Musset, iar în construcție imită Nopțile. Blazarea (un sonet se intitulează The Spleen) este însă artificială, impresie acutizată și de limbajul italienizant, în linia lui
ZAMPHIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
macedonskiene. Relevând meritele lui Tudor Vianu și Adrian Marino în relansarea valorică a autorului Nopților, Vladimir Streinu își pune o întrebare fundamentală: „Unde se află centrul, adică nucleul radiant al poeziei lui Macedonski?” Răspunsul este edificator: „ Un romantism de tip byronian, care naște semeția și satanismul, un altul lamartinian înălțându-se ca aburii dimineții din peisaj, unul apropiat de al lui Hugo, grandilocvent și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
estetice, harpa de aramă însemnând și cântarea. În oda La Heliade, lira apare cu înțelesul pe care îl va conține ulterior harpa, întrucât, de altă factură decât „lira vibrândă de iubire”, ea „cântă de mărire”, stârnind furtuna oceanică, alegoria romantică, byroniană, a trăirii violente. „Sublim însă e cântul când țipă și ia-n goarnă Talazurile negre ce turbă, se răstoarnă, Și spumegă ca furii și urlă-ngrozitor.” Amintirea lui Heliade, reformator al culturii din cohorta de sfinte firi vizionare, de glas
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sentiment ciudat, diferit de tot ce am numit iubire, o fericire foarte mare, fără dor, fără romantism, un fel de plinătate a simțământului, în chip antic, aș putea spune. Da, veți deduce din această scrisoare că nu este o legendă byroniană, nici o poezie heineană ceea ce trăiește în interiorul meu, un fel de sinceră mulțumire de sine fața de tot ceea ce sunteți Dumneavoastră și față de propiile sentimente față de Dumneavoastră” (Pagini germane traduse de Mariana-Petrescu Popa, în Manuscriptum, nr. 1, 1981, pag. 27). Recitind
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sentiment ciudat, diferit de tot ce am numit iubire, o fericire foarte mare, fără dor, fără romantism, un fel de plinătate a simțământului, în chip antic, aș putea spune. Da, veți deduce din această scrisoare că nu este o legendă byroniană, nici o poezie heineană ceea ce trăiește în interiorul meu, un fel de sinceră mulțumire de sine fața de tot ceea ce sunteți Dumneavoastră și față de propiile sentimente față de Dumneavoastră” (Pagini germane traduse de Mariana-Petrescu Popa, în Manuscriptum, nr. 1, 1981, pag. 27). Recitind
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
macedonskiene. Relevând meritele lui Tudor Vianu și Adrian Marino în relansarea valorică a autorului Nopților, Vladimir Streinu își pune o întrebare fundamentală: Unde se află centrul, adică nucleul radiant al poeziei lui Macedonski?" Răspunsul este edificator: " Un romantism de tip byronian, care naște semeția și satanismul, un altul lamartinian înălțându-se ca aburii dimineții din peisaj, unul apropiat de al lui Hugo, grandilocvent și filozofant, iar altul mai reținut, pictural îndeosebi și exotic în felul lui Gautier, în sfârșit, un romantism
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
orizontul cultural și spiritual al poetului. Natura sa enciclopedică i-a apropiat seducția zărilor cu vraja lor ademenitoare, în consonanță cu firea lui de mare cărturar. Într-un substanțial studiu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga evidențiază sintetic marile teme ale creației eminesciene: revolta byroniană și faustică împotriva ordinii sociale și cosmice, fantasticul de influență kantiană sau schopenhaueriană, eterna poveste a dragostei, gloriosul trecut medieval al țării. Asemenea altitudini nu puteau fi abordate decât de către un geniu, geniul lui Eminescu. Dacă lecturile eminesciene le simțim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
luptă sistematică" din viața publică a țării, cei "fără o meserie hotărâtă, fără talent, fără avere, pentru pâinea de toate zilele ce le-o poate procura bugetul din socoteala tuturor claselor pozitive ale societății întregi"", această accepție fiind "acea de byronian, faustian; dar și sacrificiul înfăptuitorilor", Eminescu deosebind "naturile catilinare de straturile catilinare". Și, pentru a evita vreo confuzie posibilă, apelează la punctul inițial de definire al catilinarului: "Catilina a fost inițiatorul unei conspirații împotriva senatului, demascat de Cicero (în celebrele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
primul cadru Înfățișează un tânăr căruia noi Îi spuneam Ordo, fiul luminat al unui diacon greco-catolic. În plimbările pe care le făcea În răcoroasa vară a anului 1907 Împreună cu fratele meu și cu mine‚ era Îmbrăcat cu o pelerină neagră byroniană, cu o cataramă de argint În formă de S. În pădurea deasă de la Batovo, În apropierea unui izvor unde se spunea că apare stafia unui spânzurat, Ordo dădea un spectacol destul de stupid și de primitiv, pe care fratele meu și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
neagră el e coperit Și e trist ca plopul ce s-a desfrunzit. Proza și dramaturgia reprezintă latura cea mai ridiculă a operei lui Bolintineanu. (Călătoriile sunt însă excelente.) COSTACHE STAMATI Poezia basarabeanului Costache Stamati (1786-1869) este impregnată de accente byroniene, prin poeții ruși, și e în general de tipul romantic, cu o vocație hotărâtă în direcția viziunii macabre și a umorului de colori. Umbra hatmanului Arbore, apărând străjerului, este colosală, monstruos gotică în felul hugolian: Cântând oșteanu aceste, pare că
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Debutează aici cu versuri Al. Odobescu și reia activitatea poetică G. Crețeanu. Totuși în afara acestui cerc înflorea o poezie tânără de oarecare interes. Al. Sihleanu (1834-1857), în singura lui culegere de versuri cu titlu lamartinian Armonii intime, e mai ales byronian. Poetul caută malurile "singurate" ale râului, ar dori să ia parte la lupte sângeroase, s-audă vuirea bombei, să se afle pe oceanul în furtună, ori printre munți gigantici și cataracte. Femeia iubită e "tainicul Luceafăr", pentru care varsă "valuri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lucrurile vorbesc singure, evocând pe om. Decesul unui serdar este luat ca motiv de folosire a unei palete bogate în care domină nuanța de os a cadavrului. În limba franceză, Le calvaire de feu sperie prin stilul flamboaiant. Inspirația e byroniană, cu sălbăticii scitice, orgia de senzații e dannunziană. Cât s-a tradus în românește e mult mai crud și mai original și asprimea limbii cu care se cântă "răcnetul catastrofal" se potrivește violenței barbare a delirului. BONIFACIU FLORESCU, CAROL SCROB
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a lui Th. M. Stoenescu, imitator al lui Coppée, nu mai rezistă nimic. Mircea Demetriade interesă pe unii prin Renegatul, melopee în trei acte monotonă și de nivel artistic coborât, adevărată operă scrisă în stil "social". DUILIU ZAMFIRESCU Cu poezii byroniene debută și Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Apoi se îndreptă spre un "clasicism" care e în fond acela al lui V. Alecsandri din Rodica: o sensualitate vaporoasă și dulceagă, un horațianism prin pana lui Naum și a lui Ollănescu. În Italia poetul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un cunoscut pastel, Viața la țară, cu o grație a mișcării ce introduce în clasicismul senin al Nopții de august a lui Al. Macedonski și anticipă idilele lui Duiliu Zamfirescu. La polul opus, poezia de idei dezvoltă mimetic, în stilul byronianului Manfred, cugetări sumbre și sarcastice. D. se dovedește un versificator ingenios, stăpân pe o gamă ritmică și strofică variată: el introduce alegra strofă 7-3-7//7-3-7, folosită de Ronsard, Hugo, Th. Gautier, iar în rimă, pentru a realiza o sonoritate deosebită
DEPARAŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286735_a_288064]
-
expresii populare. În 1895 se căsătorește cu Elena Sfetea și i se naște unicul fiu, Alexandru. În 1896, publică al doilea volum de versuri, Fire de tort, traducerea Eneidei lui Vergiliu (pentru care primește Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei) și poemul byronian Mazepa, iar în 1897, Antologia sanscrită și, din Kalidasa, Sacontala. Colaborează la „Vieața”, „Epoca literară”, „Povestea vorbei”, conduce „Foaia interesantă” și „Albina”. Solicitat pentru o istorie de popularizare a Războiului de Independență, scrie Războiul nostru pentru neatârnare și Povestea unei
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
abordările mitologiei eminesciene răspunsurile la această întrebare sunt nesatisfăcătoare. Mihai Zamfir, cel căruia îi datorăm un studiu important despre morfologia toposului "tânărului geniu" în literatura română, își explica singularitatea cazului eminescian prin caracterul excepțional al creației poetului: "Prin urmare, varianta byroniană, prezentă în intenție la noi de mai multe ori înaintea apariției lui Eminescu, nu a căpătat substanță viabilă. La marginea dintre anecdotă și literatură, reprezentată de personalități mediocre, ea n-a putut dobândi forța și fascinația necesare producerii mitului"135
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Dar cine suferă mai mult sub influența ispititoare și înșelătoare a morților decât aceia care s-au pierdut la suprafața lumii". Cartea Roșie. Liber novus, Editată de Sonu Shamdasani, Editura Trei, București, 2011, p. 297. 4 Este vorba despre nefericirea byroniană (George Gordon Byron, poet romantic englez, 1788-1824), descrisă de către Bertrand Russel: Există în zilele noastre, după cum a existat și în atâtea alte perioade ale istoriei, multă lume care-și închipuie că oamenii cu judecată s-au lămurit cum e cu
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
viitor[...] în timp ce pedagogul râdea de versurile mele latinești, iar colegii mă priveau batjocoritor". Citește cu pasiune pe Byron, Goethe, Shakespeare, Cervantes. În 1836 scrie primele povestiri: "Un parfum de mirosit", "Ciumă la Florența", "Turbare și neputință", istorii de certă influență byroniană, de factură pesimistă. Flaubert o cunoaște la Trouville pe Elisa Schelesinger, soția (nelegitimă mult timp) a unui afacerist, în vârstă de 26 de ani, femeie de o cinste și de o puritate ireproșabilă, care rămâne toată viața marea pasiune a
Gustave Flaubert () [Corola-website/Science/310075_a_311404]