131 matches
-
12tc " Capitolul 12" Dar, mai târziu, acasă, m-am întrebat dacă nu cumva fusese ceva adevăr în mesajul lui Leisl. „Entitatea“, „vocea-spirit“ sau oricum ați vrea să-i spuneți, aducea un pic cu Buni Maguire. Apoi mai era povestea cu câinii; știu că ieșise puțin distorsionată, ajungând să vorbească de câinele meu (din nefericire, inexistent) care s-ar fi îngrășat. Dar chestia e că Buni Maguire ținuse ogari. Umbla zvonul că avea obiceiul să se culce cu ei. Chiar să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Când soarele după-amiezei târzii îi scălda ramurile de sus, o mulțime de ciori începeau, dintr-o dată, să facă tărăboi. Și oricât de eleganți și pretențioși încercau să fie cetățenii din Kyoto, existau trei lucruri pe care nu le puteau controla: câinii vagabonzi noaptea, bălegarul de vacă de pe străzi dimineața și ciorile de după-amiază. În curtea templului mai erau unele zone libere. Erau necesare multe construcții pentru a termina refacerea celor vreo douăzeci de clădiri, care fuseseră distruse de foc în timpul războaielor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
secret.“ Adam era conștient de o minge fierbinte, mobilă, care-i încălzea coapsa: Zet, ghemuit în buzunarul hainei lui de diftină. Zet nu avea voie să vină la Institut, dar la reuniuni era admis. De ce să nu poată fi prezenți câinii, din moment ce undele și particulele Luminii Interioare îi străbat și pe ei? Și apoi, se creaseră precedente. Cățelul mamei doamnei Bowcock participase ani de zile la reuniuni. Căpșorul delicat al lui Zet, cu creștetul alb și negru, rotund, privea peste marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Era el. Mi-a zis "bună seara" și în loc de obișnuitul "ce mai faci?" sau de o explicație a absenței sale m-a întrebat cu glas precipitat: "Ai auzit și tu ce se întîmplă?" "La ce te referi?" La povestea cu câinii, bineînțeles. Câinii și becurile sparte." " Da, sigur că știu", i-am zis. A tăcut o vreme și a oftat lung. Parcă nu era decis cu ce să continue. Sau poate se temea că era auzit și de altcineva în afară de mine
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta-i chestia cu câinii. Nu există om pe lume care să merite primirea pe care orice câine știe s-o facă. Actrița Karin iese pe ușa șoferului. Plânge și râde în același timp. Ia uite, spune ea. Ai zice că a crezut că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ajuns acasă. Experiențele anterioare ale câinelui Găsit l-au făcut să creadă că stăpânul se pregătește să se așeze din nou pe banca meditațiilor, sărmanul avea spiritul tulburat de conflicte, cu viața curgându-i pe dos, acum se arată folositori câinii, când vin să se posteze în fața noastră cu nelipsita întrebare în ochi, Ai nevoie de ajutor, și cu toate că, la prima vedere, nu pare la îndemâna unui animal ca acesta să găsească leacul pentru suferințe, angoase și alte necazuri omenești, pricina poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
câinele tău? Dacă da, mă gândesc serios să-ți interzic accesul în parcă — De fapt, zise Ralph înhățând potaia de lesă, în ciuda schelălăielilor de protest, e al meu. Îmi cer scuze, dar habar n-aveam că e interzis accesul cu câinii. Fără îndoială, o altă decizie obtuză a distinsului nostru consiliu local. Vino, Ben, e timpul ca noi doi să mergem să ne luăm câte un Big Mac. Ceea ce o făcea să se simtă cel mai în largul ei în relația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acord cu el. Oricum niciodată nu-și prețuiseră tatăl prea mult, iar cu trecerea anilor găsiseră noi motive de dispreț: lenea, minciunile, aroganța stupidă a fiilor lui, felul în care se purta cu Ruti. La câteva zile după cearta cu câinii, Ruti a venit la mama și s-a aruncat la picioarele ei. „Sunt pierdută”, a suspinat ea și cum stătea acolo pe jos părea o baltă de noroi tristă mai degrabă decât o femeie. Părul îi era dezordonat și plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi. Acum formau o pereche frumoasă, dansau bine și chiar erau lăudați de instructor. Într-o seară, când au stat mai mult la repetiții, Petre chiar s-a oferit să o conducă acasă pentru că era târziu, întuneric pe străzi și câinii slobozi prin curțile oamenilor. Frusina a fost de acord. În drum spre casă, el a vrut să o ia de mână dar aceasta l-a respins și i-a spus că are un prieten pe care îl iubește. Făcuse gestul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
formelor pe care le exclude iubirea din sfera ei. Este de-a dreptul înfiorătoare patima pe care a dezlănțuit-o creștinismul în începuturile sale. Primii creștini au urât mai mult lumea păgână decât au iubit împărăția cerurilor. Sau avalanșa de câinie declanșată de ideea luptei de clasă, în numele solidarității și a justiției! Proletariatul modern este un vulcan de ură, izbucnirile lui sânt tot atâtea trepte înspre putere. Ura este virtutea politică prin excelență. Cine susține contrariul uită că lumea s-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
foame, șuieră. Putem să te lăsăm acolo, între ei. Și, ca să fie totul clar, o să-ți mânjim turul pantalonilor cu niște sânge de la măcelărie. Sau mai bine îți crestăm palmele și obrajii. Ce zici, te prinzi la o alergare cu câinii, care ajunge primul ? Adică, ai înțeles, care ajunge primul la tine, măcar că fiecare are de patru ori mai multe picioare... De dinții din gură nu mai vorbim... Și ascuțiți... N-ar fi păcat să n-aibă și ei, acuma, de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
partea cealaltă a celor trei semne, el personal, devenise obiectul unui accident stupid, banal și neașteptat, la care nici nu s-a gândit vreodată. Nojițele din piele, cu care era ancorat de atelaj, s-au rupt brusc. În viteza lor câinii, împreună cu sania încărcată până la refuz, s-au dus tot înainte fără a se opri, iar el, sub greutatea corpului, cu schiurile ce se bălăngăneau aiurea legate de picioare, căzuse chiar sub gheața ce s-a spart în zeci de bucăți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o atmosferă întunecată". Dar în spatele paravanelor se simte... lehamitea totală, abandonul, vidul... Se semnează aici, tacit, despărțirea definitivă a fiecăruia de ceilalți. Violent, fascinant, tulburător spectacolul lui Alexa Visarion ne avertizează parcă: "Aveți-vă ca frații și mâncați-vă ca câinii." (Valentin Silvestru) [...] Paravanul lui Cehov, obiect metaforă ce domină finalul actului III, a devenit strategie de înțelegere și principiu de reprezentare la Alexa Visarion în spectacolul Trei Surori de la Timișoara. Nicio explozie. Nicio fanfară. Nici dansuri. Nici crize de nervi
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
care ei înșiși ar fi vrut să le atingă. Acești oameni sunt niște colecționari, cresc animale ca și cum ar colecționa timbre sau mașini. Un câine frumos este un câine care câștigă premii la concursurile de frumusețe. Adesea îmi par frumoși chiar câinii ai căror proprietari îmi spun: " Da, dar nu are pedigree... La expozițiile canine, frumusețea se măsoară la centimetru. Pentru mine, frumusețea este cu totul altceva. Frumusețea este coerență. Coerență fizică și psihică. Frumusețea apare atunci când intelectul se află în armonie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
tristețe a cărnii.../ Desigur, iubito, totul se duce, spiritul/ numai pulsează în limburi./ Nisipul, pulpele lungi, vișina coaptă a catifelei,/ stelele cufundate în paharele de gheață./ Luna boală feroce și grea peste chipuri)./ ne iubim cu disperare, cu teamă urlă câinii biciuiți/ în simțuri, marea geme la țărm; o placentă infinită./ Chemare a morții..." (Pastel). Alte două par a fi, în acest prim volum, obsesiile majore ale poetului, chiar și în textele cu inserții sociogonice ori cosmologice în care se invocă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ieșit. Nu comunicasem, dar nu eram supărați unul pe altul. Cel puțin așa credeam. Era o neânțelegere liniștită. Seara, târziu, după miezul nopții, am fost trezit din somn de câini. Era o hărmălaie în curtea vilei. Mă scoteau din sărite câinii, mai ales o cățea pe care o hrăneau toți, se îngrășase și toată ziua lătra trecând de la o vilă la alta... Heam, heam, heam... Radu Boureanu era foarte grijuliu cu ea, îi dădea oase, o mângâia... Aruncam în ei cu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
-i vorbă, i-am putea da pe cei noi drept cei fugiți, numai că ceea ce spui tu sunt vorbe goale. Vorbim ca să treacă vremea. Eu socot că e mai cu folos să mergem și să-i căutăm pe munte cu câinii. Nu puteau să ajungă departe. - Și încotro să pornim mai întîi? întrebă sutașul cu vădită părere de rău că planul său nu a fost încuviințat de slujbaș. - Deodată în mai multe părți, zise slujbașul. Spre apus, spre răsărit, spre miazăzi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
temnițelor comuniste transferă în registrul tragic malițioasa izbucnire caragialiană din Búbico. Fără să mai recurgă la anestezice din gama comicului, N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de a-i cocoloși, de a-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului"70. Iată cum, paradoxal, cea mai acidă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sănătate doar când doarme, dar nu totdeauna, pentru că uneori vorbește și când doarme! Și de asta ne-am molipsit! Ne-am molipsit de atâtea lucruri! Și ne mai și insultă! Insolența sau nerușinarea le numește cinism, altfel spus câinism sau câinie, tocmai el, animalul ipocrit prin excelență. Limba l-a făcut ipocrit. Drept care ipocrizia ar trebui să se numească antropism de vreme ce insolența se numește cinism. Și a vrut să ne facă ipocriți, cu alte cuvinte comedianți, farsori, pe noi, câinii. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
auzit atâtea Întâmplări adevărate despre lupi, din care se desprinde comportamentul duios sau agresiv al lupilor, iar altele sunt simple povești sau fabulații despre agresivitatea acestei monumentale specii a naturii care, prin Încrucișare de generații și generații la rând cu câinii, au transmis, pe cale ereditară, acestora din urmă, Întreaga lor zestre genetică, cu tot ce au bun și rău În ființa lor. Încă din vremurile primitive, lupul s-a aflat În competiție strânsă pentru hrană cu omul, pe care și unul
DE LA LUPUL DIN SĂLBĂTICIE LA CÂINELE-LUP DIN GOSPODĂRIE by Mihaiu Şanţa, Marcel Şanţa, Vlad Florin Şanţa, Alexandra Sima () [Corola-publishinghouse/Science/792_a_1656]
-
miros, gust, atingere, ca în exemplele (3)-(7): (3) Un ochi care nu percepe lumina nu prezintă răspuns pupilar la stimularea luminoasă directă. (4) Acest zgomot nu iradiază și nu se percepe într-o anumită perioadă a ciclului cardiac. (5) Câinii percep mirosuri pe care le emană obiecte aflate la 15 metri sub pământ. (6) Fumătorii percep altfel gustul alimentelor. (7) Copiii cu tulburări senzoriale percep atingerea într-un mod divers. Verbul a percepe poate fi folosit ca hiperonim 7 al
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
ceva despre cum împuști! N-am voie să împușc decît cu voia șefilor. Care șefi? De la Săveni. Atunci de ce cari mereu pușca asta cu mata? Păzesc să nu-și facă de cap braconierii. Cine? Braconierii, ăia de prind iepuri cu cîinii. Acu, iarna? Cîmpul este pustiu, nu vezi zare de om! Nu se știe niciodată! Ai prins mata vreunul? Ehe, he... Ai prins? Ehe, he... Nu scoteam nimic de la vînător și atunci îl rugam fierbinte: Trage un foc, nene Saldaru. Vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Te-au legat și te țin în plin soare și nici apă în castron nu ai... Ochii îmi spun că a înțeles totul și felul cum mă privește îmi certifică faptul că mi-am mai făcut un prieten. Vorbești cu cîinii, dom' primar? În spatele meu stătea un zdrahon nespălat, neras și cu dinții, puțini cîți i-au mai rămas, negri ca smoala. Duhnea îngrozitor. Avea brațele goale și cu multiple tatuaje. O inimă străpunsă de o săgeată sub care scria "Ana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
prezent taman caracteristicii esențiale a acelei lumi informaționale. Așteptați poate și antiteza? Ca de obicei, ea există: am văzut, și nu o dată, Într’un alt cartier, unul care nu e Încă dar devine pe zi ce trece unul bogat, ditamai cîinii cât vițelul, cărora le pleznește pielea de grași, scoși la plimbare; doar nu și-or pierde pofta de mâncare... Există pentru asta și vectorul, același om În două ipostaze: „sărac dar curat“, respectiv „putred de bogat“. Din care doar prima
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
scoase la iveală Întreaga ei progenitură și-și bătu joc de nebunia ei. În final kipara s-a răzbunat, tjakara fiind condamnată să nu zboare și să cutreiere pământul pradă câinilor dingo și vânătorilor 375. Suntem curioși să vedem celebrii câinii dingo, de culoare albă, care nu latră, dar scot sunete asemenea lupilor. Se plimbă agitați prin cușcă atenți la tot ce se petrece În jur ca și diavolii tasmanieni, care departe de denumirea lor Înfricoșătoare stau cuminți În habitatul lor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]