115 matches
-
rezolvaseră problema, s-au urcat în mașină și au plecat. Am cules porumb până după amiază, dar nu s-a terminat. A doua zi de dimineață, am plecat din nou toți din primărie la cules de porumb. Pe o vreme câinoasă, mai în căruță, mai pe jos, am ajuns în două ore la locul cu pricina, obosiți, uzi pe haine și la picioare. Era lapoviță. Cojocelul elegant de Orăștie, cu glugă, de care eram foarte mândră, s a udat în scurt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și un pachet cu alimente pentru a mă pune pe picioare. De atunci nu ne au mai trimis pe câmp la cules porumb. PRIMA IARNĂ Deși nu o așteptam cu nerăbdare, într-un sfârșit a venit iarna. Era o vreme câinoasă, cu temperaturi ce rar se ridicau peste zero grade. Naveta era de la o zi la alta tot mai grea. În apartamentul din oraș era frig. Căldura era din ce în ce mai puțină, iar de multe ori lipsea. În fiecare dimineață și seară lumina
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după spinarea soldatului din fața lui. Încerc să nu rîd. Portocală mătură Încăperea cu o privire cîinoasă, ridicîndu-se pe jumătate În picioare, apoi se așază la loc, după ce-l pocnește peste ceafă pe unul. Îmi dau seama că e răcanul din Craiova care m-a abordat la Hațeg, cînd plecam - deși l-am mai văzut prin dormitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi atent ce spun... eu, dacă iese treaba bine acuma cu misiunea asta, vreau să te fac fruntaș. Ce zici, bă, e bine? Bă, mă urmărești sau ce faci? Din păcate, nu prea reușeam să-l urmăresc, așa cum nici gîfÎiala cîinoasă pe care invidia a scos-o În urma vorbelor comandantului din Patrana, care Își făcea de lucru prin preajma noastră, pe culoarul Îngust, cu urechile pîlnie, nu mi-a produs vreo impresie. Pentru că pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
femeia gravidă va sta pe vreo albie, va naște fată. Ea nu trebuie să mănânce două poame împreunate (prune, cireșe etc), căci va naște copii gemeni. Gravida să nu dea cu piciorul în vreun câine, căci va naște un prunc câinos la inimă. Femeia gravidă care culege în poală surcele de la rindea, va face copilul cu păr creț. Femeile însărcinate să citească mereu visul Maicii Domnului, ca să nască ușor și să le trăiască pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
un om de condiție medie care suferă o serioasă fractură socială cum ar fi cea postdecembristă, ce s-a întâmplat cu vecinul tău sau cu părintele tău, sau cu cel pe care-l vezi la televizor nostalgic după o vreme câinoasă a istoriei? De ce un astfel de om rămâne sub incomoda definiție: sunt o babă comunistă, în loc să se adapteze și să comită alta mai convenabilă: sunt o doamnă adaptată la capitalism?! Dacă primează nevoia de argumentare, eseurile, sunt o soluție, par
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
sensurilor. Cu puțină imaginație și cu un minim efort simbolic, scena surprinsă În poem este una de o imensă tristețe - asistăm la Înmormîntarea unei epoci. Și nu oricum. Căci, iată, fără niciun prohod și fără vreo procesiune, pe o vreme cîinoasă, ultima relicvă, reprezentativă pentru o Îndeletnicire seculară și pentru o țară (fostă) eminamente agrară, plugul, este aruncată peste mormanul de fier vechi și dusă la groapa de gunoi a istoriei (chiar dacă, ecologic și eufemistic, Îi vom zice reciclare). Și totul
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
femeia gravidă va sta pe vreo albie, va naște fată. Ea nu trebuie să mănânce două poame împreunate (prune, cireșe etc), căci va naște copii gemeni. Gravida să nu dea cu piciorul în vreun câine, căci va naște un prunc câinos la inimă. Femeia gravidă care culege în poală surcele de la rindea, va face copilul cu păr creț. Femeile însărcinate să citească mereu visul Maicii Domnului, ca să nască ușor și să le trăiască pruncii. Dacă o femeie însărcinată cunună, îi va
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
a mai putut să le ofere acestora o afecțiune maternă de care ar fi avut nevoie, iar tatăl și-a concentrat afecțiunea asupra celor din urmă. Suportând adesea tratamente dure din partea tatălui lor, aceștia s-au Înrăit și au devenit câinoși. Fata, fiind mai În vârstă, s-a căsătorit și și a văzut de casa ei. Ceilalți doi, George și Sandu, au avut multe de tras, soarta orfanilor de mamă. Oricum ar fi, o mamă vitregă nu poate fi ca cea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
în clădire, semn de firmă cuminte pe măsură ce spațiul revine către matcă, domiciliul Iași. Ora 20,13, gara Tecuci, în holul de la etaj, sala de așteptare ușă închisă și inscripționată "Școala personalului", doi maidanezi făcuți covrig pe scara dintre etaje, frigul cîinos de sală de așteptare, mai recentă dezasimilația canină, două spîrcuiri anexe, glumă totală, cîine să fii și o știi! muștele amorțite la geam, precis negre, tușind le-am schimbat locul, respiro semiotic de suflat muște, trei mărimi medii de muscă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Toate cu un singur, utopic și abominabil scop: atingerea țelurilor comunei primitive în care aveau încredere oarbă, ca fiind „cea mai avansată formă de existență a omenirii”! „Atunci mi-am zis că fostul director Rimmer a fost un mielușel, față de câinosul Livescu”, ne-a mai spus Busuioc. Mai departe, „...eram complet dezorientat și nu știam încotro să mă-ndrept. M-aș fi putut înscrie la Agronomie dar mă gândeam că, inevitabil, aș fi ajuns într-un colhoz cu un președinte la fel de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
la suflet. Dar în acele brigăzi, aducând oamenii cei mai răi de gură din tot lagărul de 5000. Cele două brigăzi, O-1 și O-2 îi aveau pe acești doi brigadieri, cei mai răi conducători de brigadă, cei mai câinoși... Adică, în ce sens răi? În sensul că nu ne lasă... Da’ brigadierul știți ce putere avea? Să-ți dea de mâncare sau să nu-ți dea; să te propună pentru carceră, și noaptea să dormi la carceră, stând în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
dramatice. Afirmându-și cu duritate punctul de vedere despre aspecte la ordinea zilei, vorbește însă o altă limbă, aceea a compasiunii, în însemnările privind soarta necăjită a celor „desculți”, „flămânzi și goi”. Dar, în general, e neiertător și câteodată chiar câinos. Formula pe care o practică în schițele lui „anapoda” din Eu sau frate-meu?!... (1929) și Două și-un cățel... (1933) este aceea a unui umor sec (de influență americană, s-a zis), bazat pe gaguri trăsnite și alte ciudățenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
Își revine și-i reproșez că nu mi-a spus nimic. Ba da, răspunde obosit. Judecă cele spuse și vei afla răspunsul. Ajung acasă pătruns de cele întîmplate. Întorc pe toate fețele cele spuse. Care dintre candidați a fost cam cîinos cu mine? Unde este virgula după NU, înainte sau după ?! Scot tot ce am primit din țară și citesc din nou. Nu dau peste nici un candidat care să-mi vrea binele sau răul. Deodată ochii îmi cad peste un paragraf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
să-mi vrea binele sau răul. Deodată ochii îmi cad peste un paragraf din AS Media: ...dacă ajung primar, voi desființa Ambasada de la Havana. Ce ne trebuie nouă, românilor, ambasador acolo? Hopa, îmi zic. Am descoperit, finul a fost cam cîinos cu mine și uite, îmi vrea răul. Deci, ăsta va ieși primar. Nu pot dormi. A doua zi alerg la omul meu, foarte agitat și aproape gîfîind. Îmi zîmbește amical. Ai aflat? Da. Dar este o nenorocire. Cum pot să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am spus domnului doctor că voi absenta și, apoi, trebuie să vă aduc de mâncare! Nu? Ai grijă de frații tăi. Eu am încredere în bunul Dumnezeu. Să fiți cuminți. La revedere! Sărut mâna! Și a plecat pe o vreme câinoasă, fiind conștientă de riscul asumat. Era conștiincioasă și disciplinată, dar mai ales se gândea că are în grija ei șase copii care o așteaptă să se întoarcă seara acasă cu sufertașul cu mâncare și feliuțele de pâine într-o plăsuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adaptezi. Legea "selecției naturale", aparținând savantului englez Ch. Darwin, se aplica aici în proporție de sută la sută. Cine se adaptează condițiilor, trăiește și merge mai departe; cine nu moare. Cale de mijloc nu există. Aceasta a fost cea mai câinoasă, cea mai neagră perioadă din cei șase ani cu D.O. cât am fost deportați în Bărăgan. Toți slăbiserăm foarte mult. Eram străvezii; un fel de umbre. Mama suferea cumplit. Nu ne putea ajuta. Ce-ar fi putut să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
acolo de sus din fortăreața diavolului, Dumnezeu și Înălțimea Voastră să mă ierte pentru neas cultarea mea și pentru că vorbesc astfel. Cei prezenți ciuliră urechile și bătrânul continuă: — Bunicul meu a fost slujitor al lui Mathilde, strămoașa lui Adalbrecht, la fel de câinoasă și fără inimă ca și el. Toți oamenii din această vale Își amintesc cu groază de fărădelegile ei, ca atunci când a pus să-i pardosească drumul până la biserică cu pâini, ca să nu-și murdărească picioarele. și asta În timp ce șerbii ei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a dat seama imediat cine este. Arăta ca o tovarășă înfășurată în costum-taior bleumarin, cu părul tuns și dat pe spate și cu o față câinoasă. A intrat în sângele ei mai mult ca să vadă despre ce este vorba și abia atunci și-a dat seama că era Vencica. De la ea a aflat tot mersul societății, dar și despre Achile. În 1940, Achile își vânduse magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
mele. Cum? Simplu, citind corespondența împărătesei. He, He, He! Își închipuia cineva că-i voi da mură-n gură, furnizându-i date despre editură, anul apariției, volumul și pagina? La muncă! Totuși, ca să nu se spună că am un suflet câinos, ofer cu generozitate un indiciu, epistola e scrisă cu ceva timp înainte de 1915, dar nicidecum mai devreme de... hai să-l luăm pe 1900, că-i un an mai rotund. Mult, mult, succes! Mda... Cred că oricine și-a putut
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
problemă, destul de gravă, cu primele glande salivare din stat? Secretă în exces și atunci simte sărmanul o nevoie atât de intensă de eliminare a scuipatului, încât îl împroașcă pe primul care-i vine în minte. Doar nu sunteți atât de câinoși la inimă, ca să doriți să se înece președintele, cu propriu- i scuipat? Însă, uite că a trecut atâta timp, de când stăm de vorbă aici, ca țațele-n drum și nu am ajuns la nici o concluzie, cât de cât plauzibilă, la
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
hambarul plin, măcar aveau sacul vârfuit. Luau salariu de la stat ca dascăli, bașca pomeni și alte venituri de la biserică. Acum, dascălii iau doar șuturi din toate părțile, de la autorități, de la elevi, de la părinți, de la presă și de la viața asta câinoasă care ia blestemat să ajungă în această meserie. În aiuritoarea și nenorocita degringoladă post- decembristă, statutul dascălului în general și al celui din mediul preuniversitar în special, a căzut într-un adânc derizoriu. Ceea ce este mai crud, e că poate
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
publicată, într-o primă variantă, în 1994. În noiembrie 1996, îl întâlnește din nou, de data aceasta la Strasbourg, și continuă discuția. În 1998, apare ediția a doua, mult amplificată, a cărții Convorbiri cu Petru Dumitriu. Scriitorul vorbește despre exilul „câinos” prin care a trecut. Își deconspiră modelele filosofice, are curajul să spună că nu-i place Joyce. „Am fost un Galilei, n-am fost Bruno.” Promite să scrie din nou în românește. În 1996, se întoarce, după 36 de ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
ca să scapi de probleme. Să iei zilnic locul altuia, intrând în pielea unuia sau altuia... Cu toate ca poetul franțuz spunea că nimic nu e mai profund decât pielea... Ce stare ciudată singurătatea această într-o halta pustie din mijlocul câmpiei transilvane... Câinoasa vreme. Acum ploua mai des și mai mărunt și s-a făcut frig, gata să dea ploaia în ninsoare. Nu știu de ce, acum mă gândesc la halta Astopovo din stepa rusească și la Tolstoi fugit de-acasă și care și-
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
ne dă sau nu ne dă câte ceva (apă, lumină, căldură, pâine, ulei, ouă etc.), situații în care facem sluj sau mârâim înfundat. Înrăiți, sălbăticiți, câinii sunt un etalon al stării în care noi ne zbatem. Pe scurt, câinii nu sunt câinoși. Oamenii, da. Peste un timp, când aceste rânduri vor ajunge sub ochii fratelui meu cititorul, el nu le va înțelege, întrucât se va fi stins demult polemica în jurul câinilor vagabonzi. Ce atâta discuție inutilă? - se va întreba el pe bună-dreptate
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]