115 matches
-
se-torcea de pe front. Primise o permisie de trei zile. Regimentul lui se cartiruise în apropierea Oarbei de Mureș, unde trebuia să fie prezent luni de dimineață la prima oră, când se făcea apelul. Era în toiul nopții, iar vremea câinoasă, cum nu mai văzuse decât pe la Cotu Donului, cu un vânt năprasnic și spic de ploaie rece, îi frigea obrajii de-i lăcrimau ochii; îi scosese sufletul din el, dar era bucuros că mai avea câțiva metri și intra în
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
ani au mai trecut, Doamne... Nu degeaba se spune că un cap de om nu va pieri până nu-i prins criminalul, sau va plăti și el în fața Ta pentru crima săvârșită. Cum de-am putut să fiu atât de câinos?!... N-ar fi fost mai simplu să-i las viața? Leana era liberă să plece în lumea largă; ce m-ar fi interesat de ea că nu mi-a fost credincioasă. Ce drept aveam eu să iau viața unui om
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
că o să facă și pasul acesta atunci când vor hotărî zeii. ** Era o iarnă cumplită. Crivățul sufla cu putere troienind nămeții. Stejarii trosneau sub greutatea zăpezii. Lupii, urlau prin desișuri. Bătrânii spuneau că nu văzuseră în viața lor o iarna mai câinoasă ca asta. Sufereau de frig și animalele, nu numai oamenii! Ca să se mai încălzească, dar să le și ferească de atacul lupilor, care pe o astfel de vreme deveniseră foarte îndrăzneți, noaptea le închideau în cetate. Hestia, frumoasa regină getă
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
ce înveșmântau pământul. Pe luncă, pe șoseaua către Vedea nu trecuse încă nici un deschizător de pârtie prin nămeții imaculați, așa că tractorul continua să deschidă pârtie cu plugul, gâfâitul motorului fiind singurul sunet care tulbura liniștea satului ascuns sub povara iernii câinoase ce îl luase în stăpânire. Câte un lătrat de câine se auzea ca din fundul pământului din curțile troienite. Abia când au ajuns aproate de drumul ce urcă către Govăra, au zărit primele urme ale trecerii unui tractor care urcase
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
ducă dorul... Sunt blânzi cu toții, nu atacă și nici nu latră către om, îl recunosc și nu-l confundă-n drum cu trunchi uscat de pom... Ei legea lor o fac și-o apără cu vehemență, că-n lumea lor, câinoasă, nici nu primesc clemență... Ei lesă n-au, nici zgardă, nu recunosc pe cei ce-s slugă la stăpân și stau ca prințișorii pe perne, nu pe fân... Ei sunt blamații zilei, sunt neam de boschetari și n-au statut
SUPĂRAREA LUI BOSCHITO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375284_a_376613]
-
realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația dimineții geroase, în ciuda faptului că ultima suflare de viață din trupurile lor se stinsese odată cu ultimele stele ale nopții. Când primele raze de soare cu dinți vor
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
categoria, tagma, ceata. Schema tinde să sufoce totul, în chinga unui tezism agasant. Într-un antagonism ireductibil, două tabere se înfruntă: de o parte, cei săraci lipiți pământului, care „crâșcă și gem”, schingiuiți, batjocoriți, iar de alta, agresorii, nesătui și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la os, urgisiții se răzvrătesc și mânia lor îi împinge la cumplite, sângeroase fapte. Obsedați de „pământ și slobozenie”, ei ucid cu sete, pradă unei beții a răzbunării, dau
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
gravă a realității, o denaturare a ei, prea evidentă. Dar chiar la acei scriitori rușinoși și grijulii față de opinia publică, acea ură a țăranului Împotriva exploatării moșierești, este redată nu ca un element episodic și accidental (ura Împotriva moșierului prea câinos), ascuns de cele mai multe ori, fie sub imaginea poftei animalice de pământ, ca la Rebreanu, fie sub vălul mistic al religiozității. (Ă). Este neîndoielnic că Desculț constituie o luptă câștigată și pentru munca de creație literară a lui Zaharia Stancu și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vlagă, ca În cazul «Răscoalei» lui Rebreanu (feciorul lui Miron Iuga sau ușurateca dar fascinant de frumoasa Nadina). Aici, imaginea de ploșnițe a boieroaicelor dela curtea Vorvorenilor e realizată cu extraordinară măiestrie. Bătrână pe jumătate nebună, bolnavă, murdară, zgârcită și câinoasă, sora-sa care o pândește spre a o moșteni, nepoate vicioasă, iată o faună descinzînd din cea a Arnotenilor lui Matei Caragiale, fără sclipirea de fluturi de noapte, de mister pe care acesta le-o dădea. (Ă). În al doilea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care mi-au adus nenumărate bucurii și necazuri pe planeta asta numită Pământ“. Descriind-o pe mama, spuneam: „Frumusețea ei e genul care pare să fie scoasă În relief de tristețe“. Câteva pagini mai Încolo vine subtitlul „Calomnii caustice și câinoase, de Callie“. Jumătate din timp scriam prost În genul lui George Eliot, cealaltă jumătate scriam prost În genul lui Salinger. „Dacă urăsc un lucru pe lumea asta, ăla e televizorul.“ Fals: iubeam televizorul! Dar pe acea mașină Smith Corona am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
peste cățeaua turbată, trepidând, epileptic, pe spinarea ei îngustă, asmuțit de gâtul ei alb alb și de șoldurile perfide și părul roșu, lătrând împreună plăcerea imediată, ilicită, care să răzbune amânări și interdicții. Terapia turbării, eliberarea, da, plăcerea desferecată, desfrânată, câinoasă, care să vindece oroarea de propriul trup înstrăinat și de numele înstrăinat și de sufletul înstrăinat în lumea înstrăinării. Dum-dom-dom-dom-dum, Dominic și ri-ri-rina, roșcata rabiată. Cadența pustiului, dom rina, domirina, dum dom ri rina, domiri, până la stingere. Letargici apoi, pacificați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o unghie. Își dă seama că mă uit la el, se Întoarce și Își rînjește dinții albi, apoi mimează serva de handicapat de la ping-pong, ascuns după spinarea soldatului din fața lui. Încerc să nu rîd. Portocală mătură Încăperea cu o privire cîinoasă, ridicîndu-se pe jumătate În picioare, apoi se așază la loc, după ce-l pocnește peste ceafă pe unul. Îmi dau seama că e răcanul din Craiova care m-a abordat la Hațeg, cînd plecam - deși l-am mai văzut prin dormitor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fi atent ce spun... eu, dacă iese treaba bine acuma cu misiunea asta, vreau să te fac fruntaș. Ce zici, bă, e bine? Bă, mă urmărești sau ce faci? Din păcate, nu prea reușeam să-l urmăresc, așa cum nici gîfÎiala cîinoasă pe care invidia a scos-o În urma vorbelor comandantului din Patrana, care Își făcea de lucru prin preajma noastră, pe culoarul Îngust, cu urechile pîlnie, nu mi-a produs vreo impresie. Pentru că pur și simplu eram hipnotizat de priveliștea compartimentului ofițerilor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
marea Uniune Sovietică? Am spus doar ce am văzut când eram pe front... Și luptai împotriva victorioasei Armate Roșii! După această afirmație, anchetatorul și-a făcut de lucru cu niște foi din dosar, fulgerându-l pe Toaibă cu o privire câinoasă. Apoi, cu un surâs ironic, a reluat vorba: Și ce ți-ai zis tu când a venit cu recheziția? Ia să vezi cum îi păcălesc eu pe aiștia... Și... și ce ai făcut cu calul? „Ce să-i spun? Mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
un sufleu de cad boii ca vacile din picioare! DINTE PENTRU DINTE Acest titlu pașnic se află pe un abțibild care se ia ușor și se lipește peste decorul unui Salooon de așteptare spațiat de mai multe scaune, o soră câinoasă lângă un pechinez nesanitar. Cabinetul are două uși: una de intrare și cealaltă tot de intrare dar la scaunul de osândă stomatologică. Ușa de ieșire, deci a treia, lasă să intre intempestiv al treilea personaj, Baritonul. Al doilea, că era
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
primul plan, silindu-1 la demersuri penibile pentru demnitatea lui abia ocrotită de paravanul gemenilor, de care era silit să se folosească. Sia suferea dureri cumplite fără să se îmblînzeaseă, cu dinții strânși și vorbe urâte, gata de scrâșnit. Se uita câinos la gemeni, la R'im și chiar la biata duduia Mari. Moșica Mari nu era autoarea avortului funest și servea de familie. O ușă deschisă o făcea să tresară și printre gemete căta într-acolo cu o privire sălbăticită de
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o pornim, dară, spre casă, zise o voce”. “Doamne apără și păzește!” “Mortu’ dă la groapă nu să mai întoarce” se auziră altele. “Nu mai putem merge” spune popa. N-au avut încotro și întreg cortegiul făcu cale-ntoarsă. Vremea asta câinoasă a ținut în acel sat aflat la poale de munte cam o săptămână. Nimeni nu s-a putut mișca de la casa mortului. Nici măcar preotul care, de voie, de nevoie, a trebuit să rămâie la căpătâiul răposatului. Bineînțeles, toate aceste guri
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vremea s-a asprit. S-a făcut din ce în ce mai frig, iar nopțile semănau cu cele de iarnă adevărată. Doar ciulinii satului, mânați de vânt și de timp rău, și au început horirea neînțeleasă, cum neînțelese rămân, prin vreme, faptele și vorbele câinoase și făr’ de noimă ale unora. În urmă - doar suferință, încrâncenare, ură și blesteme... O toamnă cenușie și tristă... Șapte ani lipsiți de bucurie, secătuiți de lumină și frumusețe, dominați de o atmosferă sumbră, de privațiuni fără seamăn și umilințe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fugind înspre niciunde Rămâi încremenit fatal în goana disperată Dar ești cuprins degrabă-n nesătule unde Și lași voios în urmă, Barca Vieții răsturnată. Stima, cucernică, în tinse hohote de râs demențial Îți dă, gingasă, cu´nsuflețire, o rece sărutare, Câinoasă , te leapădă, apoi, tiptil, secătuit pe mal Buimac, dar și înfometat de-o nouă și dulcembrățișare.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93386]
-
-mi plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătîndu-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrînd? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... "Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!"... Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plăcea mirosul noroiului dospit de soare și mai eram și foarte nervos. Zbătându-se, cerbii îmi sfredeleau creierii cu mugetele lor. Experiența mea de viață nu era dintre cele mai trandafirii, totuși nu mă pregătise să fiu chiar atât de câinos. Fără Dinu alături, aș fi aruncat pușca. Așa, n-o făceam din vanitate și căutam tot felul de argumente ca să-mi țin nervii în frâu. Îmi ziceam că singura deosebire față de alte vânători era că, acolo, animalul nu putea fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fără să se descurajeze. Parcă e surdă. Dacă muream, mă obliga să vin de pe lumea cealaltă, să-i deschid, să-i răspund, ce-o fi vrând? Și-mi e groază numai de podeaua care, sigur, arde de înghețată ce e. Câinoasă iarnă... „Așteaptă, femeie, să pun ceva pe mine!” ...Hai, ușurel, Daniel Petric, pregătește-te să cobori în era rațiunii... s-ar putea să-ți clănțăne puțin dinții, dar e vina ta, în era rațiunii nu se dă nimic gratuit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a dat seama imediat cine este. Arăta ca o tovarășă înfășurată în costum-taior bleumarin, cu părul tuns și dat pe spate și cu o față câinoasă. A intrat în sângele ei mai mult ca să vadă despre ce este vorba și abia atunci și-a dat seama că era Vencica. De la ea a aflat tot mersul societății, dar și despre Achile. În 1940, Achile își vânduse magazinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
data aceasta, cu claritate de cleștar, vocea lui, după un răgaz de câteva zeci de secunde. Bine v-am găsit!... Sânt impresionat că m-ați poftit la călduroasa dumneavoastră petrecere. În munți, deși este luna aprilie, vremea continuă să rămână cîinoasă." - Continuați și voi să vă țineți înlănțuiți de mîini! șuieră, în surdină, madama, invitatelor și protejatului ei. Și apoi către cel care-l întrupa pe soțul dânsei, pe Alcibiade Adrian Nicolici: - De ce erai supărat azi după-masă? - "Cînd? Pe terasă?" - Sigur
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]