230 matches
-
vântul pe lângă el... - Al meu ești, de când te pândesc, băga-mi-aș... Polițistul pornește sirena și demarează... Câteva mașini frânează brusc, scrâșnind și scârțâind. Dâre lungi de cauciuc ars se întind în urma lor pe șosea... În mașina de poliție, stația cârâie nervoasă: - E tot ăla, să-l fut! De data asta, îl prindem... De când îl pândesc, futu-l în cur!... În dreptul lizierei, mașina lui Abrașa este urmărită de un cârd de mașini de poliție, cu sirenele aprinse, care par să-l
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
colina, cu vedere superbă spre pădure și apa (Grand Lake). În pădurea noastră am făcut cunoștință cu animale și păsări, pe care nu le văzusem până atunci. Unul este acest înfometat Blue Jay, pasăre de o frumusețe rară care mereu cârâie după mâncare; vine acum și în grădina noastră, lângă Montreal, iar alta pasăre iubita e robinul sau mierla de America, așa zisă my love. Este o pasare blândă și cu mult simt al familiei! Își face cuibul în mărul din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
cu razele ei explozive, care au forța unor bombe atomice! - Vor să arunce în aer Palatul de Gheață Veșnică! Uite așa zburau zvonurile alarmiste prin cârâielile și croncăniturile agitate ale cioroilor, care umpluseră crengile copacilor și pe stâlpii de telegraf, cârâind mesaje cifrate către cartierul general: - Crau! Crau! Craaau! Ce să mai spunem că la palat aceste zvonuri se amplificau, cioroipanii de gardă rotindu-se mereu în stoluri, în cârâieli asurzitoare. Majestatea Sa Iarna, care asista la un concert de jazz
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
în luarea deciziilor era aproape de minus infinit? Și iarăși o începurăm din poartă în poartă cu urletul ajustat : „Bună ziua la Ajun!...trei, trei!” Dar parcă era un făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat că se întunecase și că am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Sima-Vodă și Ximachi. De pe brațul domnului, papagalul sări pe umărul dânsului. — Ce-i? - făcu Sima-Vodă. Ce vrei? Lui Metodiu i se păru că aude un ușor cârâit. — N-am timp acuma - spuse Sima-Vodă. Papagalul se foi pe umărul domnului și cârâi de-a binelea. — Of, Doamne, că o să mă înnebunești de-a binelea - făcu Sima-Vodă, apoi se plecă spre călugări; Iertați-mă că vă-ntreb, cruciulițele ce le purtați la gât sunt de aur? — De aur, da - zise Metodiu zăpăcit. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca Metodiu să poată spune ceva, ușa dosnică se întredeschise și de după ea apăru un încântător căpșor cu zulufi blonzii căzând pe lângă niște urechiușe mici, trandafirii. — Se poate? - se auzi ceea ce s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îl privește pe sub gene. Ruxăndrița, doamna Moldovei, nu-l privea, dar avea senzația stranie că, până una-alta, ce-ar fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să transpună în practică ceea ce simțea, când deodată papagalul cârâi scurt: — Stai liniștită, Ruxăndriță! „Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
clapa. Nu te-aș sfătui, Măria-Ta - zise Ximachi. N-avem oști. Ce-am de pierdut? - făcu visător Sima-Vodă. Mâine-poimâine mă petreceți la groapă. I-am slujit patruzeci de ani pe păgâni și cu ce m-am ales? — Cu fumăritul! - cârâi pasărea. — Ce fumărit? Care fumărit? Fumăritul e ca fumul, se duce încotro bate vântul. I pak, să știți de la mine, turcii sunt pe ducă, i-am mirosit eu. — Măria-Ta, eu zic că nu gândești bine - mai zise Ximachi. — Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l interesează. Dacă unul dintre aceștia îl vede și-și informează șeful direct despre ce a văzut, și dacă acesta transmite informația superiorului imediat, iar acesta, directorului poliției, și acesta ministrului de interne, e sigur și știut că albatrosul va cârâi cu cel mai tăios ton al glasului său, N-are rost să veniți să-mi povestiți ceva ce știu deja, spuneți-mi ce trebuie să știu, adică, ce pune la cale nemernicul ăla de comisar. Strada e mai plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
rotunjoare; De la poale, de pe creste, Se-aud cântece măiestre. Și în astă zi frumoasă, În pădurea rămuroasă Cântă cucul de trei ori Pe coasta plină de flori, Cântă și mierla o dată De răsună valea toată; Gaițele-n zbor se lasă Cârâind în iarba deasă, Iar sub pini, pe o cărare, Pasc și zburdă căprioare. Urșii dorm, căldura-i mare, Zmeurul mărgele are, Vântul cald se întețește, Feriga-ndelung foșnește. Vârful brazilor se-ndoaie, Tot văzduhul e-o văpaie. Prundu-n aur strălucește
BISTRIŢA AURIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362968_a_364297]
-
veselie-n cartier! A trecut vara-ntr-o joacă și acum ce să mă fac, De mâine începe școală, de-aia sunt trist și posac. Concertul din lunca La pian, un cintezoi, Sare pe clape vioi! Două ciori lângă ponton Cârâie într-un trombon. Trei sturzi pe o creanga-nalta Susțin un concert de harpa. Patru tinere egrete Sufla de zor în trompete. Cinci presuri în crâng fac larma, Dau examenul la goarna. Șase mierle dau din buza, Se-ntrec la
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
bună de prăsilă. Ignatio bănuia ceva. N-o trimisese el, în toiul nopții, să împrumute gaz de la el? Femeia își pusese un șal la gît, era răcoare în noaptea aia, plouase toată ziua, în băltoace sclipea luna, lătra un cîine, cîrîiau găinile prin cotețe ... dar astea sînt doar imaginile, nu sentimentele, ce era în sufletul ei de femeie? Licurișca zîmbea. Vezi, la sufletul femeii nu se gîndește nimeni ... Ba era ceva din sufletul unei femei în acel jurnal incitant prin ineditul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
șiretul. De fapt nimeni nu știe. Vor trebui oamenii de știință să învețe ei care mușchi și tendoane contribuie la legatul șiretului. Abia atunci va fi posibil să o învețe și un robot. Dar robotul știe să lucreze fără să cârâie și mârâie. Știi și tu să o faci? Mă cam îndoiesc! Notă: M-am adresat, ca scriitor, unui cetățean ipotetic, virtual. Bine înțeles că tu, cititorul, ești o excepție. Nu vizitezi cârciuma când pompierul îți salvează casa, citești dese ori
LOGICA UMANĂ CREEAZĂ PĂPICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360993_a_362322]
-
nevoie de tact și pricepere întru atragerea colaboratorilor carismatici, respectiv de curaj, sinceritate și totală dăruire întru deplina mulțumire a cititorilor. Poate că unii din afară, în special cei care reduc valoarea la bani, mașini bengoase și case fățoase, vor cârâi că nu-i mare brânză să scoți și să întreții o publicație electronică. Iar eu spun că tocmai aici este nodul gordian al semianalfabetismului triumfător-sfidător de la noi și de mai departe: deoarece centrul de greutate al informației și culturii s-
REVISTA ZEIT LA COTA 100 de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/363210_a_364539]
-
ca să-ți aduci aminte ce ai de făcut? Marș la împărăteasă! Nea Ciorică n-avu încotro (cu șefu’ nu te pui!). Astfel că, își luă inima-n dinți și alergă într-un suflet în sala tronului: - Alarmă, Majestate! începu să cârâie, văicărindu-se. Împărăteasa se încruntă: - Ce alarmă? Ce vrei să spui? Fii mai clar! - Blestemata de vrăjitoare și teroristul au intrat în împărăție. Ne-au ucis toți oamenii de la hotare și acum înaintează spre palat. - Cuuum? turbă împărăteasa. Vestiții mei
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
cioroipanilor de gardă. Când îl văzu, generalul înțelese de pe chipurile cioroipanilor care fusese distracția. Îl luă de urechi pe nea Ciorică (ceilalți cioroipani se făcură dispăruți), și-l întrebă: - Ai convocat, mă, pe vitejii Măriei Sale? - Nu mi-ați spus! Unde? cârâi Negru-Cioară, roșu de durere. - Cum unde, mă, cum unde? La mine, mă! îi șuieră în ochi generalul. - Trăiți, domn’ general, am plecat! țipă Ciorică, roșu ca un rac. - Cum ai plecat, mă, dacă te trag eu de urechi? țipă Prăpădenie
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
eu de urechi? țipă Prăpădenie înfuriat. - Trăiți, n-am plecat! Aștept să nu mă mai trageți de urechi. - Așa! Așteaptă!.. Ordon convocarea tuturor vitejilor Măriei Sale la Statul Major. Adică la mine, mă! Executarea! - ’Țeles, să trăiți! Negru-Cioară făcu stânga-mprejur, cârâi după cioroipani și se pulveriză cu ei prin toate cotloanele palatului sau pe unde știa el că-și pierd timpul hăndrălăii împărăției cu tartorițele de babe. După un ceas, sala de gheață a Cartierului General, în care erau așezate sloiuri
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
întrebă Ger Sticlos. - Vrăjitoarea și teroristul! - Vrăjitoarea ne-a scăpat! zise Nor Vânăt - Dar teroristul cred că ăsta e, zise Viscorilă, care arătă spre Mărțișor ce se chinuia să iasă din nămeți trăgând după el pe Norocel. - Da, ăsta e! cârâiră câțiva cioroipani care îl recunoscură de când intrase în țară. - Ăsta e instigatorul! zise și Negru-Cioară. Legați-l și... la palat cu el! -va urma- Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR-19 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
triluri. Moșu Klesch le recunoscuse imediat: - Asta Meise, asta Goldammer, asta Grasmucke ... - Băăă, făcuse bătându-și palmele cu mirare micul Klesch, după cum se vede păsările voastre din Moldova vorbesc taman aceeași limbă cu ale noastre de aici! Tocmai atunci trecuse cârâind deasupra casei o cioară. Culiță o imitase imediat fără greș. Toți am izbucnit în râs. Simțind că nou venitul în casa lor se bucura deja de simpatia stăpânului său, câinele Waldi venise să i se gudure la picioare, lăsându-se
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
lor? Generalul Prăpădenie amuți. Nu-i spusese niciodată așa ceva. Dar putea s-o contrazică? Se uita disperat la Negru-Cioară, poate are el vreun răspuns. Dar și ăsta se zgâia la împărăteasă ca un tâmpit. Îl înghionti pe Negru-Cioară, șoptindu-i: - Cârâie, mă magraoane, și tu ceva! Șiretul de Negru-Cioară prinse din zbor cum stă chestiunea și se lansă într-o ipoteză: - Permiteți, Majestate, să vă raportez! Noi îi urmărim mai de mult pe conspiratori și-acest nemernic de Mărțișor ne-a
MĂRŢIŞOR-18 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366015_a_367344]
-
Și cele trei găini, la fel. Bine că nu-i bunica s-o vadă. Urîcioasă femeie ... face isterie cînd e vorba să-i dea și lui ceva să mănînce, dar cu găinile are altă relație ... le hrănește, pentru că fac ouă, cîrîie toată ziua după ele, le urmărește, le dă apă și le numără la nesfîrșit, deși avem numai trei, care nu se mișcă din fața casei, dar ei mereu i se năzare că a dispărut una ... M-am ridicat de pe buștean și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
în coteț cînd trecea în zbor vreo cioară pe deasupra lor, pentru că avea cine să le apere. Din cînd în cînd, cocoșul se apropia de o găină, bătea din pinteni, se înfoia ca un curcan și găina încremenea și începea să cîrîie a așteptare, răspunzîndu-i la dansul lui cocoșesc, plin de temperament. Poate aveți nevoie de mine la curățenie, domnu scriitor ... bat covoarele, le frec cu peria, le revigorez culorile cu puțină apă și oțet, sînt tare bună la chestii d-astea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
început cu limba maternă, a trecut la 1001 de drepturi, mai departe la autonomia secuilor și ca, europarlamentar aranjat al lui Băsescu, a cerut la Bruxelles protectoratul Transilvaniei! Abia în acest moment a mârâit mass-media din Ardeal după care a cârâit un pic și cea din Capitală. Nu mult însă, pentru că Viorel Ponta avea mai mult nevoie de voturile UDMR-ului decât de Transilvania. E o poveste subțire, pentru debili mintali, cât e Ponta de mândru că e român, el e
LASZLO TÖKÉS FALS REVOLUŢIONAR de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369003_a_370332]
-
de frunte e lipsa de zel. În timpul mai nou, acestor scăderi li s-a mai adăugat una: disharmonia ce s-a vîrît în clasa inteligentă românească. ...Avem tot felul de partide, ne sfădim pentru politică, ne dezbinăm pentru confesiune, ne cîrîim pentru poziția socială... amicii nu se mai cunosc și nu se mai salută...” Apoi, îndulcindu-și puțin discursul aspru, cum se vede, face un apel către cei cu dare de mână, să dea „și artelor din prisosul lor”... Comentariile sunt
IOSIF VULCAN ŞI TEATRUL de ELISABETA POP în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370701_a_372030]
-
înjurând. După ce termină cu toate babele, Mărțișor intră în Palatul de Gheață Veșnică. Scotoci prin toate cotloanele și văzu că e pustiu. Ieși afară din palat. Cioroipanii, care se transformaseră în ciori obișnuite, zburau cuminți și îl urmăreau cu atenție, cârâind discret și codificat. Mărțișor se întreba unde îl poate găsi pe Ghiocel și dacă mai este viu. Se duse pe platoul de gheață unde erau stâncile babelor și îl dezgheță, apărând pe loc un covor verde smălțuit cu flori. Căută
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]