3,117 matches
-
-l privește pe intimistul olandez, lungmetrajul nu se mulțumește cu invocarea unei singure picturi, având în acest sens câteva subtilități care-i vor fermeca pe cei familiarizați cu opera lui Vermeer. Există o secvență în care Griet intră într-o cârciumă pentru a-și căuta iubitul (măcelar, nu pictor, între ucenică și maestru existând o atracție nematerializată fizic), iar filtrul de culoare se schimbă: paleta cromatică, ca și personajele sunt similare celor imortalizate de Vermeer în unul dintre primele lui tablouri
Vermeerul de pe micile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12166_a_13491]
-
secvențe care ne trimit în lunile ianuarie și februarie ale anului 1937, purtându-ne prin săli de concert, în redacția săptămânalului "Vremea", unde Pericle Martinescu era colaborator la Biblioteca Municipală unde tocmai fusese numit director Pompiliu Constantinescu, prin câteva pitorești cârciume bucureștene (la "Zalhana", la "Fierea", la "Brotăcei", la "încurcă lume", la "Șapte păcate") pe unde memorialistul, pe atunci un tânăr de 26 de ani, hălăduia cu amicii săi literari, "crai de curtea nouă", "foarte simpatici, generoși, liberi și dornici de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12653_a_13978]
-
răpune vânatul. Pentru că, iarăși și iarăși, despre vânător și vânat este vorba, o relație și o temă care nu pot lipsi cu nici un chip din romanele lui Breban. I se întind capcane bietului Bizoniu, Mârzea îl trage după el prin cârciumi, îi strecoară în casă femei plătite, pentru a-l putea șantaja apoi cu fotografii trucate făcute pe ascuns. Hăituit în fel și chip, vânatul nu poate fi totuși răpus, adică ,elucidat". își păstrează până la sfârșit taina. Acceptă senin să fie
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
Macovei, diplomat prin excelență. Ba chiar îi doresc să-mi supraviețuiască, rămînînd ca la data sorocului, cînd va bîjbîii cărările dintre iad și rai, unde i s-ar cuveni să locuiască deopotrivă, să-l întîmpin voios, conducîndu-l la umbra unei cîrciumi vesele, curată și fără manele, dar - Dumnezeu să mă ierte - nici cu muzică popească, lălăită, care, prin exces, a cam luat locul ŤCîntării Românieiť din ŤEpoca de aurť". O replică dată fostului înalt activist Pavel }ugui, sub titlul Furia chioară
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
cu unele versuri subliniate. Poate că subliniase și pasajul duelului în care Oneghin l-a ucis pe amicul său Lenski. Ajuns la escadron, Hasdeu consumă toate experiențele cazone ale epocii: aventuri amoroase, jocul de cărți și de biliard, chefuri la cîrciumă, conflicte cu camarazii, dar și dueluri. În 1855, aflîndu-se cu escadronul la Nicolaev (lîngă Odessa), Hasdeu consemnează sumar în jurnal: "Cearta cu Mayendorf și provocarea la duel. Preparative. Cearta cu Domaradzki și provocarea la duel. Cearta cu Bernadski, provocarea la
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
lui Lermontov, Gogol ori Dostoievski, înfricoșându-i pe colegii de la Dealu-Ocna prin secreta sa putere. Cine știe tace; și Antipa, știind câte ceva despre data morții unuia și a altuia, are intervenții foarte expresive prin lapidaritate. Tovarășii de pahar reuniți în cârciuma lui Moiselini, ca într-un ritual cotidian al vieții gâlgâitoare, se agită, vorbesc spumegător, se ceartă și se împacă în tirade zgomotoase. Părintele Zota, dezlănțuit, ține un discurs formidabil, în care îi pune la punct pe toți comesenii; dar comite
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
cea a Chișinăului a crescut de la 20.000 la 50.000. Deodată, fața orașului ("un sat mare", cum îl definea Pavel Kiseleff) s-a schimbat substanțial. Balurile și "soareurile" se țineau lanț, lăutarii și orchestrele nu mai pridideau cîntînd, iar cîrciumile și saloanele de joc de cărți erau mereu pline de bejenari.19 "Era curioz a videa cineva atunci capitalia Beserabiei - își aduce aminte Costache Negruzzi -, atît de deșeartă și de tăcută, cît se făcuse de vie și de zgomotoasă. Plină
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
frazelor un anume dramatism al enunțării, deși, uneori, am avut o senzație de disconfort stilistic. Iată un astfel de fragment: „Beniamin Cant l-a ascultat pe Ackerman. Beniamin Cant s-a ridicat cu greutate de pe scaunul vopsit în verde, din cârciuma lui Ackerman. Beniamin Cant s-a rezemat de gardul lui Oscar Klein. Beniamin Cant a ascultat-o pe nevasta lui, Iacobina Cant. Beniamin Cant s-a dus în pădurea de lângă Medio-Monte. A găsit un loc râpos. A construit o odaie
Medio-Monte se întoarce by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12946_a_14271]
-
familiei a lichidat puținul pe care îl mai avea la Sucre și și-a instalat farmacia la Barranquilla, lîngă hotelul Prado. Deși avea vîrsta părintelui meu, mi-a arătat întotdeauna o prietenie tinerească pe care obișnuiam s-o însuflețim la cîrciuma de peste drum, și nu o dată am ajuns să ne îmbătăm criță împreună cu toată banda la Al Treilea Bărbat. Mercedes își făcea pe atunci studiile la Medellín și venea acasă doar în vacanțele de Crăciun. A fost întotdeauna simpatică și amabilă
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
întrebări și răspunsuri și să nu promită nimic precis. Am fost nevoit să accept aceasta interpretînd-o ca un fel de strategie mai milostivă decît indiferența sau respingerea, și mă mulțumeam să mă văd cu tatăl ei și cu prietenii în cîrciuma de peste drum. Dacă el nu și-a dat seama de intențiile mele în vacanța aceea plină de nerăbdare, a fost numai pentru că era secretul cel mai bine păstrat în primele douăzeci de veacuri după Cristos. În mai multe rînduri s-
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
colțul intrând pe strada Ștefan cel Mare, mângâiam cu privirea fiecare clădire, fiecare poartă pe care le știam așa de bine că le-aș fi putut desena din memorie. Pe dreapta se afla casa lui Bârlădeanu unde fusese cândva o cârciumă vestită, acum Închisă și goală, unde locuiau la etaj soția lui Împreună cu fiica ei Adelina și colega mea din clasele primare, frumușică și palidă ca o statuetă din alabastru. În continuarea casei lor, ce ocupa tot colțul străzii Călărași cu
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
căutătorilor ce cu greu își puteau lepăda încălțările de aur o dată cu peticele de carne sângerânde. Marea își clătina nisipul aurifer. Profesorul și moartea Haideți, domnule profesor, să bem, e o străduță lângă Lipscani, chiar paralelă cu aceasta. Acolo, este o cârciumă ordinară. Am să aduc cu mine tâmplarul, telegrafistul, poetul și fotbalistul amator. Dv. veți începe o dizertație - și sunt sigur că o veți și termina - eu, împătimitul libertății, am să beau bere. Dv. vă veți bea cuvintele, chiar am uitat
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
o hartă economică, să cunoști agenții angajați în joc și, bineînțeles, să-ți fie familiară bursa prețurilor. De când mă luase tata după el la "Mircea" și "Trocadero", mă hotărâsem să mă întorc la școală. Nu era deloc ușoară viața la cârciumă, nici pentru chelneri, nici pentru consumatori. La început mi se părea amuzantă. Ospătarii, mereu în fugă, serveau dimineața fără a primi comenzi; clienții, veniți cu treburi, vorbeau între ei, iar platourile cu chifteluțe, pateuri cu brânză sau cu ciuperci, toate
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
fecale, înainte de a te blestema sau săruta. Profund credincios, românul descumpănit își amintește la nevoie de scripturi, de agheasmă și anafură, de altar și de cruce, ce-i domolesc amarul. Înjură dezinvolt acasă, pe stradă, în tramvai, la serviciu, în cârciumă sau cimitir, sudalma fiindu-i, ca și pâinea, cârja cea de toate zilele, chiar când stă de vorbă cu sine însuși. La prima vedere ai zice că e un semn al agresivității sale. În realitate, de cele mai multe ori, e un
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
până la grădină, la Moise cârciumarul, să-ți dea Titi o bucățică de carne crudă, s-o pui pe ochi, până n-apucă să se învinețească. Eram pe strada lui Ionel, întâmplător botezată Sfântu' Ioan Moși, unde Moise își ridicase o cârciumă mai arătoasă tocmai vizavi de biserica cu același nume, cu o curte ce da, la capătul opus, în Calea Moșilor. Duminica, până se sfârșea slujba și predica părintelui Traian Chirulescu, negustorul alerga grăbit să pregătească mesele din grădină și din
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
sticlă groasă, pregătiri sub mirosul îmbietor al grătarului cu mici și patricieni. Dreptcredincioșii trebuie doar să treacă strada, ca să pășească din lumea heruvimilor în grădina raiului, pentru a se împărtăși zdravăn cu sângele Domnului, nu cu lingurița. În zilele săptămânii, cârciuma rămânea o haltă în drumul celor ce se duceau și se întorceau din Târgul Moșilor, aflat la o aruncătură de băț. În jurul Barierei - de la confluența Căii Moșilor cu șoselele Ștefan cel Mare, Mihai Bravu și Colentina - era concentrată mai toată
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
toată regula, nu ca acum margine de oraș. Se plătea o taxă și bariera se ridica, lăsând carele să se îndrepte spre Gara de Est, la vechiul Obor. De pe vremea aia a mai rămas în picioare hanul lui Nicu Șchiopu, cârciuma ce se află vizavi de Mașina de Pâine, unde și acum trag țăranii. Aici era o graniță a Bucureștilor, mahalaua fiind deopotrivă sat și oraș. Timpul o mai radicalizase din pricina comerțului, după cum o dovedea cu prisosință mixtura etnică a negustorilor
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
până la Ploiești, pentru a vizita Casa Memoriala Nichita Stănescu. Îmi amintesc cu mare plăcere acea călătorie În orașul lui Cebei. Nu mai țin minte cine mi-a povestit că Cebei era un cârciumar vestit În Ploieștiul de odinioară, plin cu cârciumi. De aici și gluma cu orașul lui « ce bei ? ». Am avut surpriza de a găsi un oraș curat și frumos, cu respect pentru marele fiu al său, poetul Nichita Stănescu. Casa Memorială În care a copilărit poetul este bine Întreținută
Doi poeți si o casă memorială. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Science/76_a_348]
-
calendaristice chiar la echinoxul de primăvară al anului de grație 2014. Prudent ancestral, prevăzător precum semizeii și extrem de dibaci - alături de Maria.Sa, poetul și-a sărbătorit nașterea înconjurat de prietenii cei mai buni, cu care s-au șprițuit la o cârciumă cu lăutari români, și pe tot traseul anului a lansat, cu public avid de poezie, alte câteva cărți. Dar și subsemnatul am fost la înălțimea prieteniei de netăgăduit, declarând mai pe primăvară - anul 2014 - ANUL GEORGE FILIP. Și evenimentele s-
ŞAMANUL -interviu ad-hoc cu maestrul George FILIP- [Corola-blog/BlogPost/93790_a_95082]
-
nu erau invitate sau primite la „bere”. Băieții închiriau pentru petrecere o casă mai mare, de obicei a unui gospodar fruntaș dar, în ultimii ani ai existenței sale, „berea” avea loc la căminul cultural, în localul școlii și, uneori, la cârciuma satului. Fetele, îmbrăcate într-o ținută deosebită, veneau însoțite de mame sau, dacă această eră decedată, de o soră mai mare sau o altă rudă apropiată. Cele care veneau neînsoțite la „bere” erau prost văzute în lumea satului, ele fiind
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
creștini angelici puși la ham. E tîrziu, dar încă prea devreme, n-avem dinți ca să mușcăm din noapte n-avem buze îndestul de coapte care să rodească sub blesteme. Fruntea cu solzi albaștri Poeții vor muri în zori unii prin cîrciumi, alții prin altare, de vii vor arde, zei întîmplători, fără să ceară nimănui iertare. Va fi o sărbătoare moartea lor, orașul nu-și va pune-n cap cenușă, femeile nu vor ofta de dor, doliu nu ne vom pune peste
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
carnea din senin, Ieșind din piept cu măduva deodată. 6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând de un ciolan, Căci doar prin cârciumi, nu în altă parte, Te simți ferice, diavol pehlivan, Iar dragostea la tine-i un chiolhan Posomorât, sfârșit cu oale sparte, Făcându-mă defel să nu mă mir că îmi cauți ochii ca un drac sadea, Uitându-te în ei
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
molfăie semințe de mac, înmuiate în mieriul de Metaxa coniac. Din cînd în cînd, la braț, șontîc-șontîc, cu unul zburdalnic și gură spartă zis Dionisie Trei Parale ori cu un șchiop tuciuriu, știut drept Hefaist Șontorogul, numitul Haidoș se vîră-n cîrciumi cu buline de conffetti și ghirlande de hîrtie colorată, apoi cu ceilalți bărbați lunecoși crița se-mbată, chiuind, țopăind pe două, pe trei ori pe patru picioare, pînă cînd cheful îl strică în zori un al patrulea venit de-i
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]
-
însele un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate tematic mai ales spre viața marginalilor și a exclușilor societății, poetul însuși împrumutând masca vagabondului, cloșardului, hoțului și chiar a asasinului, în decoruri de mahala cu cârciumi sordide și închisoare, cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
însele un soi de "reportaje", înscenări sui generis cu alură de "fapt divers", orientate tematic mai ales spre viața marginalilor și a exclușilor societății, poetul însuși împrumutând masca vagabondului, cloșardului, hoțului și chiar a asasinului, în decoruri de mahala cu cârciumi sordide și închisoare, cu prostituate, sergenți și jandarmi chemați să păzească o ordine precară. Ceva din patosul schematizat al melodramei de roman foileton-senzațional ori de îngroșată psihodramă expresionistă trecea în acele poeme ai căror protagoniști sunt în câteva rânduri poetul
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]