773 matches
-
Sagas, românește Rătești din comitatul Sătmarului. Cetățeanul Weisz din localitate, proprietarul magazinului general, este convocat imperativ la jandarmeria din Ardud. Se Întîlnește acolo cu fratele lui din Socond și cu alți evrei din așezările din jur. Unii erau comercianți, alții cîrciumari sau proprietari de terenuri agricole. Li se ordonă ca În ziua cutare, la ora cutare, să fie pregătiți cu Întreaga familie și numai cu ce poate duce fiecare cu sine, fiindcă vor veni, Însoțite de jandarmi, niște căruțe care Îi
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
îndrepte ori ca s-o strice și să-și facă una nouă, iar asta însemna cheltuieli, muncă și multă bătaie de cap, nu era floare la ureche etc. etc. Într-una din zile Stelian fu vizitat și de Panaitescu, fostul cârciumar de la Ciocoveni, care ar fi fost interesat să cumpere jumătate din curte, fără casă, pentru un ginere de-al său, precum și materialele de construcție tabla și lemnăria , despre care știa de la Virgil că zăceau de mulți ani depozitate pe sub pătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să cumpere jumătate din curte, fără casă, pentru un ginere de-al său, precum și materialele de construcție tabla și lemnăria , despre care știa de la Virgil că zăceau de mulți ani depozitate pe sub pătul, în magazie. Pentru jumătatea de curte fostul cârciumar era gata să-i ofere o sumă convenabilă, dar așa nu se învoi Stelian, care îi declară că era hotărât ori să vândă totul, ori nimic. Panaitescu plecă așa cum venise, spunând la rându-i, cu oarecare părere de rău în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu oarecare părere de rău în glas, că pe el nu-l interesa casa și că nici bani destui ca să i-o plătească așa cum se cuvenea nu avea. E-hei, s-au dus timpurile alea bune, domn Stelică, îi mărturisi cârciumarul cu melancolie. V-aș plăti eu cinstit pentru casă, că Virgil mi-e bun prieten și eu sunt om cu cherestea, dar de unde să mai iau atâția bani?... În săptămânile următoare, directorul școlii veni și el în câteva rânduri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sută de mii și de un milion de lei, ca să aibă cu ce să se joace. Spunând acest lucru, țăranul păru să cadă o clipă pe gânduri. E-he, continuă el, banii ăștia îi ținuse ascunși într-o canistră un cârciumar de la Bariera Vergului, dar bietul om sfârșise prin a-și pune lațul de gât după stabilizare, când văzuse că toată agoniseala i se duce pe apa sâmbetei!... iar canistra i-o dăduse văduva cârciumarului pe un sac de gogoșari, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ținuse ascunși într-o canistră un cârciumar de la Bariera Vergului, dar bietul om sfârșise prin a-și pune lațul de gât după stabilizare, când văzuse că toată agoniseala i se duce pe apa sâmbetei!... iar canistra i-o dăduse văduva cârciumarului pe un sac de gogoșari, pentru că ea, se vede treaba, nu știa ce ascunsese bărbatu-său înăuntru. Erau acolo bani să-ți cumperi cu ei sute de pogoane de pământ. Ce păcat că nu mai erau buni!... oftă țăranul, căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
drepții. Iadul e reprezentat printr-un balaur, cu gura deschisă și colți ascuțiți. Din gură-i ies flăcări, iar în trupu-i încolăcit, sunt vârâți păcătoșii, pe care-i biciuiesc dracii negri, cu coarne și cozi ca de vulpe. Vezi acolo cârciumari care falsifică băutura; croitori necinstiți; desfrânați; călugări, ce nu-și fac "canonul"; arhierei, episcopi, mitropoliți și patriarhia lacomi și simoniaci etc. etc. Spovedisem o țigancă bătrână, care-și trecea vremea pe la călugării din mănăstire și căreia îi dăduse un mic
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar din Întunericul de lângă mine se desprinse sunetul de neconfundat al unei spade trase Încet din teacă. M-am rugat fierbinte de Dumnezeu să gonească norii care acopereau fața lunii, ca să-mi Îngăduie să văd mai bine. Dar una gândește cârciumarul și alta bețivul; probabil că Făcătorul nostru avea cu totul alte treburi, fiindcă norii au rămas la locul lor. A Început să-mi vâjâie capul; nu mai știam ce să fac. Astfel Încât am lăsat să-mi cadă capa de pe umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
liniște. Judecătorul, însoțit de Pomenea, doi jandarmi și de un avocat din oficiu, i-a percheziționat două zile casa lui Stelian. Au găsit o listă scrisă de mînă în care pe primul loc era numele judecătorului, urmau Pomenea, șeful gării, cîrciumarul Fănică, angrosistul Haikis și Mardare blănarul. Sus în colțul din dreapta o altă mînă scrisese Da! și semnase. Judecătorul a recunoscut caligrafia apăsată a lui Stelian în numele de pe listă și semnătura ministrului de Interne întinsă sub Da-ul din colțul foii
Poștașul din sertar by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7861_a_9186]
-
din armată, nu din liniștitoarele comunicate oficiale, nu mai credeau în victorie. În București se ieftineau apartamentele din centru. Haikis cumpărase unul, într-un bloc de trei etaje: o bijuterie!, i se lăudase lui Fănică, într-o seară la restaurant. Cîrciumarul i-a cerut adresa, mai mult ca să-i facă o plăcere lui Haikis care, altfel, i se plîngea că afacerile sale cu grîu mergeau prost. Autoritățile se temeau de ofertele lui de grîu ieftin, fiindcă era ovrei, dar acceptau prețuri
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
rațiuni strategice. Una dintre fetele din deal, mirată că era atît de bun la pat, în ciuda a ceea ce se spunea despre el, l-a întrebat, în timp ce era deasupra ei, cum de se descurca atît de bine cu un singur rinichi. Cîrciumarul s-a indispus brusc la auzul acestei întrebări și doar din avîntul bărbăției sale puse la treabă a dus la bun sfîrșit ceea ce începuse. S-a întors acasă mai devreme, fără să mai treacă pe la restaurant să bea un pahar
Vis în doi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6856_a_8181]
-
și h-ul din nume. S-a terminat cu legionarii!! Așa să fie, a acceptat Fănică, dar cu cîinele Sultan cum rămîne, că e al șefului gării?! Primarul sare de pe fotoliu: "Au îndrăznit nemernicii?" Voiau să îndrăznească, l-a liniștit cîrciumarul. Și cîinii nimănui bat orașul zi și noapte... Se aude că mai și mușcă. Cade încet primarul la loc în fotoliu. Orașul avusese doi hingheri care fuseseră mobilizați, cum poate că știa și dl Theodorescu. De cînd plecaseră ei la
Leuțu lui Neli by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7443_a_8768]
-
Șeful de post s-a făcut că uită ce ordine primise și cînd a ajuns regimentul pe peron și-a înșirat jandarmii ca pentru onor și a strigat cu ei: "Trăiască armata română!" Un tren lung aștepta pe linia întîi. Cîrciumarul Fănică adusese pe peron niște putini cu brînză și altele cu măsline. Mai trăsese și vin în zece damigene mari și i le-a prezentat pe toate lui Scipion, salutînd militărește. Maiorul le-a repartizat pe vagoane, apoi i-a
„La război, copii!“ by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7465_a_8790]
-
Cristian Teodorescu Cînd a auzit Pomenea polițistul ce-i dăduse cîrciumarului prin cap, să-i sperie cu aparatul de fotografiat pe cei care-i spărgeau geamurile, cît era el de serios, l-a umflat rîsul. Nu i-a spus asta direct lui Fănică, ci noaptea, la un pahar cu rom, chelnerului
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
astea. Trebuia să stea cu ochii în patru pe dușmanii tînărului stat legionar, nu să-și piardă vremea cu prostii. Judecătorul era primul pe lista celor pe care trebuia să-i supravegheze, îl urmau dl maior Scipion, șeful gării și cîrciumarul. Pe lista suspecților era și văduva profesorului Caraeni, care la instigarea judecătorului, îi acuzase pe camarazii din oraș că i-ar fi ucis soțul. Pomenea era convins că se afla și el pe o asemenea listă. Privea cu nepăsare această
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
el n-adusese vite la gară, domnule general, și onoarea îl împiedica să-i lase pe prizonierii săi, români, să fie transportați ca vitele. Veniseră la gară rudele celor din convoi, să le aducă de mîncare și haine de schimb. Cîrciumarul Fănică și doi băieți de prăvălie le-au oferit pîine, salam, brînză și țigări. Cînd l-a văzut, Stelian le-a strigat camarazilor să nu primească nimic de la el. "Nu-mi dai tu mie de pomană, țărane!" Arestații nu-l
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
le-a strigat camarazilor să nu primească nimic de la el. "Nu-mi dai tu mie de pomană, țărane!" Arestații nu-l ascultau. Luau în tăcere tot ce li se oferea, încît Stelian n-a mai putut decît să-i ureze cîrciumarului să-i rămînă în gît pomana asta și să ajungă pe drumuri! Fănică nu i-a răspuns. Și-a scos aparatul de fotografiat din buzunar, i-a făcut o poză și l-a întrebat unde să i-o trimită. "Acolo
Trenul special by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7817_a_9142]
-
al Balcanilor. Ca la Borges, apar din loc în loc fragmente dintr-un soi de istorie a infamiei. Uciderea profesorului Caraeni, fost combatant gardist revenit la sentimente mai pașnice, constituie o asemenea pagină. Camarazii lucrează cu sul subțire. Prea subțire, totuși: „Cârciumarul i-a transmis că era prea prins de conducerea orașului împreună cu tinerii patrioți pentru a da curs invitației lui. Acest refuz i-a amintit lui Caraeni de prerogativele sale în partid. Și-a trimis doi armâni de încredere să i-
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
curs invitației lui. Acest refuz i-a amintit lui Caraeni de prerogativele sale în partid. Și-a trimis doi armâni de încredere să i-l aducă acasă pe Stelian cum or ști. Voia să-i aplice pedeapsa biciuirii, cât era cârciumarul de bătrân. Profesorul aștepta acasă: poate că biciuirea era cam mult pentru un om bătrân, i-a spus omului său de încredere. Spre seară a auzit țipete dinspre prăvălia lui Isidor băcanul. Caraeni a ieșit negru de furie din casă
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
arme fiindcă, orișicît, tot jidan era și ăștia n-aveau ce căuta în armata română, potrivit dispozițiilor mareșalului. Primarul și judecătorul nu intrau în discuție. Tot așa se zicea și despre doctorul Tefik, pînă i-a venit scrisoarea acasă. Mangiurea, cîrciumarul din centrul orașului, se alesese cu o mobilizare pe loc. Devenise cîrciumarul-soldat, fiindcă localul lui asigura liniștea strategică în Medgidia. Nu se lega nimeni de el. În schimb, despre Sarkis băcanul se spunea că se învîrtise de un certificat medical
Norocul lui Fănică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7534_a_8859]
-
Cînd ea a decretat că într-adevăr Sarkis n-avea picioare de făcut armata cu ele, n-a mai zis nimeni nimic și s-au întors clienții la el. În schimb începuseră doamnele din oraș să se mire că Fănică cîrciumarul nu primea nici măcar un semn din partea armatei. Virginica, fată de erou cu numele scris pe monumentul cu vultur în vîrf din Șocariciu, începe să-l întrebe pe Fănică ce e cu mobilizarea lui. Îi spune el mai întîi că nu
Norocul lui Fănică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7534_a_8859]
-
o semnează cu numele ei. Îl ia apoi deoparte pe Fănică și-i spune că doamna lui avea grețuri și din cauză că bea rom de mai multe ori pe zi, fără să mănînce. Și el ce să-i facă? o întreabă cîrciumarul, să-i dea de mîncare cu de-a sila? Virginia nu credea în ceea ce-i spusese doctorița despre întăritorul ei, dar din respect față de cartea pe care o știa, i-a promis că va rări înghițiturile de rom pe care
Nașa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7558_a_8883]
-
lor, care nu mai știau nimic despre ei, și veneau să se roage pentru sănătatea lor, se uitau chiorîș la ea. Popa Piciu nu se băgase în revolta lor, dar îl sfințise cu busuiocul pe Stelian în dimineața cînd fostul cîrciumar își scosese oamenii pe strada principală, să susțină revolta de La București și să-i termine pe inamicii din oraș ai statului legionar. Virginica nu voia nici ea să audă de popa Piciu, totuși cine știe, poate că se întemeia el
Nașa by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7558_a_8883]
-
în primul lui an de liceu. Fănică îl dusese înapoi, cu o răceală amenințătoare care-l făcea pe fiul lui să uite că nu mai voia să calce pe la internat. A doua oară cînd s-a trezit cu el acasă, cîrciumarul l-a pus să probeze șorțul unuia dintre băieții lui de prăvălie care vindeau covrigi și dulciuri pe peron. I-a spus că asta-l așteaptă dacă nu mai vrea să se întoarcă la liceul comercial din Brașov. Pe el
Femeia cu voal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7096_a_8421]
-
hai la București cu mașina. Ar fi avut angrosistul treburi în Capitală, dar să plece la drum pe nemîncate, că așa i-a venit lui Fănică, nu i se părea tocmai cușer! Se certase cu Virginica? Nu chiar! îl liniștește cîrciumarul și nu prea. Se plictisise de fetele de la Chelu? Nu l-ar fi deranjat pentru așa ceva! Avea vreo afacere urgentă? Fănică nu știa cît era de urgentă, dar putea fi o afacere. De-abia după ce-au trecut Dunărea cu
Apartamentul în București by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7328_a_8653]