226 matches
-
privire întâmplătoare și îl văd pe el, în partea cealaltă a sălii, separat de mine, printr-o mare de oameni, ocupat să strângă mâini și să se lase bătut, bărbătește, pe umăr. Îi văd spatele drept, colțul gurii ridicat ușor, cârlionții negri de pe ceafă. Îi aud - printre zeci de alte voci - vocea profundă și amuzată totodată. Și totul își recăpăta sensul. Totul merită. Îmi e cald înăuntru, roșesc pe dinafară. Sunt mireasă și sunt a lui.
De ce sunt miresele isterice – episodul 3 by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18580_a_19905]
-
un arbore zelkova și în rest numai buruieni. Singurul punct de atracție îl reprezenta o mică fântână arteziană din cărămidă, secată cu mult timp în urmă. În mijlocul ei se afla o statuetă de ipsos, acoperită cu găinaț, înfățișând un băiețel cârlionț at, îmbrăcat în frac, care cânta la harpă cu capul înclinat gânditor într-o parte. Nu avea buze și pleoape, lucru care îi dădea un aer foarte trist. Oare de unde știa bunicul meu de zeiță? Noi nici măcar nu aveam o
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
ea era încă mică și neajutorată. Se ridică din pat și merse să-și aducă un pahar de apă și să vadă cum doarme micuța ei fetiță în camera de alături. O acoperi cu dragoste maternă și îi îndreptă un cârlionț ce stătea umed, lipit de frunte. Îi puse mâna pe frunte să-i simtă temperatura. Era bine, era doar căldura micuțului corp în somnul de îngeraș. Își luă paharul de apă, dar nu plecă în pat, se așeză tristă pe
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
lejer. Prințesa - așa îi spuneau cunoscuții - se încadra perfect. În ziua în care a venit coafată la întâlnire, ți-ai zis, în gând, că totul s-a sfârșit. Părul ei, lung și drept, până atunci, de zeitate nordică, era numai cârlionți. O oaie. Ai găsit-o, dintr-odată, neinteresantă, vulgară, capabilă de orice. Ai dispărut. Pentru tine se coafase. Ai conviețuit, apoi, cu femei dominate de alcool, de sex ori de nebunie! Tutunul era un fleac! Le-ai distilat în Caravella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Îi Întorsese spatele și se Îndepărta pe cărarea stelelor desenate, spre cai. La capătul de sus al scării apăruse o femeie ce părea să Îl aștepte. Abia ieșită din adolescență, cu părul lung și despletit pe frunte. Un triumf de cârlionți Întunecați care se Întindea peste umeri, Încadrând o față prelungă, ca aureola unui martir. Îl fixa cu neobrăzare, cu capul aplecat pe o parte și cu buzele strâmbate Într-un zâmbet vulgar. — Așadar, iată-te din nou, messer Alighieri. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
croiască pe spinare. Din învălmășeala potolită apăru capul înlăcrimat, dar fericit al fetiței care ținea strâns în brațe, ca pe-un frățior de aceeași vârstă, șalăul cel durduliu. — Cum o cheamă? - întrebă cu admirație spătarul Vulture, aplecându-se și mângâind cârlionții firavi ai fetiței. Covaliov surâse cu mândrie de tată, apoi răspunse oarecum rușinat: — Știucî. — Cum? - făcu Vulture. — Știucî - zise Covaliov. în ziua când s-a născut, am prins o știucî foarte mare și m-am gândit că dacă îi zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cămășile vechi ale tatei. Eram primul bărbat din familia mea care a terminat opt clase. Tanti Mae stătea cam în rândul al patrulea. Avea o pălărie mare pe cap, înclinată într-o parte, și o rochie cu flori galbene. Câțiva cârlionți blonzi i-au alunecat pe frunte, până deasupra sprâncenelor. Mă gândeam cât de bine arată pentru vârsta ei. Singurul lucru care nu se potrivea erau ochii ei. Arătau obosiți și triști. Toți oamenii pe care îi știam erau în public
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
n-aș fi putut spune cât. Nu mulți oameni din vale aveau părul negru. Nu vedeam așa ceva prea des, așa că mă uitam la părul ei. Era mai frumos decât al celor mai mulți oameni. Era lung și ondulat și strălucitor. Avea câțiva cârlionți pe frunte și era drept până la umeri, unde făcea alte bucle. Sprâncenele și genele erau și ele negre, și avea pielea albă. Nu doar fața, ci și brațele. Multe femei din vale aveau fețele albe, însă brațele le erau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Se numeau Nelly și Kitty, dar Iag, botezându-le pe loc Natiuha și Katiuha, le lovi părintește peste fund și le zori să urce în trăsură. În ce-o privește pe Kitty, am reușit să disting fețișoara ei slăbuță și cârlionții lipiți de obraji, ca niște cozi de șoarece. Eu a trebuit să merg cu Nelly, iar plimbarea mi s-a părut plăcută și plină de prospețime. Rarii trecători ne apăreau nemișcați ca niște șiruri de felinare, dar, când ajungeam în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Întinse o mână ca să Îi atingă obrazul, dar ea se feri, plecându-și capul În partea cealaltă. - Nu mă atinge. N-ai plătit. Poetul Își lăsă mâna să cadă. Fata Îl fixa cu privirea ei verde cufundată În orbitele adânci. Cârlionții Întunecați, despletiți pe umeri, Îi Încadrau chipul. I se păru ochii Îi căpătaseră o ușoară luminiscență, sub razele mituitoare ale lumânării. Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să nu facă vreo plângere. - Uite niște varză călită. Carne n-are, da dacă vrei pot să prăjesc fleica aia. Horațiu simți privirea ei fix unde-l lovise fierul și-și scutură capul, aruncând fleica și peruca și eliberându-și cârlionții blonzi. - Nu, mulțumesc. Țin post. - Serios? Păi suntem în octombrie, ce post e acum? trase Mariana cu ochiul la calendarul ortodox pe care pusese farfuria. (Și ce credincios o fi ăsta, cu perucă? O fi din vreo sectă? Da prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
banatic: cine să traducă în occidental eclectic, astfel de discurs? (de facto ghematric!): „Bună-ziua, Vidule ... !/ -Mulțumesc, Avidule ... -Bună ziua, Doamnă Zână,/ de-ai ieșit cu Vid de mână,/ pe câmpia-mi celestină,/ printre păpădii-lumină,/ pe colinele-mi de glajă,/ dintre cârlionți de vrajă,/ pe Muntele de Aramă,/ nins de stele -/ lynx în scamă ... !/ -Ce mai faci tu, Vidule ... Dialogul învidării de pe malul oximoronului Aceste prime două poeme - cheie ale volumului, sunt auto-definitoare pentru întregul intinerar parcurs; comunicarea - de tip pragmatic - este
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
-i degeaba, Pentru oase, chiar micuțe, Trebuia dat din lăbuțe Și nu îi ședea frumos Să dea la munca de jos, Iar cu meseria lui În cap nu lovea un cui, A fost pus în fața sorții De-i pică toți cârlionții ; Cățeluș cu permanent Deveni mai insistent, Că, cerând un sfat lui Zdreanță, Văr primar (prin alianță) Și el om cu facultate, (Doi ani pentru fals în acte) Care, nu demult și-a luat Pe ouă un doctorat, Iar acum, din
VIS DE EMIGRANT de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1623 din 11 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367933_a_369262]
-
să-i sărut umerii, coborând delicat pe brațe, apoi mi-am mutat atenția pe sfârcurile sânilor și pe zona abdomenului. Tresărea de plăcere, iar corpul i se încorda la atingerea buzelor flămânde de senzații amoroase. Mâinile ei se jucau prin cârlionții mei, iar picioarele sale subțiri reluaseră cursa de sus în jos, peste ale mele. Vino mai sus... vino să te simt lipit de mine... Am chef să te strâng în brațe, să te frâng, dacă aș putea... Nu-i ascultam
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER Autor: Mariana Zavati Gardner Publicat în: Ediția nr. 957 din 14 august 2013 Toate Articolele Autorului Platforma japoneză - Mami, bunico! Strigă Scumpa, cârlionți rebeli dansându-i pe față. - Privește, Scumpo! Platforma asta a plutit din Japonia ... - Plictisitor ... eu vreau ..., dar dorințele-i sunt luate de vânt... - Nu mai întrerupe, Scumpo ... a plutit mai mult de un an de pe cealaltă parte a oceanului, până
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
tâmplele prea goale... Sărutul meu să ți-l aștern pe frunte Și-apoi s-aștept hazardul să se-ntâmple... Pe-un strop de vânt... Pe-o pală de cuvânt... Doar degetele-mi să-ți atingă norii Și să-ți răsfire cârlionții din priviri Când mă asculți s-auzi doar sunetul viorii Din asfințitul meu, gemând de amintiri. Ating doar luciul adâncimii tale... Stropesc cu nuferi clipele ascunse. Nu știu cât mă scufund în vise, Sau cât în țelurile tale... John Coltrane & Johnny Hartman
NUFERI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349091_a_350420]
-
să-i sărut umerii, coborând delicat pe brațe, apoi mi-am mutat atenția pe sfârcurile sânilor și pe zona abdomenului. Tresărea de plăcere, iar corpul i se încorda la atingerea buzelor flămânde de senzații amoroase. Mâinile ei se jucau prin cârlionții mei, iar picioarele sale subțiri reluaseră cursa de sus în jos, peste ale mele. - Vino mai sus... vino să te simt lipit de mine... Am chef să te strâng în brațe, să te frâng, dacă aș putea... Nu-i ascultam
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
lor sublime. • Fiecare Măr înflorit ce cuprinde în ramurile sale surâsul serafic de Sus și zumzetul preahărnicuțelor albine, răsună ca o Romanță de dragoste în piepturile celor care tresaltă și cântă. • Fiecare Tei fastuos urzit din scânteierea Zorilor își scutură cârlionții de aur peste trupurile îmbrățișate ale celor ce-și trăiesc poezia Dorului. • Fiecare Iarbă verde de-acasă își întinde covorul fascinant făurit sub pașii celor care în zborul lor angelic, deja nu mai ating pământul... • Fiecare Plop țâșnit ca o
MĂRŢIŞORUL FRUMUSEŢII DESĂVÂRŞITE: FECIOARA-FEMEIA-MAMA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347638_a_348967]
-
în fumul înecăcios de mahorcă puturoasă și tărie leșioasă, cu „brize” de spirt și metilic care te orbește și te face neom dar care „clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când zăreau căpșorul cu cârlionți ai băiețelului își reveneau ca prin minune din „absența” care le întârziase mișcările minții (și astea pe cele ale trupului), îi adresau cuvinte alunecoase, silabisite cu o târșeală mahmură, sâcâitoare chiar și-atunci când se doreau oblojitoare, îi tânguiau pierderea de
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
Barbie pe care o plimbau într-un cărucior și fac o hărmălaie când la această acțiune se “aliază” și o cățelușă maronie cu dungi albe, o Collie am înțeles, o Lassie la scară redusă, care “smotocește” bine fesul scufiței, și cârlionții gălbui de sub el, râde de unul singur părând că-l distrează “jocul”, se reîntoarce, mai soarbe o înghițitură de apă dintr-un pahar de pe masă și mă întreabă dacă mai sunt interesat de restul, sau s-o lăsăm pe altadată
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
31 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului iarba primăvara scocul bate vântul cheiurile goale manechine fără țoale prin vitrine în tot locul manechine și pe stradă manechine-n parlament visez noaptea manechine că nu știu cum e mai bine pentru timpul recurent geaba cârlionțul blond dacă înăuntru-i gol joacă papagalul ultimul lui rol am ajuns o formă fără fond! Referință Bibliografică: manechine, manechine... / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 365, Anul I, 31 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion
MANECHINE, MANECHINE... de ION UNTARU în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351104_a_352433]
-
gât cu cravatele lui multistilate/ Jeans cu centuri, șosete cu ciucuri/ Grăbit-îndrăzneața fugind pe poante/ Liberă, seducătoare și vanilată, Ciripind vii refrene-n stradă/ Unde-și cumpăra nasturi, fermoare de argint/ Ajunge la repetiții/ Bate la mașina de scris/ Aranjează cârlionții unei clase de pici/ Iubindu-I supuși mângâierile, spusele..../ Protejează calde mâncăruri/ Poate număra perle, dantele, perdele/ Poate naște și-odată cu pruncul/ Adoarme-n cetatea strict verticala../ Ce mai cutează ne mai spun alte/ Câteva umbre subțiri, chipu-i vesel
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
mătase neagră și umplute cu mărgele. La toate marginile (gât, piept, poale) au bentiță din blană naturală de dihor. Un model de bundiță mai vechi, pe margini în loc de blăniță de dihor, are bentiță țesută în război din mătase care imită cârlionții de la blana mielului. În lada de zestre a doamnei Țăran Paraschiva se află și costume de fetițe alcătuite din cămașă de pânză albă, altiță cu șiruri de flori negeometrizate, mai ales trandafiri în culori vii: roșu, maro, negru, albastru. Catrința
FESTIVALUL NATIONAL AL PASTRAVULUI, CIOCANESTI, JUD. SUCEAVA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1177 din 22 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354982_a_356311]
-
nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti din nou mânioasă: - Edy, de ce te miști atâta!? Și iar ajutam patul să ajungă în ritm de mambo! Edy, exasperat de atâtea îndemnuri își despleti cârlionții din tunica Ilenei, se ridică greoi, amorțit sau amețit din pat, trecu peste noi, se îmbrăcă pe bâjbâite și își luă tălpășița fără comentarii; era foarte târziu sau mai degrabă devreme. Bine că plecase ... aveam acum loc să ne înghesuim
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
ea... și cu noi, dacă o iei de nevastă. Te facem director la școală! Te așezi și tu la casa ta și primești și funcția. Ce zici, accepți? întrebă Mămăligă. - Păi, știu eu? spuse Gică scărpinându-se în cap, printre cârlionții negrii. Chiar m-ați face director? Cred că mi-ar plăcea mult! Și s-o iau de nevastă? șopti ca prin vis Gică. Bine, sunt de acord, confirmă el, cu voce tare. - Vezi că duminica aceasta la Căminul cultural e
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]