600 matches
-
un camion cu combustibil și sticle pentru Molotovuri, ne-a adus la cunoștință Monte Cristo la un moment dat, va trebui să-l descărcăm, după care vedem noi cum scăpăm de el, ne-a zis, poate facem cumva și mai cîrpim cu el vreo gaură în porcăria asta, așa cum am procedat și cu autobuzul. La aflarea veștii aproape toți au început să se impacienteze, temîndu-se c-o să dea de dracu’, noi am venit aici să manifestăm pașnic, au început să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
În care au dormit. Par două personaje din ,,Azilul de noapte,, al lui Gorki. Dacă i-ar vedea Comunitatea Europeană, s-ar holba la ei cu ochii cât cepele. -Problema, nu este cea a sărăciei lucii, filozofează Antoniu, cu ochii cârpiți de somn, problema este că societatea și-a luat mânuța ei grăsună de pe noi, și ne-a lăsat de izbeliște sub cerul liber, ciuguliți de păsări sălbatice și ocărâți de oameni fără inimă. -Pentru că suntem niște nimeni, niște haimanale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în orice sertar, că ei n-are de ce să-i fie rușine. Iar la baie, poți linge mac de pe jos, dacă s-ar pune vreodată problema. Când pierde la mah-jong, nu face din asta o tragedie, spre-deosebire-de-celelalte-cărora-le-ar-putea-zice-pe-nume-da’-n-o-s-o-facă-nici-măcar-lui-Tilly-Hochman-nici-nu-merită-să-și-bată-gura-hai-să-uităm-că-a-adus-subiectul-ăsta-în-discuție. Coase, tricotează, cârpește - calcă mai bine chiar și decât o șvarțe 1, în ochii căreia ea e singura femeie cumsecade dintre toate prietenele ei care și-o împart pe bătrâna doamnă de culoare cu zâmbet copilăros. „Numai eu sunt cumsecade cu ea. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-i facă mare plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul din fața sa, mai aruncă spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din piele, îmblănită... Mihai nu spune nimic. Își descheie paltonul, se ridică de pe scaun să și-l aranjeze mai bine, răsucește scaunul, apropiindu-și-l, apoi aruncă ochii, ca din întîmplare, spre bar. Bună seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum merge treaba. Acum, ordonă Letiției cînd sticlele sînt curățate și puse în lăzi treci în bucătărie și spală pe jos. Fata vrea să spună ceva, dar mîna care i-a prins brațul o strînge cu putere: Ăla și-a cîrpit nevasta șoptește Sultana, făcînd un gest spre masa copiilor. Ți-nchipui că nu pot spăla cu tine pe jos ținîndu-te de păr? Letiția murmură un "da" și pornește spre bucătărie, urmată de Sultana, să-i arate ce anume are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-o dată pe Ponko și Brigd, care aveau să danseze împreună sărbătoarea Sfântului Tadeu, Brigd care avea să cârpească mănușile de lână ale lui Ponko, Ponko care avea să-i dăruiască lui Brigd un jder prins cu capcana mea. - Lasă fotografia! - a urlat Ponko și mi-a apucat ambele brațe cu degete de fier. - Las-o! Acum! „Ca să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fin care stârnește pofta de mâncare, va pluti în curând în aer, se va auzi forfota oamenilor pe cărările care traversau în lung și-n lat desișul de lângă casa lui; strigătele copiilor care se duc la școală; oamenii cu ochii cârpiți de somn care se îndreaptă spre locurile de muncă din oraș; femeile care se strigă una pe cealaltă; Africa trezindu-se și începând o nouă zi. Oamenii se sculau devreme, dar ar fi mai bine să aștepte încă vreo oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ochii la o vulpe de plastic cu coada pe-un umăr, pusă pe televizor, și n-am voie să dispar nicăieri, „nu e frumos, prostălane, nu se face așa ceva, cum s-o zbughești pe scări?” - Dacă te mai frăsuiești, îți cârpesc vreo două de nu te vezi! mă avertizează maică-mea trăgându-mă de-o ureche. Și mănâncă tot, doar n-o s-arunce oamenii mâncarea! Știi ce greu e-n ziua de azi... - Vreau acasă, mă duc singur, nu fac nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deloc creativ, niet pornire să scriu haikuuri pe țâțele ei căzute, așa că îmi iau tălpășița englezește și-i las să-și ducă mai departe experimentul și, eventual, să pună la cale vreun capitol din istoria literaturii române. Din simplă curiozitate, cârpesc una în movilița de la ușă care, spre surpriza mea, nu latră: „Și dai, uăiii?”. Aerul umed și puturos îmi face bine. O cafea la „Arcă”, printre taximetriștii care așteaptă comenzi. Îmi ridic gulerul, fumez. Din nou senzația aceea c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
miezul nopții. O enerva că țopârlanul din mahala îi strică băiatul și-i lasă glod pe covoare. „N-aveam altă soluție, Voievoade, de unde dracu’ bani s-o refac...” Ce să-i spun? Eram și eu tot un pârlit, care se cârpea de pe-o zi pe alta. Când ești sărac, parcă ai furuncule gata să pocnească și să verse puroiul, chiar în mijlocul feței. Tragi bandajul ca leprosul, n-ai vrea să vadă nimeni cum se macină carnea, îți cad urechile, ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din apa atât cât era nevoie, insă încercând în același timp să mențină echilibrul, pentru a nu pune în pericol ambarcațiunea. Atunci dulgherul începu să se miște cu agilitatea unei maimuțe, atârnat de o funie groasă în exteriorul vasului și „cârpindu-l“ cu ajutorul unui ac uriaș din os, pe care un ucenic de-al lui i-l trecea înapoi, din interior. Un observator străin de cultură acelui popor născut pentru viața pe ocean nu și-ar fi crezut ochilor că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce se întâmplă cu ea la o asemenea oră și în voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot să fac așa ceva. E vorba de onoarea mea de meseriaș. Adică omul trimite o știre, ceva așa: Sosesc vineri ora 16. Așteptați gară. Mesia. Iar eu pierd telegrama. Și Mesia vine. Și nimeni la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la care trebuie să mă concentrez; să-mi dau în cărți, să-mi tălmăcesc visele, să consult cât mai mulți divinatori, să mă concentrez exclusiv asupra mea, la ghemul meu atât de scurt, să încerc să-l înnod, să-l cârpesc, să-l prelungesc cumva. De ce? Pentru că așa e construit omul, să regrete tot ce face: faptele, viețile și deopotrivă morțile, vezi programele de autodistrugere." Ea tace pentru o vreme și Damiel tace și el, nu mai spune nimic. Continuă s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un camion cu combustibil și sticle pentru Molotovuri, ne-a adus la cunoștință Monte Cristo la un moment dat, va trebui să-l descărcăm, după care vedem noi cum scăpăm de el, ne-a zis, poate facem cumva și mai cîrpim cu el vreo gaură în porcăria asta, așa cum am procedat și cu autobuzul. La aflarea veștii aproape toți au început să se impacienteze, temîndu-se c-o să dea de dracu’, noi am venit aici să manifestăm pașnic, au început să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
către o femeie de cinzeci și ceva de ani, curat Îmbrăcată, cu părul Încărunțit prematur, privirea ageră și cu gesturi precise și bine definite. A Întins mâinile către copil, l-a privit atent, s-a mirat de hainele ponosite și cârpite pe alocuri, de firele de fân din părul său Încâlcit și când a dat să-l cuprindă cu brațele, gest care Îi schimbă mina și-i Împăienjeni ochii, Încă frumoși, Va se trase Înapoi cu sfială. Tatăl se rușină de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin, în fiecare intersecție verifica rezervoarele. Gratii în pânza păianjenului soarele trecea atât cât să deschidă un nasture (insecta țese, leagă juvețe, întinde capcane sub grindă). Gratii în șosetele cârpite în talpă nimic mai ermetic decât niște pași înfășurați în scutece de lână. Gratii în felia de pâine claustrofobia cuptorului încins pălea pe toate fețele. Gratii, creșteau gratii, două câte două, trei câte trei, patru câte patru, buchete de gratii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
asista la recital. Bunicul nu se sinchisea; aparent, se ruga de parcă noi nu eram pe acolo. Începea, stând în picioare în fața icoanei, invariabil, cu "Tatăl nostru Care ești în ceruri / Sfințească-se numele Tău...", după care lua cartea aceea de rugăciuni cârpită, lipită cu făină de grâu, cu litere pe care doar el le mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu citea, ci recita, motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
hrană. Seara revenea la adăpostul lui de unde asculta până târziu în noapte spectacolul greierului. Furnica se trezea de dimineață, înainte de a se evapora roua și pleca la muncă. Aduna mâncare, aducea câte un boț de pământ galben pentru a-și cârpi adăpostul apoi cu câte o frunză cu care-l căptușea pentru a nu da frigul peste ea. Greierul, cât de mare era ziua, stătea în adăpostul lui odihnindu-se. Din când în când vecina lui, furnica îi dădea câte ceva de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
se bat niște stâlpi înalți în pământ, se face deasupra pe la vreo trei metri o platformă din scânduri, urcă orchestra, ceterașii, și se trage sus și scara... că pălinca te aprinde! În doi ani, cât au stat acolo, mama a cârpit și a cusut la răni, mai rău ca o croitoreasă. După un an și ceva m-am născut euatunci cred că din tot satul au fost treze doar moașa, lehuza și nou-născuta... Să te uiți pe certificatul meu, mama care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
doi ani eu am fost mai mult plecat la Miami... ÎN: Mai taie, ultimul an. CB: Am zis de trei ani că nu mai pot și dacă găsesc pe cineva plec? ÎN: Clubul asta de vreo trei ani se tot cârpește, despre ce vorbim? Ai fost implicat. Ai fost președinte exceutiv, știi ce înseamnă asta? Omul care decide, care conduce. Asta e un gest de lașitate, asumă-ți te rog... și lasă-ne să căutăm soluții! CB: Orice acționar care a
Ionuț Negoiţă către Borcea: Eşti istorie la Dinamo () [Corola-journal/Journalistic/75560_a_76885]
-
pe care au călcat, ilustrînd vorbele lui Nicolae Balotă despre un Cluj pierdut, și regretat. Un Cluj care are pietrele, dar și-a pierdut pașii. Mare parte din volum e din ecouri. Pe cît e amintirea unor vremuri de lipsuri cîrpite cu încredere (de pildă, memoriile lui Valeriu Anania, despre binele care, nebănuit, se-ntoarce) de concretă, de credibilă - credibilitatea paradoxală a basmului, pe-atît e prezentul de difuz. Ceea ce nu-l pune, nici o clipă, la zid. Au, toți, sau aproape toți
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
că supraviețuitorii dezastrului n-ar putea extrage din ele imaginea de ansamblu a scriitorului, dar nici măcar nu le-ar da prin minte că aparțin aceluiași autor! Multe și de toate a-ncercat el în viața lui, ca să și-o poată cîrpi de azi pe mîne. A făcut, fiindcă și el era român, a făcut și politică; a părăsit totdeauna opoziția, din cauza nemărginitei și injustei ei violențe, în ajunul venirii ei la putere, și s-a alipit totdeauna de guvern, care-n
Caragiale „liber-schimbist“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7635_a_8960]
-
acesta performează (bând cot la cot cu Rafael sau prostituându-se cu un ce câștig în fața unor mafioți de cartier) se ridică la înălțimea prozei lui Aldulescu: amestec, la rândul ei, de insolit individual și tipicitate socială. După ce a fost cârpit live, pe o terasă plină de lume, de către "sobolii" mafioți, Mărgărit știe să le speculeze o coardă ascunsă, mai sensibilă. Ridicat să-i ia apărarea, Rafael va asista înmărmurit - ca și cititorul - la trocul dintre presupusa victimă și agresorii ei
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
dispare, desprinzându-mi numele de toți cei care mă legau de trecut. „S-a spart ghinionul”, a zis maică-mea. M-a pupat pe frunte și și-a pus un plasture mic, ca sângele ei să nu-mi păteze uniforma cârpită pentru a douăsprezecea oară. Pentru mami nimic nu-i anormal. În mintea ei orice are o soluție. De-asta suntem așa legate una de alta. De-asta nu mă satur să vorbesc cu ea. Ea are un răspuns la toate
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]