134 matches
-
puțin conținutul lor efectiv. La o școală sătească, de pildă, "înainte de a începe ora dimineața, profesorul care făcea prima oră [...] făcea control: mâinile pe masă, batistuța curată, unghiuțele tăiate, urechiușele [curate], fetele [să fie] pieptănate, băieții tunși, [și] hăinițele curate, cârpite" (O.I.). În așteptarea unei inspecții, "toată clasa a învățat lecția aceea pe de rost. [Profesoara a spus] am inspecție și vă omor dacă nu răspundeți. Rămâneam după ore, peste program. Toată lumea visa lecția aceea" (O.I.). Inspecția era evenimentul cel mai
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
blide de lut ciobite, Ziditorul cerului și al pământului vrea să facă vase alese, purtătoare de mir parfumat. Chemați să cântăm în cămara Mirelui o necurmată cântare de nuntă, Domnul vieții și al învierii noastre ne cere să lepădăm hainele cârpite ale morții și stricăciunii. Locul schimbării noastre la față este Biserica. Aflat în tinda acestui sanctuar, părintele Teofil a deschis ușa cuvântului „spre a vesti taina lui Hristos” (Coloseni 4, 3) - „taina cea din veci ascunsă neamurilor, iar acum descoperită
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deoarece numai ea știe ce economii a trebuit să facem și cu ce sacrificii. Doi intelectuali să îndrăznească să-și cumpere limuzină! Au trebuit eforturi mari, inimaginabile, privațiuni, haine purtate până la limita de uzură, pantofi pingeliți, cusuți și răscusuți, cămăși cârpite etc. Nu am primit autorizație de circulație provizorie decât pentru trei zile, timp în care am parcurs aproape cinci sute de kilometri până la prima revizie. Am înscris mașina la miliție, am primit numărul 16-B, în timp ce lângă mine cetățeni cu aspect
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
comune, în gropile prea puțin adânci de la polul înghețat, oamenii erau luați o dată, a doua oară, a treia oară în lagăr, oamenii degerau în timpul etapelor, oamenilor le plesnea inima de cât săpau pentru a-și câștiga dreptul la o pufoaică cârpită, iar curățelul ăsta nu doar că-și amintește de numărul cămășii sale, dar mai știe și ce număr poartă la guler?! Uite, numărul ăsta de la guler îl dăduse gata pe Oleg! N-ar fi crezut niciodată că gulerul mai are
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
lui Lázaro Señor Lázaro locuia într-o vilă care cîndva trebuie să fi fost tare frumoasă. Avea coloane, balcoane, terase și scări monumentale. Marmură pătată de vreme și neglijență, faianțe meșteșugit îmbinate și pe alocuri lipsă, ziduri jupuite și acoperișul cîrpit stîngaci, toate la un loc constituiau mărturii ale nesimțirii chiriașilor perindați timp de decenii pe acolo. Señor Lázaro era un om educat și visător. Cînd avea timp, picta! Pictură naivă, avea grijă să te avertizeze. Nu de alta, dar musafirul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fi produs o adevărată degringoladă. Mă scol devreme. Sculatul de dimineață... Fredonez o melodie, mai mult forțat decît firesc. Mă uit în oglindă. Cam moșnegit la față. Dar dantura? Casc gura. Hm, merge. Încă sînt toți acolo, mai plombați, mai cîrpiți, dar sînt. Mulțumesc doctorului Păruș. Deschid robinetul de apă. Fîss, fîs, apoi tace. Alerg jos, deschid capacul de la tancul cu apă. Gol, gol, ca o sticlă din containerul de gunoi. Ce s-a întîmplat?! Toți își dau cu părerea. Rafael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fost mare, a fost stenograful lui Ceaușescu. La fiecare examen e o tradiție să strângem ceva bani, să punem mână de la mână și să-i luăm ceva. Are o singură pereche de blugi, cu care vine mereu la școală. Blugi cârpiți, nenorociți. - Vreți să mă corupeți? D-aia mă invitați la masă. Nesimțiților. La mârlănesse oblige! Mă rog, facultate de jurnalism. Știți care e definiția mass media? Studentul dă masa, profesorul trece media! Hai că vin, că mi-e silă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care-o binecuvântai cu semnul crucii; și când era doar pâine de mălai, niciunde ca în satul meu natal nu a fost mai bine și mai rai. De hainele-mi întoarse, ca școlar de-atâți ciorapi și de cămăși cârpite ți se-ngroșau sărmanii ochelari și degetele-n apă înroșite. În plin război, la bacalaureat departe tu erai și ai oftat să-mi dai costumul nou și elegant întâiul care eu l-am câștigat. La propunerea învățătorilor din sat, soții
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
răspuns. — Cum nu Înțelegi? — Dar dumneata Înțelegi?... Înțelegi, adică, să-i vezi pe toți ăștia trei la aceeași masă de prânz și de seară?... Să-i vezi și să nu-i crezi cum Își dau Între ei bună-diminețile cu ochii cârpiți sau cum Își doresc „somn dulce“ cu glasuri și minte confuze?... Să-i vezi cum Își așteaptă rândul la baie și la closetul comun sau cum Își spală, nu la figurat, ci la propriu, rufăria lor murdară În aceeași albie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
acum Olga noastră de două ori: după bărbatul luat la maturitate și după amantul iubit din tinerețe, pe care-i confundă În aceeași amintire, tandră și nestrămutată, purtân du-i mereu cu dânsa În geanta cât o valiză, ferfenițată și cârpită ca vai de ea, plină de nimicuri de femeie bătrână, acte vechi și inutile, scrisori Îngălbenite, dar mai ales cu fotografiile celor doi eroi care i-au disputat viața și inima deopotrivă, cum și ale tutu ror morților din familie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai dăm un iureș unde nici gândesc: "Deșteptareaaaa!!!". Și iar! Și iar! Zi și noapte! Noapte de noapte. Noaptea mai cu osebire! Îi hăituim, să n-aibă clipă de odihnă, răgaz de îmbucătură... Și, a doua zi, osmanlâii, cu ochii cârpiți, mărșăluiesc spre Suceava, lălăind, târșind papucii prin pulberea de cenușă fierbinte, sub un soare zăpușitor în zăduful ăl mare al lui Cuptor! Turcaleții răzlețiți de gros, prinși, trași în țeapă, atârnați prin crengi, vor împodobi drumeagul în întâmpinarea falnicei armii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rece de gheață i se prelinge pe șira spinării. Se zbârlește înfiorat: Mă... Măria ta, se bâlbâie el ploconindu-se. Nu-și poate stăpâni un tremur mărunt... Se lipește cu spatele ud de ușă. Ștefan înalță capul, își freacă ochii cârpiți, roșii de nesomn și oboseală, clipește des; îl usturau de parcă ar avea nisip sub pleoape. Ai auzit Negrilă? Unii mai cred în Vodă Ștefan... Tu... tu mai crezi?... Cred!! strigă el. Să trăiți! Cred! Îl trec nădușelile, le șterge cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de colbul fin al dealurilor și văilor, ne îndreptăm spre popotă ca înspre laptele și mierea Canaanului. După amiezile triste și melancolice se scurg pustii până la ceasurile trei. Abia se mișcă ici-colo soldați printre corturi, câte un ofițer cu ochii cârpiți se arată în lumină privind lung în zări aurii. Domol, ca-n spre munci silnice, pornesc apoi șiragurile spre câmpurile de exerciții la instrucție. Comenzi lungi trec prin aer, plutesc de-acolo de pe costișe până pe deasupra taberii; și de multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de această instalație care le afectează și sănătatea își vor reclama drepturile; scoaterea traficului greu de pe această rută, prin construirea unei autostrăzi moderne, cu viaducte și tuneluri submontane, de natură să asigure o circulație civilizată între Brașov și Pitești, nu cârpită ca în prezent; ultima, dar nu cea din urmă, igienizarea întregului traseu turistic, prin interzicerea exploatărilor forestiere haotice, a furtului de masă lemnoasă, dar și crearea de spații de parcare temporară, amenajate civilizat pentru odihna și oferta de a admira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
pentru a realiza la războiul de țesut țoala din casă, întin să pe pat și întrebuințată ca un fel de cearșaf cum se petre ce astăzi, vă închipuiți, trecea mult-mult timp, că orice pantalon, izmană sau cămașă era spălate și cârpite ani de-a rândul, fiind transmise de la cel mare la cel mai mic din gospodărie, nu ca astăzi când văd punctele gospodărești încărcate cu tot felul de obiecte care ar mai pute a fi folosite de cineva. Societatea noastră de
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ori așa, ca să mai vadă cum trăiesc și alții. I-a lipsit însă imboldul, pentru că în seara aceea a descoperit cu emoție o față delicată și înmiresmată a vieții. În rând cu toată servitorimea, îmbrăcat cu o cămașă curată și cârpită frumos, a intrat în biserică. El era cu ochii după Ghighina, îi urmărea silueta micuță care se strecura printre șirurile de oameni și plănuia o întâlnire de dragoste, așa cum zăcea ea de multă vreme ascunsă în închipuirea lui Pampu. Știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a da un decret care interzicea luarea de materiale de la orice construcție romană încă în picioare. Mi-am dat seama curând cât de puțini la număr erau maeștrii comancini și muncitorii pricepuți. Deși săraci, longobarzii, cu tunicile tocite și brăcinarii cârpiți, continuau să-și poarte cu fală scramasaxul, preferând să moară de foame decât să se-apuce de o muncă oarecare, deși pe domeniile îndepărtate de oraș ceva se schimba, și unii dintre ei s-au resemnat să pună mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
păroasă, cu mâinile până la genunchi". Șocul acestei prime întâlniri cu oamenii casei este augmentat ulterior; călătorii descoperă o altă creatură, demnă de fanteziile cinematografice ale unor Tod Browning sau Wes Craven: "un gușat cu traista de carne lucioasă, căscând ochii cârpiți, rânjind dinții galbeni într-un râs grotesc și strâmbându-se tâmp". În sfârșit, cadrul se lărgește suficient cât să permită înregistrarea pe retină a castelului bântuit, descoperit, într-o simultaneitate teatral-gotică, de narator și de lector: "Răspundea exact închipuirii: cu
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sânge, gata să întoarcă lumea cu susul în jos. Fie! Iată-mă, lume! Motanul fuge după mine, lăsând continuu în urmă-i, în spațiu, fire de păr în aer și un praf fin. Trosc, ușa se trântește, îți sărut genunchii cârpiți, lume! Soarele însă, tot urcând bucuros și-a scos limba, acoperind pământul cu balele lui albe. E rece și zgomotos, sus, pe case. În fond, nu-i chiar atât de groaznic dacă nu privești norii rostogolindu-se disperați în îndepărtare
Inga Abele - Natură moartă cu rodie by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2418_a_3743]
-
zugrăvesc, unora dintre aceștia, casele, totul sub supravegherea hapsînă a lui Klein, urît de moarte de Musa. Finalmente, se ceartă, evident pentru a-și primi banii, cu Klein. Adrian cugeta trez, gîndindu-se cum să evadeze în zarea zărilor: "Un vis cîrpit nu mai e un vis. Trebuia să plec. Însă unde în această Turcie absolutistă? Și fără un ban! Și singur, îngrozitor de singur de data asta!". Însă era, enormitate, înlănțuit în acest sat, fără de lucru, firește, împreună cu Musa, alături de Sara al
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
vîrf. Neverosimilă ca tot. Sîntem ca la căminul cultural din comuna X. Cortina este trasă la vedere de un domn în halat, pașnic, absent. Mecanismele sînt din 1900, toamna. Vedem țesătura metalică a schelelor, un perete alb, înspre grădină, peticit, cîrpit, revopsit la infinit. Începe reprezentația. Se joacă și în așa- zisele culise. Actorii ,amatori", stîngaci dau buzna la masa sufleuzei, taie morcovii acolo, își împart napii, își trag sufletul, stau pe fotolii lîngă ea. Masa ei devine mica scenă a
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
Câțiva, din geantă, răspunseseră oarecum, ca și cum ei n-ar fi fost morți-morți, ci doar ar fi făcut-o până atunci pe morții. între timp, în apropiere, pescarii de la punctul piscicol își întinseseră năvoadele verzi, știa cât de putrede și de cârpite sunt, trecuse pe la ei odată. , Chefalii ăștia, domnule, mai explica maiorul, au tactica lor și sunt de un curaj nebun-nebun. Mărșăluiesc, mărșăluiesc cu săptămânile, cu lunile, ca niște proiectile trase și care, când e să cază, fiindcă orice cade la
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
două sau trei etaje pe brâie de piatră de râu. La noi, mai degrabă se folosește lutul ars. În al doilea rând, nimeni nu-ți dă aprobarea să-ți ridici o construcție ca aceasta te miri unde. Toată povestea pare cârpită cu ață albă. Probabil că toți cei ce o susțin nu sunt decât niște bolnavi care nu s-au vindecat de tot și nici nu-și țin gura. Dar cei mai mulți oameni din sat nu fac asemenea imprudențe, nu povestesc nimic
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
cusut și tăiat, adoarme-mă, îmbată-mă, fă-mi o țigară de iarbă ... acasă al meu este o conservă cu mâncare de câine, pe care o expune-n vitrină ca pe un obiect rar, ziua de mâine. Acasă sunt șosetele cârpite ale ultimului bărbat care și-a tocit încălțările umblând să mă denunțe. Pielea moale și albă regina morții, regina nopții neînflorită încă o strivesc în palmă și vreau să plec cusută și tăiată, tăiată și cusută ... sunt o sală de
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
întotdeauna prima! Am lăsat-o baltă. Ce era să fac, să mă apuc să plîng? Concesiile le înveți de mic. Am scos limba. - Și tata tău cum e? S-a purtat elegant. A admis că e năsos și are ciorapii cîrpiți. Și am convenit și eu ca e bun, pentru că ne dădea halva. - Dar Măricica? Am facut-o praf amîndoi. Toanta, șleampăta, clăpăuga, am distrus-o. Ne-am distrat ceva... Fredi rîdea că la teatrul cu șfori, parcă dăduse strechea în
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]