675 matches
-
ocol c-un cuțit de orhidee. Vântul mai caută vreo idee. 17 iulie 1984 SĂ NE DEFINIM Cresc în afară de noi vorbele oamenilor ca secerile neîncercate. Devenim lan fără voie Nici nu știm roata anotimpurilor Din când în când izbim cu cârtițe albe fără să vedem ploaia din galerii Și rămânând afară, așteptăm altă sămânță, alte sfere Renunțăm la ochi Ne măcinăm în mișcare - colibe de nevinovate stele! VEȘNICIE îNTÂMPLĂTOARE Vara, Eu cred că veșnicia, Singură și pribeagă Sub cerul înghețat de
Poezii. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_195]
-
vedere"). Văzut între polii tensionați ai acestor corelații, romanul lui Marin Sorescu nu este deloc "într-o doară"; se discută, de pildă, în cenaclu sau la iarbă verde (numai acolo?), cîteva "poetici" (numai atît?) care nu sînt doar ale Cocoșului, Cîrtiței sau Iepurelui, Lupul face cîteva considerații nu tocmai anecdotice despre om, privit "din punctul de vedere al animalului", Ursul visează "ca oamenii" etc.; oricum, ajungînd la concluzia că "e bine să te mai odihnești din cînd în cînd într-un
Povestea ursului din pădure by Ioan Holban () [Corola-journal/Memoirs/14174_a_15499]
-
rămîne la treapta doctrinei sublime, formă de visare ilicită la care se dedau marii creatori. În rest, a aplica normele lui Kant la adunătura de pigmei actuali înseamnă a-ți asuma un eșec previzibil. n-o poți aplica asupra etosului cîrtițelor, și cum azi cîrtițele dau tonul egalității plebei, orice dezbatere etică e neavenită. Metafizica lui Kant privește moravurile cerbilor, fără nici o referire la aerul pătruns de declasare al cîrtițelor, și atunci singura soluție este să recurgi la un tertip critic
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
sublime, formă de visare ilicită la care se dedau marii creatori. În rest, a aplica normele lui Kant la adunătura de pigmei actuali înseamnă a-ți asuma un eșec previzibil. n-o poți aplica asupra etosului cîrtițelor, și cum azi cîrtițele dau tonul egalității plebei, orice dezbatere etică e neavenită. Metafizica lui Kant privește moravurile cerbilor, fără nici o referire la aerul pătruns de declasare al cîrtițelor, și atunci singura soluție este să recurgi la un tertip critic, subliniind că omul moral
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
-ți asuma un eșec previzibil. n-o poți aplica asupra etosului cîrtițelor, și cum azi cîrtițele dau tonul egalității plebei, orice dezbatere etică e neavenită. Metafizica lui Kant privește moravurile cerbilor, fără nici o referire la aerul pătruns de declasare al cîrtițelor, și atunci singura soluție este să recurgi la un tertip critic, subliniind că omul moral al lui Kant e absurd, fiind o corcitură de înger și de robot, doar forma hibridă fiind în stare să asculte de normele rigide ale
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
extraordinară pentru acest efort repetat al conștiinței de a ieși din labirint: cu gîndul la Hegel și la felul cum descrie el dialectica spiritului, eseistul observă într-o anumită împrejurare cum, sub podeaua de lut a casei din Lătești, o cîrtiță încearcă să-și sape galeria pînă la lumina camerei, o dată, de două, de trei ori, în pofida apei fierte aruncate și a altor metode represive întrebuințate, cu tenacitatea și calmul cu care o întreagă generație și-a construit și reconstruit lumea
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
o inspiră celuilalt. Lui Plantinga liber-cugetătorii din specia lui Dennett îi par niște spirite filistine atinse de un handicap interior: le lipsește acel simț menit a le deschide ochii asupra feliei de mister a lumii. Din acest motiv, liber-cugetătorii sînt cîrtițe opace la adierea tainei, genul de spirite prozaice atinse de o infirmitate cronică: carența antenelor destinate a surprinde enigma cosmică. În revanșă, lui Dennett entuziaștii din categoria lui Plantinga îi apar ca niște libelule lovite de o debilitate fără leac
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
Iordachescu Ionut Furioasă după dezvălurile "cârtiței" Edward Snowden despre acțiunile de spionaj ale NSA împotriva Germaniei, cancelarul Angela Merkel trebuie acum să explice de ce serviciile secrete germane i-au spionat pe ultimii doi secretari de stat americani, Hillary Clinton și John Kerry. "Partenerii nu se spionează
SUA și Germania, un nou scandal de spionaj: Merkel, într-o situație jenantă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21834_a_23159]
-
pentru că reprezintă o condiție a "Uniunii Europene", nu doar pentru că "șifonează" imaginea României, ci în primul rând pentru că este o rușine națională (cum nu a mai trăit România), să se accepte suferința unor copii viețuind în canale, a unor tainice cârtițe umane și, în definitiv, a unei mari părți a viitorului acestei țări, fie abandonate străzii, fie insuficient îngrijite, educate, călăuzite în simulacrele de "Centre de plasament". "Ultra"-actualitate: Statul să ia asupra sa pe "copiii străzii" în mod exclusiv. În
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
pipăim pămîntul cu nuiele subțiri// nenumărate sînt viziunile soarelui/ și noi așteptăm să se ivească niciodată/ în același loc cu mereu alte culori/ în părul electrizat de spaimă// două globuri de carne/ albindu-se în fața ochilor noștri" (adevărul este o cîrtiță albă). Efectele unui asemenea mod de-a fi sînt multiple. Mai întîi apare consemnarea minuțios-detașată a fenomenelor mărunte, îngroșată uneori cu trăsături fantaste (singurătatea acută e predispusă a halucina). Dar imaginea nu aparține, în conștiința poetului, lumii ca atare, ci
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
nu prea înalt, obraz pătrat, ochi dulci de femeie. Dosare peste dosare, arhive, corespondențe ale unor celebrități apuse, fotografii de familie, colecții de reviste vechi, aparatură electronică la zi, un vis pe minut, proiecte-explozii în lanț. Utopii? El e omul cîrtiță. Săpătorul care amușină prin galeriile unui cimitir cu orgoliul nemăsurat al celui care știe că poate să învie morții. Nicolae Țone, alias Nicolae Magnificul, împătimitul avangardei, vînătorul de cărți fără zgardă, de cărți care trag cu praștia, editorul care rupe
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
de analiștii politici. Procedeul nu este însă aplicat mecanic. Adrian Cioroianu își ia o mare libertate, compunându-și textele ca un scriitor, după logica maximei expresivități. El apelează, de exemplu, la o amintire din copilărie - scoaterea din pământ a unei cârtițe, de către bunicul său - pentru a-i portretiza pe bucureștenii care merg zilnic cu metroul și care - și la figurat vorbind - își petrec viața în subteranele istoriei: "Bucureștiul este alcătuit pe jumătate din indivizi cu nările calibrate pe aerul închis din
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
din indivizi cu nările calibrate pe aerul închis din subteran, obișnuiți matinal cu drumul la slujbă prin galerii. Dați-le o grevă de metrou, scoateți-i cu ochii în soare să aștepte autobuzul și veți vedea cât de multă sărmană cârtiță se ascunde în umilul om." O atenție specială este acordată practicilor specifice stilului de viață comunist, ca și formelor pe care ele le-au luat după 1989. Preferințe și obișnuințe aparent nesemnificative, ignorate de istoricii lipsiți de imaginație, sunt studiate
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
în gura știrbă a vreunui pensionar." După cum se vede, "poveștile" lui Adrian Cioroianu nu sunt "de adormit copiii", ci dimpotrivă, au fost concepute astfel încât să-i trezească. Volumul Scrum de secol face ca în fiecare cititor să fie mai puțină cârtiță și mai multă conștiință. Mircea Mihăieș, Masca de fiere, pamflete, Iași, Ed. Polirom, col. "Ego", 2000. 360 pag. Adrian Cioroianu, Scrum de secol, o sută una de povești suprapuse, cuvânt înainte de Andrei Pleșu, ilustrații de Dan Perjovschi, București, Ed. Curtea
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
care au analizat cazul "Tovarășului Clement" în spatele căruia se ascundea Eugen Fried - reprezentantul Kominternului care a condus Partidul Comunist Francez din 1931 pînă în 1943 -, am fost tentat să scriu un scurt eseu despre oamenii din subterană, spionii, "les taupes" - cîrtițele -, tehnicienii în acțiuni subversive și de subminare a pilonilor de rezistență - Statul, Libertatea și Religia -, aventurierii revoluției comuniste, ilegaliștii, specialiștii în simulare și disimulare, cei care au determinat izbucnirea unor evenimente istorice (revoluții, lovituri de stat, luptă anticolonială) și care
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
l-a ucis pe Troțki), englezul Fhilby (spion pentru Moscova), Sorge pentru Stalin... și mulți, mulți alții, fără să-l uităm pe bancherul Parvus care l-a finanțat pe Lenin în exil și la Moscova. Încercînd să-mi amintesc aceste "cîrtițe" care au lucrat pe sub pămîntul mocirlos pentru ca "ciuma roșie" să se răspîndească în lumea întreagă (Oppenheimer, Klaus Fuchs, Enrico Fermi, Julius și Ethel Rosenberg - care au făcut spionajul atomic în favoarea URSS - sau Münzenberg și Artur London în Franța) am înțeles
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
mai află în "Timpul Biblic: Creație, Revelație, Mîntuire", iar separația dintre religios și politic s-a realizat, nu uită că o metafizică a politicului sau o antropologie filosofică este posibilă în redescoperirea criteriilor de valoare, de principii și demnitate umană. Cîrtițelor care au împînzit subteranele Secolului al XX-lea ar fi trebuit să li se spună cuvintele adresate de Isus către Iuda: Ceea ce vrei să faci, fă-o repede!"
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
care, trecute prin alambicul imagistic, își degajă figura ascunsă, delirantă, orientată spre acea suprapersonalitate emblematică a creației expresioniste: "ei construiau palate și catedrale mergeau în cruciade/ tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți/ mutai biserici în cer/ fugăreai cîrtițele prin galeriile lor gesturi frînte peste păianjenii zilei/ zîmbete moarte plutind pe cheiurile disperării iceberguri în mările roșii/ popoare de muște treceau prin bucătăriile goale/ prin peștii înghețați în vitrine cuvinte pe buzele oarbe/ repetate de pianina mecanică a furnalelor
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
mod ipocrit și meschin, că audiența este exclusiv o problemă cantitativă, de inventar, și ignorînd cu desăvîrșire substanța și calitatea ei, ne mințim cu aceeași nerușinare după care capul de locuitor statistic al lui Ceaușescu mînca mai ceva ca o cîrtiță (adică de două ori greutatea), în vreme ce gura bietulului locuitor de la coadă mînca doar lozinci. Cum ar fi, de pildă, audiența!
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
situează în mod evident la un nivel foarte greu de atins, este o carte de Premiul Nobel, în comparație cu care aproape toate cărțile scriitorilor români contemporani de prin librării par o tristă maculatură. Orbitor este chiar orbitor, făcându-le pe numeroasele cârtițe ale literaturii să clipească dușmănos. Pentru ca acum Mircea Cărtărescu să adreseze, involuntar, mediocrilor o nouă provocare, publicând un Jurnal care este așa, de-a dreptul, fără strădania disperată de a părea astfel, fără rictusul desfigurator al neputinței ambițioase, jurnalul unui
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
copii (fără să fie așa ceva) și apropierea de virtuozi precum poeții Emil Brumaru (cu care a și colaborat) ori Șerban Foarță, dar fără să semene, de fapt, cu nici unul dintre ei. Cele trei animăluțe - un arici, un hârciog și o cârtiță - ca și convenția teatrală care le aduce în compania naratoarei - sunt luate de fapt dintr-o strofă semnată de Czeslaw Milosz: „De-ar fi s-arăt ce-i pentru mine lumea,/ aș lua un hârciog, un arici sau un sobol
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
a Veronicăi D. Niculescu, în care se trece de la exterioritate, de la perspectiva exterioară asupra lumii (o perspectivă animalieră) către interioritate, retractilitate, repliere - mișcări interioare reprezentate de cele trei figuri animaliere (aici: ariciul Doinel, un singuratic; hârciogul Ciobi, un „prieten tăcut”; cârtița cea oarbă Dede, pe numele ei întreg Dedesubtilă). La finalul verii, apoi al anului petrecut în compania - directă ori epistolară - a celor trei prieteni, care se retrag ei înșiși, dispărând discret, versurile inițiale ce servesc drept motto sunt transformate de
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
Băiatul meu, când era mic, îmi făcea zile negre cu mâncarea! O vreme am reușit să-l înduplec spunându-i povești. Dar s-a mărit și nu mai credea nimic din păcălelile mele - o linguriță pentru vrăbiuță, o furculiță pentru cârtiță... -Dacă-l piperai și pe el cum m-ai piperat pe mine, nici nu mă mir de reacția bietului copil! împunse Papa a vendetă. -Mais tu es l’enfant terrible d’ici! încercă să-i abată atenția Solitarul. Și reuși, pentru că
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Acasa > Literatura > Proza > CÂRTIȚA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului -Vino să te strâng în brațe!- dorul mamei, dor. Simțea cum o ceață îi macera sufletul, încet, cu o precizie de chirurg. O strângea gelozia
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
2016 Toate Articolele Autorului -Vino să te strâng în brațe!- dorul mamei, dor. Simțea cum o ceață îi macera sufletul, încet, cu o precizie de chirurg. O strângea gelozia oaselor, singurele care o mai puteau atinge, pe sub pielea-i de cârtiță. ...Lumânările jeleau cu o lumină obscură, întunericul. La căpătâiul patului, trona cu sfială, un sfeșnic. Mirosea a rug de pocăință și smerenie în ceața de tămâie groasă, care se poticnea de fiecare dată în jelania celor veniți să-și ia
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]