142 matches
-
rest, Iorgu Iordan, chiar dacă surprinzător de volubil cu un interlocutor mult mai tânăr, mai puțin celebru și pe care îl cunoștea superficial, rămâne același personaj pe care îl știm din amintirile orale ale universitarilor bucureșteni: un pic morocănos, sucit, cam cârtitor, cu vorbe „de duh” căutate și voit învechite. Îi place de Ilie Rad nu numai pentru că îi acordă atenția pe care tinerii intelectuali bucureșteni (fără preocupări lingvistice) i-o refuzau cam de multișor, ci și pentru că vede în el o
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
se acomodează: adică întrețin legătură cu o epocă la care nu pot adera sub nici un chip. Șunt niște rătăciți care nu-și găsesc locul și care nu-și pot accepta starea precară decît acoperind-o de anateme și invective. Niște cîrtitori cărora prezentul le pare șubred, viitorul sumbru, iar trecutul mort. Niște alpiniști stînd pe buza prăpastiei, care nu îndrăznesc să privească peste margine de frică să nu cadă în hau, dar care nu încetează să dea verdicte pe seama golului căscat
Falanga inadaptaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6545_a_7870]
-
contradicție în termeni. De aceea carența simțului critic îi este acută, compensația venind de la timbrul egolatru, de histrion debordînd de admirație de sine. Pandrea e un deliciu în latura mînuirii verbului și o stupoare în latura mărturiei directe. E un cîrtitor fierbînd în suc propriu și ridicînd limba la pragul unui carnaval cult. Din acest motiv, chiar scriind în singurătate și tăcere, Pandrea nu renunță la impostația avocatului aflat în plin oficiu de pledoarie juridică. Un scriitor de rasă căutînd altercația
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
Cu o atenție vie din cîmpul căreia nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
ești liber să-ți dai demisia: aceasta e forma mai nouă de conversație. Asta când nu suntem amenințați de-a dreptul cu tribunalul, parchetul. E caz penal, sună una dintre sentințele recurente ale domniei sale.” Sau: „Văzuți pesemne ca uneltitori, ciripitori, cârtitori, redactorii tribuniști nu pot fi lăsați de izbeliște. Prin urmare, sunt bombardați cu dispoziții și decizii: să stea opt ore pe zi la birou (în disprețul cutumei jurnalistice, sunt blocați să aprticipe la vernisaje, spectacole, lansări de carte; personal, trebuie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3728_a_5053]
-
ne dă cît trebuie, fiindcă niciodată nu ne ajunge cît ne dă, și care ne face să fim veșnic opozanți (dovadă numărul și tirajul ziarelor "de scandal"), dar, în același timp, "la urnă", să fim veșnic guvernamentali, ca niște copii cîrtitori, dar în definitiv fricoși, dacă nu respectuoși față de părintele nostru, în afară de care nu există nici o salvare." La 17 decembrie 1990, din nou într-o ședință a Camerelor reunite, Caragiale a combătut pretenția zgomotoasă a unora de a se ține alegeri
Caragiale în parlament by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14933_a_16258]
-
largi și în mod insistent. Calitățile operelor de vârf și meritele artistice ale celor ce le-au scris sunt trecute cu vederea, amintite într-o doară, cu schime, parcă, de insatisfacție dureroasă. S-ar zice că plăcerea supremă a acestor cârtitori (în genul unor Alexandru George, Dan Petrescu, Al. Dobrescu) e de a merge în contra curentului și a canonului stabilit de specialiști, spunând ,nu" acolo unde toți spun ,da". Din generațiile anterioare, ar mai putea fi invocați pentru acest tip de
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
din epistolele lui Duiliu Zamfirescu către Titu Maiorescu, față de nuvela O făclie de Paște și față de drama Năpasta, în care romancierul credea a găsi artificiu și inautenticitate psihologică, îi sugerează exegetului o asemenea raportare: "E, acolo, o critică de detaliu, cîrtitoare și foarte asemănătoare cu cea operată nu demult de către Alexandru George asupra nuvelei ŤCalulť de Marin Preda". Rememorările din copilărie și adolescență ale lui Gala Galaction au constituit, în opinia d-lui Cristea, modelul scriiturii din opul memorialistic al lui
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
un fel de lecție în cadrul căreia profesorul este la fel de important ca materia predată". Cu alte cuvinte, "este posibil ca personajul principal al ŤCiocoilor vechi și noiť să nu fie Dinu Păturică, nici Andronache Tuzluc, ci Filimon însuși". în postură de "cîrtitor" la adresa "mucalitului" Nenea Iancu (,caz delicat"), căruia îi apreciază totuși inteligența penetrantă, Duiliu Zamfirescu are ceva "din fiul scriitorului, Matei, cel pe care Călinescu îl ironizează pentru fumurile aristocratice". Proza lui Vasile Alecsandri, autentică sub unghiul simplelor "însemnări de călător
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
dimpreună și în frunte cu, neînvins...Cârmaciul sau “traian” (a cărui “gândire transcende Galaxia”... declară țuțerul Traian Ungureanu...: ”are mama trei căței,/ cine-i pupă-n cur pe ei?” - cf. Chirilice, p. 20). ...Și, pentru a liniști spiritele neliniștite ori cârtitoare, vom zice că, si stalinis mul dejist (și, parțial, ceaușist), si ameri canismul globalist, au “glorioase realizări”: “glorioasa Armata Roșie/după lupte eroice, a eliberat/Câmplungul ” (că-i trebuia!, ca și bazele americane de azi, că-s de la Deveselu ori
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
-se întocmai speciei lui homo europaeus, acea specie definită de Linné prin epitetele de levis, argutus, inventor (agil, ager, inventiv). Pînă la jumătatea secolului XX, intelectualii propriu-ziși au fost literații și umaniștii. Într-un cuvînt, artiștii emoțiilor umane, acei veșnici cîrtitori la adresa unei lumi pe care nu o puteau stăpîni și pe care vroiau totuși s-o schimbe, dar să o schimbe în numele unei lumi pe care și-o plăsmuiseră singuri în imaginație. În schimb, în a doua jumătate a secolului
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticoid, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați în registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rar, excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia de aparențe. Nu întîmplător, deși în subtitlu epoca antimodernității apare situată între de Maistre și
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
umane posibileť". Mai mult decît natural, se simte atras către derivațiile "eretice" ale religiilor, precum isihasmul în ortodoxie, mistica Sfîntului Ioan al Crucii și Sfintei Teresa de Avila, hasidismul în iudaism, mistica sufistă în Islam etc. "Ereziile" împacă pornirea sa cîrtitoare, sedițioasă cu năzuința spre fondul primar al credințelor, conținînd aceleași simboluri, același adevăr ezoteric fundamental. Caz similar cu cele ale lui Blaga sau Cioran. Ne-am putea întreba: cum se împacă formula absurdului cu indenegabila componentă religioasă a spiritului ionescian
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]
-
și care nu pleacă în afara ei. În consecință, Patriarhia Română solicită celor care "nu pot sau nu vor să participe la construirea" Catedralei Neamului să nu devină "demolatori mediatici", întrucât "dacă nu vrei să fii ctitor, cel puțin nu fi cârtitor!". Redăm integral comunicatul Patriarhiei Române "Catedrala Mântuirii Neamului se înalță. Credincioșii se bucură, iar cârtitorii se tulbură În legătură cu unele știri și articole apărute în mass-media, devenite „obsesii demolatoare" cu privire la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, Patriarhia Română precizează: 1. După trei ani
Patriarhia Română sare la gâtul presei, acuzând-o de "obsesii demolatoare" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/39526_a_40851]
-
sau nu vor să participe la construirea" Catedralei Neamului să nu devină "demolatori mediatici", întrucât "dacă nu vrei să fii ctitor, cel puțin nu fi cârtitor!". Redăm integral comunicatul Patriarhiei Române "Catedrala Mântuirii Neamului se înalță. Credincioșii se bucură, iar cârtitorii se tulbură În legătură cu unele știri și articole apărute în mass-media, devenite „obsesii demolatoare" cu privire la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, Patriarhia Română precizează: 1. După trei ani de la începerea lucrărilor la Catedrala Mântuirii Neamului, se constată că mai sunt încă instituții media
Patriarhia Română sare la gâtul presei, acuzând-o de "obsesii demolatoare" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/39526_a_40851]
-
sau nu vor să participe la construirea ei ar fi mai înțelepți dacă nu devin „demolatori mediatici" ai ei, învrăjbind periodic opinia publică, printr-o atitudine ostilă nejustificată. În concluzie, dacă nu vrei să fii ctitor, cel puțin nu fi cârtitor!"
Patriarhia Română sare la gâtul presei, acuzând-o de "obsesii demolatoare" by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/39526_a_40851]
-
Ediția nr. 148 din 28 mai 2011 Toate Articolele Autorului 27/28 Mai 2011. Nu am înțeles niciodată mecanismul invidiei. Știu că de la facerea lumii există. Când a zis Dumnezeu „să fie lumină” întunericul s-a tulburat în sinea lui cârtitoare... „Să facem om după chipul și după asemănarea noastră !” Și celălalt ne-chip s-a of-uscat din nou... Acum, când scriu, cineva se uită in-vidios peste umărul verbului meu numărându-i silabele... Si-labisind nici el nu știe câte le are
INVIDIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344230_a_345559]
-
dor... Să revenim! Catharina Siegel... Da, ea a fost, de fapt, femeia de la Stâlpul Infamiei! Ea, frumoasa ibovnică a voevodului. Vlad era urât de mulți. Îi amenințse cu sabia pe pretendenții la mâna adoratei lui. Era aspru cu negustorii sași, cârtitori și intriganți, cum îi credea - și-i trăgea în țeapă. Trăia cu cea mai frumoasă femeie, pe care o răpise și o seduse ulterior, deși era căsătorit cu alta. Domina, teroriza. Iar femeile negustorilor sași, în timpul execuțiilor soților lor, au
DE-A PURUREA AMANTĂ... de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367706_a_369035]
-
încă destulă să mai dea și la alții, i-a ținut-o trează, înțelegătoare, pătrunzătoare și răbdătoare și a ajuns mai târziu să bată recorduri de inteligență, de memorie, oricum de performanță care nu e la îndemâna oricui iar gurile rele, cârtitoare, au spus despre asta că de vină ar fi „zeama lui Bacchus” și atribuindu-i acesteia funcții miraculoase, panaceul tuturor derutelor și fantasmelor ... Într-o bună zi, rapid și pe negândite, fără prea multe pregătiri, „Căpitanul” de odinioară și-a
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
curaj dictatorilor profitori și îl scoate pe om din efortul de a gândi la soarta sa, făcându-l o fiinșă care primește prostește ce-i ajunge sub nas, dacă asta asigură o asemenea comoditate. Și rămâne astfel, cam nemulțumit, cam cârtitor, dar fără prea mare chef de a schimba ceva și fără idei în această direcție, cel mult visând la a da o țeapă. O singură țeapă, care să-i schimbe soarta; nu un efort bazat pe ceva idei. Iar, fiindcă
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
cu ,,Sapienței”), sesizează principalele etape corespunzătoare unui ,,proces evolutiv al creației lui Caragiale, între ne(răbdare) și înțelepciune, de la tinerețe până la maturitate”. Prima etapă este cea „jurnalistică” în care se remarcă acea înclinație naturală de a observa totul a publicistului ,,cârtitor”, cultivând un ,,stil viu, direct, nervos, cu viziuni de calambur, anecdotic, paradoxal, bășcălios și nonconformist”. Urmează etapa ,,comediografică”, unde apare o ,,lume burgheză, voit caricaturizată și șarjată, de realism social, de moravuri, cu verism și culoare locală”. Etapa ,,nuvelei tragice
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
de toate, Să trăiți în sănătate. Observăm că timpul trece, Avem anul două mii zece Îl dorim un an mai bun, Mai bogat ca cel bătrân. Anul care s-a încheiat, Nu a fost el prea bogat, Să nu fiu un cârtitor, Îl numesc; mulțumitor! Referință Bibliografică: Anul 2010 / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
ANUL 2010 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357162_a_358491]
-
Cu multe secrete neatinse, Din plimbările mele toate, Păstrez metafore aprinse. Fragmente din zidurile vieții, Au fost din timp desprinse, Le puneau în tasuri precupeții, Vânzând metafore aprinse. Nu le lipseau cumpărătorii, Nefiind la preț respinse, Nu le știau prețul cârtitorii, Mirabile metafore aprinse. Câte lucruri nesurprinse, Au rămas mereu nestinse, Fiind în suflete cuprinse, Acele metafore aprinse. Referință Bibliografică: METAFORE APRINSE / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul II, 20 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012
METAFORE APRINSE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357612_a_358941]
-
doar pentru că este orașul copilăriei mele și doar atât. Mi-e drag ca un solstițiu de vară, ca un bunic cu barbă albă pierdută de ani. Mi-e drag pentru lucrurile mici, pentru piața centrală în care se înghesuie târgoveții cârtitori pe nimicuri, pentru mica prefectură aruncată între case, pentru străduțele laterale din care poți să ajungi oricând în centrul orașului. Mi-e drag orașul acesta mic care poartă și un nume:Rîmnicu-Sărat. Referință Bibliografică: Orașul pierdut / Florentina Udeanu : Confluențe Literare
ORAŞUL PIERDUT de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360707_a_362036]
-
exprimare a acestor năsărâmburi o reprezintă alegerile. Aproape toți oamenii așteptau cu sufletul la gură reacțiile, comportamentul aleșilor. Dar mai ales al „alesului”. Și onorarea promisiunilor, cu care cel din urmă credea că va sparge gura târgului! Mai existau desigur „cârtitorii”, dar unde nu sunt și când anume n-o fac la fereală!? Unii compuseseră „rime” de circumstanță, ziceau malițioșii pentru a „cinsti în ode” (în metru cu-antic, pentru pricepătorii în d-alde Eminescu!) numele cu care Dumnezeu Bunul, îi
SERVI(R)TUŢI ELECTORALE ŞI LA ...LOCALE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360104_a_361433]