144 matches
-
gândesc la tine cu mândrie și tandrețe, cu un imens regret pentru zilele când noi două abia ne vorbeam, condamnate ale vieții, gâfâind și extenuate de oboseală, seara. Totuși, glasul îți răsuna prin casă, tu erai bună și dulce, eu - cârtitoare și tandră. Doi ani, scumpa mea, fetița mea, și eu îmbătrânesc în fiecare zi, fiindcă vârstei i se adaugă acum imensa mea disperare de a te ști departe de mine, de a te simți în fiecare clipă, de dimineață până
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai bună comparație a acestui eu - care, după ce a „dispărut” un timp, a reapărut apoi cu mult mai insistent și cu multe fețe, decât cu a acestui tip de „slujitor” apt de o crâncenă fidelitate, ca o Xantipă, o nevastă cârtitoare care te urmărește o viață ca o umbră - necesară și imposibilă În același timp! -, slujitor, martor și judecător, confesor grav, dar și complice al unor giumbușlucuri vesele și care, unele, nici nu se pot povesti!, nu rareori gardian al unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
peste tot și-i prea evidentă. Cât despre latura artistică, bisericile din Bretagne sunt adevărate muzee rafaelite în comparație cu ele." A se vedea ce-i scria Flaubert mamei sale de la Ierusalim, pe 20 august 1850. N-am nimic de adăugat. Și cârtitorul nu văzuse, la acea dată, decât primul act al operetei. Hotărât lucru, dacă Duhul se manifestă undeva în acest oraș, atunci îl puteți surprinde pe fețele bănuitoare ale gardienilor de pe traseu. Slujitorii fac mai mult decât sanctuarele lor congregații, comunități
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cameră de luat vederi: când islamiștii intransigenți îți dădeau jos cu topoarele antena parabolică din balcon. Acum fiecare școală, fiecare puritan rigorist își are timpul său de antenă. Iar doctoratele nu se mai decernează în moschei sau universități. "Astăzi, deploră cârtitorul meu, e suficient să apari o dată la televizor pentru a fi considerat savant, închipuiți-vă! Acest El-Kardawi apare ca și cum ar fi scris cincizeci de lucrări! Ce epocă!" În jurul lui, tinerii izbucnesc în râs: cam demodat bătrânul! Îl consolez, mărturisindu-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Șapoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau. Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar fata ei — busuioc de pus la icoane. Când se duceau amândouă fetele în sat la șezătoare seara, fata moșneagului nu se încurca, ci torcea câte-un
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
Într-adevăr, se auzeau voci din grupul amintit mai sus care clamau: „Ce ne facem dacă Chiriță ar voi să fie și el membru?!” C. Chiriță, autorul Cireșarilor, căsătorit cu o Nemțoaică, se afla exilat În R.F.G. și ceea ce ignorau cârtitorii la adresa lui era faptul că, În ultimele decenii, fostul scriitor stalinist dăduse clare dovezi de bună colegialitate literară, fiind cel mai adesea de partea celor care cereau drepturi mai mari pentru scriitori și pentru scrisul lor. Printre altele, Chiriță a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
văzut în secunda următoare, fiind cel mai bun film românesc din ultimii cinci ani, și a doua oară pentru că este făcut cu sentimentul urgenței, într-o cursă contracronometru cu statul pe loc al cinematografiei noastre, cu statul pe vine al cârtitorilor de pe margine, care pun bețe-n roate, și cu statul pur și simplu. Road-movie fără metaforă și fără fasoane, filmat din mână, cu dialoguri à la Tarantino și cu trei actori debutanți (Dragoș Bucur, Ioana Flora și Alexandru Papadopol) care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ale conferinței, în secția de proză, în frunte cu Preda, Stancu și alții, ne-au șters pe Țepeneag, Goma și pe mine de pe listele „delegaților” pentru congres. O manevră uzitată mereu de comuniști, aceea de a „filtra elementele imprevizibile și cârtitoare” înainte de o mare adunare scriitoricească, manevră care, în primii ani ai lui Ceaușescu, nu s-a mai aplicat. Apoi, a revenit „în forță”. Și... nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu se așteaptă nimene de la mine să dau pe față numele gingașilor ființi cărora au aparținut fermecătorii ochi ce mi-au învioșat tinerețele. Acest lucru nu l-aș putea destăinui nici chiar duhovnicului pentru descărcarea pacatelor mele, dar încă publicului cârtitor, mai ales că dânsele trebuie să fie acuma niște frumoase și cucernice ruine. Dacă însă din fuga condeiului am numit pe nepoata doctorului Diaconovici, am scuză binecuvântată că dragostea mea copilărească pentru dânsa nu a fost de natură să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cea de acum, când prietenul nostru, „tovarășul Wagner” - cum îl alintăm noi, ceilalți membri ai „celulei de partid” pe care am înjghebat-o simbolic pentru a ne mai distra în lungile ore de drum -, își trage cu plăcere pielea esticului cârtitor. „Așa e în Occident.“ Dar nu peste tot, cred, și nu întotdeauna vei întâlni această modalitate perversă de a te replia, de a nu interveni. Oricum, senzația celui „pasat”, eludat, boicotat trebuie să fie înfricoșătoare: să rămâi singur în fața sistemului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cea mai frumoasă poveste pentru copii din câte se vor fi scris, într-atât tablourile de natură și paginile emoționate alternează în chip fericit. Peleșul devine un personaj însuflețit și colorat cu o viață agitată, un fel de morocănos binefăcător, cârtitor, mereu furios și revoltat, cu destulă bunătate și filosofie ca să se resemneze cu nefericirea; iar pentru el, mândrul și neîmblânzitul râu, nefericirea va însemna să fie întemnițat în țevi de plumb pentru a alimenta joagărele de pe șantierul de construcție a
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a suspansului care sporește tensiunea. Să recunoaștem, suspansul în filozofie e o însușire rarisimă la autorii breslei, iar Onfray o stăpînește. Mai mult, autorul are ușurință gazetărească, O contraistorie a filosofieilui atrăgînd prin ritmul trepidant al episoadelor. Autorul e un cîrtitor superior de vînă pamfletară, a cărui îndrăzneală stă cu precădere în ton. Un spadasin al cuvintelor pe care îl citești cu curiozitate, ca pe un stilist încordat care se mișcă repede, cu răsuflarea tăiată. Retorica aceasta vie are darul de
Hapaxul existențial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6259_a_7584]
-
ale existenței care se exclud reciproc." După ce și-a luat aceste măsuri de precauție, Vasile Varga uită că scrisul e plictisitor, iese din tablou și se pune pe povestit (puțin cam incoerent, e drept) despre omul dificil Aurel Cojan, veșnic cîrtitor și nemulțumit, despre succesul lui în țară și surpriza "rămînerii" la Paris, despre cele cîteva întîlniri ale lor de acolo. Memorabilă e scena de prin anii '70: "Auzisem din țară despre Cojan că era angajat la Muzeul Cluny. Și, într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
sau Investigațiile filozofice. Probabil că acesta este și punctul cel mai vulnerabil al studiului, căci între exigențele filozofiei și cele ale teoriei literare nu e deloc ușor de aflat o cumpănită cale de mijloc. Dar chiar și pentru cel mai cîrtitor dintre cititori, care va pune la îndoială, să zicem, priceperea filozofică a unei literate, acest volum e incontestabil valoros fie și doar prin analizele limbajului și construcțiilor poetice în opera unor scriitori tot atît de diverși precum Gertrude Stein și
Redescoperirea poeziei by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16398_a_17723]
-
numesc regina timpului" (nouăsprezece). Precum la avangardiști în genere, imaginarul liric pare a fi un vis al materiei înseși interceptate în imanența sa ludică, în efortul său vizionar conținut: ,clepsidra insipidă e doldora de șerpi și de lipitori de catîri/ cîrtitori și de soprane ciori de sinucigași frumoși/ cu craniile înflorite" (patru). Sau: ,nămolul marele și tarele trotilul virilității imunde necrofile/ se lipește de gleznele umblătoare cîrtitoare/ ca mierea de degete" (ibidem). Sau: ,și degetele mele cu vrăbii înhămate mă ridică
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
său vizionar conținut: ,clepsidra insipidă e doldora de șerpi și de lipitori de catîri/ cîrtitori și de soprane ciori de sinucigași frumoși/ cu craniile înflorite" (patru). Sau: ,nămolul marele și tarele trotilul virilității imunde necrofile/ se lipește de gleznele umblătoare cîrtitoare/ ca mierea de degete" (ibidem). Sau: ,și degetele mele cu vrăbii înhămate mă ridică lin cu trup/ cu sufletși cu versuri în zbor ușor ciudat binefăcător" (unsprezece). Spre a nu fi stînjenită cumva de tiparele vreunui artificiu, de servitutea vreunui
Lirism visceralizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11276_a_12601]
-
câștiga pariul cu Timpul empatizează în mod vădit. De asemenea, cu Gombrowicz, despre care scrie unul dintre cele mai bune capitole ale volumului (alături de cele despre Tolstoi și Virginia Woolf). E limpede că îl citește, pe acest mare răzvrătit și cârtitor, cu o simpatie extremă, aproape cu "privirea strălucitoare a iubitorului". Și e la fel de clar, dacă analizăm construcția și compoziția cărții, că există deficiențe și stridențe în ambele privințe. Volumul nu reprezintă un întreg, un ansamblu omogen, cu o perspectivă unitară
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
sînteți inocent"". Această directitate aspră, lipsită de nuanțe, cu excepția celor stilistice (un gen de candoare inteligentă!), îi conferă lui Octavian Paler dreptul de-a ne reprezenta printr-un soi de lirism al conștiinței civice. Există inadaptabili și inadaptabili. Capricioșii, vanitoșii, cîrtitorii cronici sub imboldul invidiei sînt și ei, în felul lor, inadaptabili, nu-i așa? Inadaptarea lui Octavian Paler beneficiază însă de un substrat solid, organic, cu o relevanță obștească (originea sa rurală, mereu asumată, joacă un rol însemnat) și anume
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
de partid. Sau chiar lucrați, fiecare în parte, din interiorul partidului. Totuși, cine erau d-nii Ciorbea și Radu Vasile înainte de experiența lor de premieri? Un lider de sindicat cu o ascensiune aproape de necrezut, dl Ciorbea. Un profesor universitar pitoresc și cîrtitor în partid, dl Vasile. Asupra personalității charismatice a d-lui Viorel Lis, devenit primar general al Bucureștiului ca substitut al d-lui Ciorbea nu mai insist. Poate că dl Babiuc ar fi meritat altă soartă, decît aceea pe care i-
Oamenii de neînlocuit după ce au fost înlocuiți by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17238_a_18563]
-
rest, Iorgu Iordan, chiar dacă surprinzător de volubil cu un interlocutor mult mai tânăr, mai puțin celebru și pe care îl cunoștea superficial, rămâne același personaj pe care îl știm din amintirile orale ale universitarilor bucureșteni: un pic morocănos, sucit, cam cârtitor, cu vorbe „de duh” căutate și voit învechite. Îi place de Ilie Rad nu numai pentru că îi acordă atenția pe care tinerii intelectuali bucureșteni (fără preocupări lingvistice) i-o refuzau cam de multișor, ci și pentru că vede în el o
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
lemn/ Sunt împilați; călăii îi încalecă,/ Cu clești de aur le scot limba;/ Șomoiog de cânepă înmoaie/ În bidonul cu venin de ierburi;/ Prinsă de cap, ca lipitoarea,/ Limba țăranului e amorțită:/ Se știe locul clevetirii; rădăcina/ De unde iese vorba cârtitoare -/ Cu ștergătoarele de câlți se șterge/ Cuvântul de împotrivire." (Vara muților); Unde-i bărbatul politic, cel ce,/ Luându-și steaua-n frunte,/ Să nu fie negustorit?/ Unul singur ne-a fost trimis; și-a părăsit/ Copiii și bucuriile puterii și-
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
Cu o atenție vie din cîmpul căreia nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
fotbalului românesc ne vor face confidențe, după fiecare ghinion al Naționalei. Vom pierde în fața Angliei, dar ne vom răscumpăra în fața echipei din Feroë, vom face egal cu bronzații din Burkina Faso și-i vom covârși pe bălanii din Lichtenstein... Când eternii cârtitori nu se mai termină odată cu ei vor obiecta că nimic nu s-a schimbat, nici măcar timpul acordat reclamelor sau că, pe lângă taxele de pe popor, radioul, televiziunea vor primi mai departe fonduri de la buget, va trebui, este de datoria noastră să
Într-o armonie fără cusur by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13811_a_15136]
-
lotului feminin de gimnastică a României. Prin această măsură, anunțată cu inocență, calm și ilustră responsabilitate birocratico-federațională de secretarul general al FRG Adrian Stoica în văzul tuturor telespectatorilor, s-a pus în drepturile sale, în sfârșit - în sfârșit! - doleanța multor cârtitori împotriva gimnasticii românești și, mai ales, contra celor doi antrenori. Așa și trebuie! Să se termine odată cu tot felul de titluri câștigate de-a lungul anilor doar cu scopul de a primi din partea statului onorarii! Gata cu plimbările și culesul
Stoica, Grigoraș și Vieru sau distrugerea lotului feminin de gimnastică al României by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11892_a_13217]
-
discuție - mai poate indigna încă un public obișnuit cu stilul articolelor sale, care se exercită între insultă cea mai triviala și blasfemia cea mai rafinată. Căci Umbral a devenit un profesionist al pamfletului și al scandalului. Rolul său de etern cîrtitor este atît de cunoscut în Peninsula, încît a ajuns să fie parodiat în talkshow-urile de largă audiență. Gen literar-jurnalistic hibrid, pamfletul se află la hotarul dintre ficțiune și non ficțiune. Afirmațiile emise sub umbrela acestui gen pot fi apreciate de
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]