2,157 matches
-
alți ochi?” Intrebări peste întrebări... Gândul, bată-l vina! Nu are astâmpăr; exact acum, când iubesc această liniște, nu-mi dă pace. Oare, are gândul meu dreptate? este vina mea că nu prețuiesc, la fel, toate secundele vieții mele? Mă cațăr pe piscurile gândului pentru a-i da de... capăt. Da! Eu sunt vinovatul... vieții mele, de nu știu să mă bucur la fel de mult, de fiecare clipă a ei! Imi propun să-mi ordonez altfel viața; fiecare clipă o voi așeza
DA! DE MÂINE... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1434625313.html [Corola-blog/BlogPost/352914_a_354243]
-
Articolele Autorului Sunt aici ca o depărtare Trimisă solie grădinii Odihnei tale. Sunt aici, să te aștept Flacără vie În golful Poeților Să împlinesc ritualul Schimbării anotimpurilor. Cum încep ele noimele Cu o noapte magică Cloșca cu puii de aur Cățărându-mi -se Pe brațele goale. Arome se rotesc în juru-mi Într-un miraculos noptatic dans. Ursa Mare urcă Până în ochiul răcorii Steaua Polară zeița luminii nocturne Vine până în înfrigurarea mea Sunt aici ca un ecou Verigă într-un lanț al poruncilor
DINTOTDEAUNA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Elena_armenescu_1396593491.html [Corola-blog/BlogPost/347452_a_348781]
-
lumină rămasă. Ultimul Far, fascie plăpândă și efemeră în vasta și orbitoarea semiobscuritate, pâlpâi agonic. Deodată proteza unui picior, proteza unei mâini și o perucă bărbătească se detașează de grosul masei. Mâna, suprapusă piciorului vârât într-un bocanc militar, se cațără pe coama unui gnais, fluturând în degetele rășchirate peruca decolorată. Un glas cavernos împunge zarea, făcând uriașul convoi să se oprească și să asculte Inspirata Tripletă: „Încotro te îndrepți, Popor al Protezelor, spre ce țel iluzoriu îți porți pașii? Lumina
MARŞUL SUICIDAR AL PROTEZELOR de ION IANCU VALE în ediţia nr. 570 din 23 iulie 2012 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_marsul_suicidar_al_pro_ion_iancu_vale_1343037142.html [Corola-blog/BlogPost/354722_a_356051]
-
care credeți că ați ascuns-o să nu o găsească nimeni. Există astăzi lucruri ce depășesc pe cele din Pierduta lui scrisoare ... Odihnească-l Dumnezeu în pace ! Ce vreți să spuneți, nu ajung oamenii acolo, sus, prin șantaj, nu se cațără cu vorbe și promisiuni, nu sunt oameni politici înzestrați cu oratoria lui Farfuridi? Numai că Pristanda este astăzi general cu trei stele. Păstrați tăcere, nu deranjați Everestul, care ar vedea că personajele domniei sale se plimbă printre noi, vorbesc în Senat
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 by http://confluente.ro/None_ion_c_hiru_1329234824.html [Corola-blog/BlogPost/356302_a_357631]
-
Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2065 din 26 august 2016 Toate Articolele Autorului Iată cum s-a întâmplat, Când dovleacul cel umflat A dorit și el să fie Sus la cucurigu-n vie! Vița fost-a învățată, Ea să fie cățărată Pe aracii ce-i punea Stăpânul, când o-ngrijea. Iar dovleacul, cum se știe, Pe jos e normal să fie, Însă-acesta s-a fălit, Sus de tot el s-a suit. Supărat, gândi așa: „- De ce ea pe sus să stea
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1472203183.html [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
va coace; Ajungând un dovlecioi, Va cădea ca un pietroi. Chiar așa s-a întâmplat, Când el tare s-a umflat! A căzut și a crăpat, Porcii iute l-au mâncat. Morala: Voi, copii, să ascultați, Pe sus nu vă cățărați, Să nu pățiți, cumva, și voi, Precum al nostru dovlecioi! (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: DOVLEACUL AROGANT / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2065, Anul VI, 26 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright
DOVLEACUL AROGANT de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1472203183.html [Corola-blog/BlogPost/375927_a_377256]
-
directă, uneori ajung doar două trei cuvinte pentru că poetul să etaleze o mare gamă de sentimente. Totul e deja spus în titlul poeziei: “așteptarea, o execuție lentă”. Metaforele se derulează în imagini “în dimineața asta o să las lumea /să se cațere pe mine că iedera pe ziduri” (poate doar astăzi), sau “ne naștem în fiecare zi /cu teamă că atunci /când așezăm flori parfumate /sub icoane care plâng...” (sensuri). Poeziile lui Teodor Dume, uneori cu accente filosofice, alteori rugăciuni adresate divinității
MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1711 din 07 septembrie 2015 by http://confluente.ro/teodor_dume_1441649389.html [Corola-blog/BlogPost/343372_a_344701]
-
cu tot avântul în caruselul destinului și abandonându-mă capriciilor sale schimbătoare precum starea vremii. De atunci, agătată de roata norocului, la fiecare învârtitură și cotitură a clipelor și a rotației stelelor, m-am regăsit uneori când reușeam să mă cațăr pe coama capriciosului purtător al destinului meu sus, sus atingând torțile celui de-al șaptelea cer, când în cădere liberă până când în cele din urmă, caruselul neobosit în continua-i cursă mă aducea sub tăvălugul bezmetic și mă strivea nemilos
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
apoi cum ai ieșit din apă, m-am apropiat hoțește și am descoperi că în acest corp de Veneră te ascunzi dumneata. Aseară mi se pare că ne puseserăm de acord să ne tutuim. Se poate? Zicând acestea el se cățără pe stânca apropiată de a sa cu mișcări zvelte și se așeză rezemat într-un cot privind-o admirativ ceea ce o făcea să se simtă intimidată și stingheră până într-acolo că ar fi dorit să se îndepărteze și să
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1464122911.html [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
au răspuns la apelul Patriei? De ce nu ne permitem să-i numim eroi? Sau noi numai pe străini îi recunoaștem? Nu mai dorim să creștem «păulici- morozovici», neam de vânzători de tată și mamă, ajunge, avem unul, care s-a cățărat prea sus. Fiindcă azi e o zi de comemorare, cred, că nimeni nu va fi împotrivă să ne amintim și de acei tineri ostași, care laînceputul anilor 1980 au fost trimiși prin ordinul ministerului apărării al armatei sovetice să participe
OARE S-AU LECUIT PLĂGILE SUFLETULUI? de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 by http://confluente.ro/iacob_cazacu_istrati_1488495088.html [Corola-blog/BlogPost/378028_a_379357]
-
și în timpul verii stam mai mult singură acasă. Nu aveam cu cine să mă joc și inventam personaje cu care dialogam cu voce tare. Așa cum fac copiii din Scadinavia cu trolii și spiridușii. Iubeam copacii. Cum prindeam ocazia, cum mă cățăram după cuiburi de păsări. Oăle acela mici și colorate, mi se păreau a fi nestemate”. Scrierea este presărată cu un umor fin și autoironie care te fac să empatizezi cu personajul. Mirosurile și gusturile copilăriei nu se uită niciodată. Nici
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_celor_patru_maini_cronica_literara_la_cartea_melania_cuc_si_menut_maximinian_cartea_cu_coperti_de_sticla_c.html [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
mai spune cartea sfântă”. „ ...Și unde nu vor încerca să înfigă toiagul de aur, (n.n: având drept simbol această Troiță-RSB) ! Pământul nu-i va primi, iar Ei vor căuta mai departe în lumea nouă, spune cartea sfântă...!” „...Se vor cățăra prin sate îndepărtate și prin țancuri (n.n: țancuri=zgomote ascuțite și asurzitoare, cu rezonanță metalică), vor traversa podișuri și munți și vor trece prin ape vijelioase și tulburi. Și tot ce vor atinge cu picioarele lor marea Familie Regală
SCRISOAREA NR.144 (PARTEA A DOUA) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 690 din 20 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_fragment_din_scris_constantin_milea_sandu_1353414708.html [Corola-blog/BlogPost/364888_a_366217]
-
de la marginea orașului, pe strada ce semana mai degrabă cu o uliță de sat, cu trotuare fără borduri făcute în dreptul fiecărei curți de gospodar din pietre de râu, nu le era permis să iasă în stradă. Stătea ore în șir cățărată pe gard și privea la copii ce jucau țurca, șotron ori alte jocuri copilărești. Le încropise Timotei un scrânciob din două bucăți de lemn și o scândură pusă pe o bară între doi pari. Amintirile o purtau în lumea îndepărtată
DIN ANUL ACELA CRIZANTEMELE NU AU MAI ÎNFLORIT de DORINA STOICA în ediţia nr. 1662 din 20 iulie 2015 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1437421137.html [Corola-blog/BlogPost/380527_a_381856]
-
Autorului el ca un amantlâc la herghelia haremului domnul stimabil cu baston mi-a adus copilul din flori fără nume dar cu sori să te cobori tu p scări de comori să te predai cu gelozii pe frunze să te cațeri pe trup zdup ca un singur cuc copilul îl voi boteza în tufe de narcise cu icoane de sfinți pe un soare cu vânt de cuvânt Referință Bibliografică: AMANTUL MEU Mi-A LĂSAT UN COPIL / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare
AMANTUL MEU MI-A LĂSAT UN COPIL de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 by http://confluente.ro/florica_ranta_candea_1462594782.html [Corola-blog/BlogPost/370809_a_372138]
-
năpădită de amintiri. Mă întorc cu vreo paisprezece ani în urmă. Vara anului 1996. O după-amiază de august splendidă. Totul părea frumos, liniștit. Copiii umpleau cu larma lor parcul din apropierea spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs.
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/In_memoriam_alexandru_pesamosca.html [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
de funebră fanfară. Să uităm democratice drepturi Câștigate de noi într-o iarnă, Pierdute acum în negre abisuri Ce mozaicuri de minciună ne toarnă. Să rupem prin forța iubirii Vagi dureri ascunse în noi, Să fredonăm un imn al fericirii Cățărați pe o pubelă de gunoi. Primește-mă te rog În așternutul tău fierbinte Și nu-ți da jos decât 75 la sută din îmbrăcăminte. Iubește-mă în frigul Care de-afară vine - Dar mângâie-mi și trupul Golit de proteine
DRAGOSTE ÎN PROCENT DE ȘAPTEZECI ȘI CINCI LA SUTĂ DIN ÎNTREG de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1466699285.html [Corola-blog/BlogPost/378902_a_380231]
-
Eu, care citesc zilnic zeci de pagini, rîvnind să găsesc poezie adevărată, m-am trezit acum întrebîndu-mă ce este poezia. Nimeni nu știe ce este poezia, dar, cînd ea este, cerul din sufletele nostre se luminează de la iarba ce se cațără pe dealurile gîndirii poetice ! Și tînărul meu confrate, care are doar 12 ani, știe asta, pentru că un poet nu se face, ci se naște! Sigur, este tînăr, încă nu au trecut prin sufletul lui tancurile marii literaturi, dar de aici
UN ALT CUB DE LUMINĂ de IOAN LILĂ în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Ioan_lila_un_alt_cub_de_lumina_ioan_lila_1354320583.html [Corola-blog/BlogPost/359390_a_360719]
-
la tine.” Întrebare: De ce cheamă lupul capră jos, pe pajiște?” Răspunsul fiului meu: „Ca să mănânce o iarbă mai bună.” - Vai mie, strig eu. Lupul vrea să o mănânce pe capră, de aceea o cheamă la el. Lupul nu se poate cațără pe stâncă, așa încât vrăjește capră că o place și îi vrea binele. Însă capră trebuie să cunoască firea lupului și să gândească logic. Bine că e o capră deșteaptă și nu vine. - Fiul meu, crezi tu că fabulele sunt pentru
O FABULA CU LUPUL de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/olivia_dumitru_1480070251.html [Corola-blog/BlogPost/368746_a_370075]
-
vehicule erau trăsurile, taxiurile din vremea aceea, în care domnii își încărcau geamantanele când coborau din tren. Din primăvară până-n toamnă mergeam desculț. M-am înțepat de nenumărate ori în talpă, am trei unghii de la picioare căzute în urma loviturilor. Mă cățăram în toți copacii, mâncam dude, corcodușe verzi, flori de salcâm. Mâncam și fructe căzute pe pământ, fără nicio jenă. Sper să nu citească bunicile paragraful ăsta. Băteam țurca pe maidan, lipseam cu orele de acasă, fără să spun unde sunt
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 by http://confluente.ro/dan_norea_1410081312.html [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
un colț al conacului unde să-și odihnească oasele trudite de bătrânețe. Sărăcuța, nici numărul anilor nu și-l mai știa. Cu timpul însă băbuța deveni din ce în ce mai ciudată. Slujitorii aduseră la cunoștință stăpânului că bătrâna fusese văzută noaptea cum se cațără pe ziduri și gesticulează la cineva nevăzut. Într-o bună zi, prințul Ștefan o chemă la dânsul: - Bătrânico, mi-au spus slujbașii că n-ai somn și umbli noaptea! - Boierule, mă dor mădularele și le mai dezmorțesc din când în
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
somn și umbli noaptea! - Boierule, mă dor mădularele și le mai dezmorțesc din când în când prin ogradă! - Bine, bine, dar pe ziduri ce cauți? Cum reușești să urci acolo unde și cei mai vânjoși flăcăi se tem să se cațere? Dacă aluneci și cazi? - Sunt crescută în muncă, boierule! Sunt învățată să colind câmpurile ca să-mi dezmorțesc picioarele! - Eu nu te țin închisă. Ești liberă să te plimbi pe unde dorești. Dacă vrei, îți pun la dispoziție o caleașcă cu
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1423317262.html [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
Doi frați uniți de soartă, încoronați de timp / Se-nalțau spre nouri cu frunzele plecate / Sub brațe lungi-vânjoase, în umbra răcoroasă / Domneau regește: o teică, un beci și-o coteneață / Pe scoarța aspră-coaptă, bătută de furnici / Se cățărau tăcute, o mână de omizi / Și printre ramuri dese, aiurea împletite / Cete de vrăbii, multe, se cuibăreau grăbite / Iar cozorocul strâmb ce-adăpostea cocoșii / Ascunde-n umbra crăcii, ce atârna în dodii / Motanul cel dibaci, flămând și pus pe șotii
Sub aripi de agud by http://balabanesti.net/2011/12/13/sub-aripi-de-agud/ [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
Magie neagră”. Tresări, căci o idee năzdrăvană îi încolți pe moment în minte. - Ce zici, manuscrisule!? Pot urca cu ajutorul tău cei doi metri de zid până la fereastră? - i se adresă el sărutîndu-i coperta. Din zid ieșiră colțuri pe care se cățără până la fereastră, apoi sări sprinten în cameră. Aprinse lumina și din curiozitate redeschise manuscrisul la prima pagină unde citi iarăși titlul „Magie neagră”! - Oho! Ce-o mai fi și asta? Cred că e un document foarte vechi! Trebuie studiat! Scrierea
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429680918.html [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
învârteau până nu mai aveau nicio putere și, în final, își dădeau sfârșitul. Pe mine mă impresionau poveștile ei și din ele extrăgeam pilde și poveți pentru mai târziu. Ea avea și o livadă cu pomi fructiferi în care mă cățăram în fiecare zi în câte unul să culeg fructe încă necoapte și în care îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima îmi iese din piept datorită
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
latre. Merg pe aleea străjuită pe o parte de petunii și pe cealaltă de flori de piatră, încă înflorite. și admir grădina de flori: cârciumărese în toate culorile și dalii pitice albe, galbene și roșii, trandafirii încă înfloriți și zorelele cățărate pe stâlpii de la verandă. Când locuia mama aici, aleea era străjuită în ambele părți de călțunași mirositori. Casa este îngrijită de sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă întâmpină
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 by http://confluente.ro/Acasa_fila_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]