882 matches
-
și-ar fi dat seama că iepurele e un iepure de paie, o lua razna spre tribună, ori în partea ailaltă, sărind gardul de sîrmă nu prea înalt. Sau refuza, pur și simplu, să mai alerge, lăsîndu-se pe tînjală. Josefina, cățeaua pe care cîștigase o dată o sumă uriașă,... zece milioane de lire, uriașă i se păruse lui, nu mai concura și se zicea că acest Romeo, mascul dezordonat, își înfipsese colții în gîtul ei, după terminarea unei curse și cățeaua ajunsese
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
Josefina, cățeaua pe care cîștigase o dată o sumă uriașă,... zece milioane de lire, uriașă i se păruse lui, nu mai concura și se zicea că acest Romeo, mascul dezordonat, își înfipsese colții în gîtul ei, după terminarea unei curse și cățeaua ajunsese pe mîna veterinarului... Josefina, nevasta lui Napoleone... Nea Bebe o adora. Se dusese o dată la ea și o mîngîiase, punîndu-i sub bot un biscuite cu proteine... în ziua aia îl rugasem să-mi facă cunoștință și mie cu Romeo
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
din cauză că nam avut timp și mam cam săturat să stau fără prietenă. Dar am auzit ieri, la Parlamentul European, că cică câinele este cel mai bun prieten al omului și mia venit o idee. Cea-r fi sămi fac o prietenă cățea? Nu o iau acasă la mine, că am auzit de mulți soți care sa-u culcat cu cea mai bună prietenă a lui soția lor. Să stea acasă la ea și să ne vedem, ca fetele, doar la sală, la shopping
Unde face caca şoricelul care ne roade de stomac? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19998_a_21323]
-
Un studiu din anii '40 (Gavril Istrate, Noțiunea "femeie stricată" și terminologia animală, în Buletinul Institutului Al. Philippide, XI-XII, 1944-1945) trecea în revistă metaforele animaliere pentru noțiunea "prostituată"; multe sînt citate și de Iorgu Iordan, în Stilistica limbii române (1944): cățea, iapă, maimuță, pupăză etc. În argoul interlop au circulat și circulă încă diverse metafore animaliere pentru a desemna obiecte și persoane implicate într-un furt: găină ("pălărie"), maimuță ("geantă" sau "valiză"), ursoaică ("victima jafului"). Cele mai multe metafore animaliere sînt desigur cele
Licurici, agarici, pogonici... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8517_a_9842]
-
nu mai vrea să calce în el. Uită de Lambert, se duce la adăpost, vorbește cu câinii. Le vorbește, într-o îngrijorătoare stare de surescitare: Domnilor, dumneavoastră sunteți viitorul... Nimic nu vă rezistă... Mușcați, domnilor... Împerecheați-vă precum câinii și cățelele... Creșteți, înmulțiți-vă... Trăiască câinoșenia... Să fie carne pentru toată lumea... Luați și sfârtecați de-aici... La masă, domnilor, sosesc împreună cu voi la marele ospăț al vieții... Victor Hugo mă invită la masa lui... Ce frumos, domnilor... Câinii sar și urlă
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
grea. Pe vremea aceea, scandalurile erau privite cu asprime, nu ca acuma, când viața spirituală a scăzut la zero, dar, din fericire, atâta timp cât n-a trecut dincolo de cota zero, mai există speranțe. Mama lui Vovik o ura - cum altfel? - "pe cățeaua de la țară, care l-a nenorocit pe băiatul neprihănit, crescut sub ochii ei". Cu tot tatăl lui sus-pus, Vovik a fost totuși condamnat la doi ani de pușcărie. Decorațiile din metale prețioase pe care le cumpărase de la veterani încă i
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
la televizor, uneori discuta cu el. Atâta tot! și chiar nu pricepea de ce oare bărbatul ei își ieșea din minți? Urla cu o voce neplăcută, alerga așa burtos prin apartament, pe picioarele lui scurte, agitându-și pumnișorii neputincioși, o numea cățea, element parazit, alcoolică. În replică, își scotea și ea ghearele. I-a stricat viața și câștigă prea puțin pentru a se purta cu atâta impertinență, e un om de nimic, babalâc, bădăran, un impotent cu ochii holbați prostește ca două
Evgheni Popov în căutarea spiritualității pierdute by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/8639_a_9964]
-
de... cămile care cântau la saxofon, cu boturile lor falice; și de el, de Nick Naylor, prim-vicepreședinte pe probleme de comunicare al Academiei pentru Studiul Tutunului, Negustorii Morții. Iar el era încapabil să se miște. Îl lipise de scaun. Cățeaua perfidă îl dusese de nas! În asemenea clipe - nu că ar mai fi trecut vreodată prin ceva atât de dramatic - se închipuia stând la comenzile unui avion. Piloții reușesc întotdeauna să își păstreze calmul, chiar și când toate motoarele au
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
referințe culturale. Vasile Ernu, citându-i pe Ilf și Petrov, trece în revistă băuturile neoficiale din Uniunea Sovietică, cu denumiri expresive, unele la fel de pesimiste ca cele românești (Moartea albă), altele mai poetice sau mai fabuloase: Ursul furios, Vulpea brună, Măruntaiele cățelei (" Ce bea cetățeanul sovietic?", în Născut în URSS, 2006, p. 83-88, 104-108).
„Matrafox“ și „pufoaică“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6931_a_8256]
-
știa cîte chiuretaje făcuse. Cînd au venit rușii tocmai trecuse la frizerii turci ai lui Midat, ăla cu care mai juca table Fănică. Ea îi mai zicea de bine, că o femeie nu umblă din bărbat în bărbat, ca o cățea în călduri, să mă scuzi. Ce să te înțelegi cu ea? Zice ca tine și dacă se uită unul mai lung la ea, se duce cu el în pat, cînd mai ajunge. Cu ceferiștii se întindea prin vagoane, ca să nu
Prasceai, prasceai ! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7052_a_8377]
-
rezolv și această chestiune. Și eu m-am lăsat prins în 2008, 2009, am mers pe , 22-23 de mii de câini sterilizați. Legea este ușor dificilă, pentru că nu te lasă să intri în curtea omului și să faci sterilizarea. O cățea naște de trei ori pe an, de patru ori pe an, majoritatea puilor mi-i lasă ăștia pe stradă, ce să fac cu ei? Ăștia trebuie adunați, trebuie îngrijiți", a declarat, marți la RFI, primarul Capitalei. Problema câinilor vagabonzi din
Sorin Oprescu se opune eutanasierii câinilor fără stăpân () [Corola-journal/Journalistic/44627_a_45952]
-
întregi prin pădure. Calul se numea tot Tudor. Tudor stejarul. Tudor piatra din fața ușii, Tudor viezurele, Tudor coțofana ce vorbea cu vidra în lumina lunii, când luneca în apele boreale, să-și facă baia de la miezul nopții. Chiar și pe cățeaua ciobănească, neînfricata hăituitoare a lupilor, care-o păzea de-aproape și de la distanță, umplând pădurea cu glasul ei dârz și poruncitor, o dezmierda Tudora și-i făgăduise ca primul pui să i-l boteze în apele bulboanei cu numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pentru Plictiseală un adevărat miracol, nu neapărat cu încărcătură religioasă. Doar că Plictiseală nu avea de unde să știe că autorul compunerii „Patria Mea“ nu îi adu cea sendvișul cu salam decât atunci când se hotăra să nu i-l mai paseze cățelei Milupa, cea cu o veșnică liotă de pui. Având în vedere faptul că era o demnă purtătoare a unei zgărzi roșii, semn că a fost deposedată de putința de a produce pui, trupa de patrupede minuscule încălca în mod categoric
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era o demnă purtătoare a unei zgărzi roșii, semn că a fost deposedată de putința de a produce pui, trupa de patrupede minuscule încălca în mod categoric orice manual de biologie, legile firii și ale României, pe care, de altfel, cățeaua Milupa se pare că nu punea mare preț. Așadar, era bine că Plictiseală nu știa de traiectoria sendvișului, pentru că o asemenea faptă nu era dintre acelea pe care le-ar fi uitat cu una, cu două, și nimeni nu ar
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
dintre acelea pe care le-ar fi uitat cu una, cu două, și nimeni nu ar fi putut să bage mâna în foc că același Plictiseală, bătrânelul simpatic care locuiește pe casa scării blocului 48A, nu i-ar fi sucit cățelei Milupa gâtul cât ai zice pește. Doar că prietenul omului, în general, și al autorului compunerii „Patria Mea“, în particular, dădea semne clare de autoconservare a rasei și îl ocolea pe Plictiseală de-ai fi putut jura că o face
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
casa mea nu pot eu pune mîna pe bagabontul? Dacă n-ar fi micile ei economii! Un franc numărul, mai sunt numai trei numere. Mai sint trei numere! Fugi că mor! S-a tras de Anul Nou. Ha-ha-ha. Dă-l cățeaua! Dac-am văzut că mă omoară concurența străinilor... Las' că ți-o reperează domn'Mitică. Căz geaba te mai bocești acuma! Nene, ești un om fericit, să trăiești. Ce infamie, domnule? Se întinde o cîmpie, pe sub poale de Carpați, cîmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
care se scaldă piața și ai reușit să scazi la un preț incredibil de mic. Dar, până la urmă, astea sunt afacerile. Iar eu învăț de la tine în fiecare clipă. Cavanosa o privește blând. Și-atunci de ce te tăvălești ca o cățea în călduri cu primul om care îți iese-n cale? Zâmbește. Sophia a tăcut, așteaptă o reacție din partea soțului ei. Iar Cavanosa deschide gura și vor bește. Sophia. O să mor. O liniște adâncă. Se aude ticăitul unui ceas în hol
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
tavan. Năucit, am simțit cum se declanșează ceva electric în mine. I-am gâfâit că nu-mi pasă. Am telefonat după pizza și șampanie. După care am sunat înapoi la restaurant, cerând să ne trimită și ciorbă de pui pentru cățea. A venit toate weekendurile de-a lungul lunii până la căsătorie. Ore în șir, ne împleteam fără măcar să ne vorbim, în vreme ce Remora leorpăia oale de ciorbă de pui trimise cu taxiul, ba chiar bea și șampanie dintr-un lighean, lucru ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-i buzele într-o linie albă. A tăcut, și-a mai aprins o țigară cu ochii pe jumătate închiși, rea. — Ani de zile mi-am strivit sânii după aia și i-am dușmănit. îmi dădeam pumni în piept. Mama mea... cățeaua. — Nici acum n-ai crevase, am încurajat-o, ușurat că măcar aici nu trebuia să mint. Așa cum zăcea pe spate, fumând, îi cădeau într o parte, molcuț, însă mie îmi place asta, ador femeile neter minate. Eram în camera ei
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
chiar se crede ziaristă, cum fusese a mea. Exemplarele oportuniste, care vor doar o avansare rapidă, sunt mai ușor de îmblânzit și pot avea reacții umane. Cele care sunt însă inoculate cu obsesia vocației, precum Karin, fac ravagii ireparabile. — O cățea, ca aia care m-a părăsit, Shaganè. A oftat, semn că ar fi dorit să ajungă și ea o scoopette. De departe, l-am văzut pe Luc ieșind să mai facă niște foto grafii în bazar. Shaganè s-a uitat
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
urmă m-am spălat pe mâini și am plecat acasă. După toată durerea acea infernală prin care trecusem în apă, sfârșitul zilei a fost extraordinar. Nu m-au întrebat nimic despre Lord. Eu le-am spus că a văzut o cățea și a fugit de i-au sfârâit labele. Tata a râs și a dat cu pumnul în masă - tot timpul râdea, n-am văzut om mai vesel și nici nu cred că o să mai văd, câte zile oi avea -, cică
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
nu mai flanez peste câmpiile în floare, soarele, intrat la apa leșioasă a cerului, abia mai luminează. sunt toată un snop câlțos de cânepă topită. doar fibra cântecului se zbate în mine, domoală, înțeleaptă, ca o broască țestoasă. viitorul culcuș cățeaua bătrână cu mari pete de dalmațian mă privește în ochi, direct din laptele morții ce-a prins să se închege în căldura ochilor ei. ce calm și înțelept se supune mărinimosului somn ce-o lipește pământului, ca și cum frigului din oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de mecanica generatoare de ludic, într-un inspirat menaj între folclor și dada. Suprarealism incantatoriu: "Chiar pe coapsele Mariei/ Paște calul primăriei/ Priponit de geana mea,/ Căci doar eu îl văd, vidros/ Văd de parcă îi miros/ Cu trei nări de la cățea" (Vedenii). Orchestrarea e abilă, deși câteodată la suprafață, fiecare poem își are propria scenografie, iarăși câteodată doar schițată. întregul ciclu este, de altfel, energic teatral. Pe vasta scenă turnantă aceeași rămâne vocea: "Toată noaptea aruncasem versuri/ Pe fereastră, peste oraș
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
lor, când mă duceam la coasă cu Vodă. Aveam zece ani, cred, și mergeam cu el, tot așa, ca să privesc. Aveam acest nărav, de mic, să mă uit... De curiozitate. Exact ce-i și plăcuse la mine și profesorului, stăpânul cățelei. De atunci, câine mai fidel, mai cuminte, n-am văzut. , din contră, era zburdalnică, neastâmpărată, voia să știe tot și să plece la vânat oricând și imediat. Altă generație. Ca azi. Toți tinerii vor să circule, să umble, să cutreere
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]
-
din nou, la o vânătoare. De iepuri, mă gândeam. Și atunci pe n.v. - pe nevăzute, mi se vorbise de... această regină nepoată... de Fofo a III-a. S-ar fi dus la iepuri, dar se temea să ia cu el cățeaua, să nu tragă, din greșeală, vreun... dobitoc din ăștia noi, s-o omoare. Că acum se întîmplau des astfel de lucruri. Vin niște... ăia, granguri cum am văzut la t.v. Și vor să fie și ei în rândul lor
Fofo a III-a by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9749_a_11074]