88 matches
-
meu capătă puterea/ pe care n-o avusese în timpul zilei// iarnă mergeam la școală cu mănuși de lină/ pe care le uităm prin arbori/ mîinile goale și fericite rotunjeau și zvîrleau bulgarii/ ghetele negre țopăiau pe malul lacului/ ca niște cățelandri/ tăcerea din creierul meu cuprindea acoperisele troienite// mama îmi ascuțea creioanele pentru a doua zi/ seară sub lumina veiozei/ umbră mîinii și-a creierului se-ntindea în toată odaia/ mă durea capul încercînd s-o parcurg dintr-odată/ și la
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
Naționale, desigur/ și un iepuraș de bomboane/ tanti Tincuța mă mângâia pe frunte, îmi dădea caramele/ și cumpărătura/ fugulița la bunicul sculptat pe prispa casei/ nu-mi pot închipui nici o prispă fără bunic/ plecam apoi în chiot de copii/ de cățelandri bătătorind cerul cu visele lor/ le duceam să-mpărțim iepurașul și felia de eternitate/ țineam numai pentru mine mângâierea de la tanti vânzătoarea și/ sărutul pe obraji de la bunicul mirosind a tutun și mastică/ ei nu aveau bunic ca al meu
Actualitatea by Valeriu Barbu () [Corola-journal/Journalistic/8002_a_9327]
-
manipulabile în sus) era asigurată de un coleg, Iliuță, venit pe lume prematur și cam rahitic, dar foarte înțelept și bun la suflet. Dresura: Cornel Georgescu, vechi prieten de familie (azi, stomatolog în Montréal), ce obliga să facă sluj un cățelandru. Iar eu eram director sau, mai curând, iluzionist: în dreapta, cu eșarfe de-ale mamei; în stânga, cu un haute-de-forme al unuia dintre bunicii mei, recuperat din „pivnița adâncă”. L. N.: Vă plăceau basmele/basnele? Ș.F.: Mai degrabă, nu. N-aveam
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
ai sta în casă la căldura unui șemineu, ai arunca lemne în foc și ai mângâia trupul splendid al iubitei, dar urgia te cheamă afară, urgia vrea să stai bărbătește în fața ei: să nu clipești, să nu scâncești ca un cățelandru, nici să-ți freci mâinile de frig sau de frică. Să vrei să ripostezi și să n-o faci. Să vrei doar vreme de iarnă și viscol nebun când în tine îngheață tot scheletul și carnea nici măcar n-o mai
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
ochelari mai tandri cu lentile roz; poartă și scafandrii, prețuiți de tandrii calamari ca antri- cot sau pulpă roz. Toți amanții tandri, pastorali sau country, Céladoni, Clitandri, cu, pe ochi, văl roz, dorm, sub policandrii nopții,-ntre leandrii, blînzi cum cățelandrii cu-abdomenul roz. Venus, mai netandri-i vrea pe băiețandrii care se cred andri- sanții șansei roz; dar ei, încă tandri și cu ochelandri, greu rup din leandrii cîte-o floare roz. Pînă cînd calandrii timpului, netandri, mistuie și-atandri- sează lemnul roz
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
o îndeplinește conștiincios. După ce a primit laudele cuvenite pentru modul în care s-a achitat de sarcina ce singur și-o asumase, a urmat o fericit pe stăpâna lui acasă, unde a fost primit cu nespusă bucurie. Încă de când era cățelandru s-a dovedit a fi un destoinic și devotat paznic al gospodăriei. Vigilenței sale mereu trează nu-i scăpa nici o mișcare, nici un zgomot din curte, de pe uliță ori din apropierea porții, indiferent dacă acestea se petreceau ziua sau noaptea. În nopțile
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
ei veghea drumurile, câmpurile, făgașele și malurile apelor cuprinse de acel terifiant elan irezistibil. De unde mai ieșeau!? Dar ieșeau întruna șoarecii și șobolanii, prevestitorii oricăror cataclisme. Șoarecii îngrășați din carnea și hoitul războiului, mari cât pisicile, și șobolanii ajunși cât cățelandrii înainte de împreunare, cu cozile spiralate, boturile ascuțite și capetele cât căpățânele de berbec. Toate fiarele și răpciugile împuțite zămislite-n belșugul smârcos al putreziciunii măcelului, îngrășate-n sângele vărsat, în necurățenii și ură, colcăind de duhori pestilențiale, lăsau în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Gomoră a neantului și-a Întunecat peisajul și pedepsele. „Aici binele și răul se suspendă sunt identice/ Aici fiecare poartă În cârcă Întreaga umanitate/ iar efortul său/ stă nerăsplătit./ Aici moartea Își dă poalele peste cap/ aici bolile ca niște cățelandri vesel zburdă În haită/ aici durerea/ singurătatea/ deznădejdea cea mai adâncă/ rod temeliile dorinței de a fi” (Locul). Localizarea nu limitează Însă. Este doar reperul inițial al decolării poetice spre nelimitat și esențial. Aici - adică locul și timpul biografiei - Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii dormeau între câini la oi. Un clopot s-auzea stâns iar câte-un cățelandru urla subțire către lună. Atunci, din abur se isca umbra celui vechi, moșul ce căuta mioarele, olicăind după mirosul de la târlă. Oile se opreau din rumegat ; tremurând, câinii rămâneau cu boturile pe labe. Toate simțeau umbra iar baciul, cu ochii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
iar ea îl ascultă cu o expresie de atenție încordată a feței. Uneori, chiar se gândește în altă parte, însă îl aprobă din ochi, la intervale de timp egale. Din când în când, îi mai aruncă o întrebare ajutătoare, așa cum cățelandrul care se gudura pe lângă Tudor venea de fiecare dată cu mingea în gură. Aducea mingea anume ca băiatul să o arunce din nou, el să alerge spre ea în salturi mari, să se oprească la jumătate de metru, o clipă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
2 Proiecte comune 11 - 1 Plotin MARȚI 8 - 10 Proiecte proprii. "Cincinaluri". 5 - 7 Prezentări din ultimele lucrări Angajamente Noica se retrage apoi să-și citească imensa corespondență pe care i-am adus-o din București. Rămânem singuri, ca trei cățelandri mari care s-au tăvălit puțin prin ograda spiritului. Am 36 de ani, ei 30, sânt trecut de prima tinerețe, dar în preajma lui Noica mă simt, pesemne ca și Andrei și Victor, un elev mare, fericit să zburde cu măsură
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ia cu el și să nu-l lase singur la cei 18 ani neîmpliniți, cu Antonescu, cu legionarii lui Sima și cu destinul neclar al țării. Scena are loc la 7 septembrie 1940, la ora 4 dimineața. "Plîngea ca un cățelandru", va nota mai târziu Fabricius, ambasadorul Germaniei la București, în sfârșit, în Convorbirile cu Mircea Ciobanu, Regele povestește care a fost ultima imagine pe care a luat-o cu el din România și care l-a însoțit în tot exilul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îi așeza la loc în uleiul încins, pe urmă a tras un taburet, s-a așezat cu cotul sprijinit pe grătarul aragazului. A plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins un prosop cadrilat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
clăpăuge și și-a pierdut cumpătul. Dar pînă atunci urmau să se petreacă destul de multe lucruri, în acea clipă de nebănuit, de neînchipuit, Leonard Bîlbîie nu știa nimic despre inginerul Cezar Stoicescu, l-a urmărit cu privirea: amuzat, "ca doi cățelandri, Corvino și celălalt, după Balbo. Gloria altuia te orbește și te strivește. Habar nu are că admirîndu-l pe macaronar își taie propriile aripi, propriile ambiții. Vor vrea să fie ca el și nu vor mai putea fi ei. Iar ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ediții. Intențiile mele asaltau din toate părțile viața pe care o cunoscusem până atunci fără să reușesc să intru în miezul ei. Imagini grotești îmi veneau în minte. Văzusem odată un cal mort într-o văgăună, cu o grămadă de cățelandri schelălăind de foame și de neputință care se repezeau în el să-l sfârtece. Dar de oriunde îl apucau, nu reușeau nimic, calul rezista. Își înfigeau dinții în burtă, în pulpe, în spinare, se propteau în picioare bâțâind din cap
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
adăuga una, Țigăncușo: „Dacă ai voce, cântă!” Și buna mea prietenă a început să cânte. Iar eu eram în al nouă- lea cer... În prim plan: porumbeii; în plan secund, gogoloiul negru, o altă... Țigăncușă. NANA Spre deosebire de domnul Garçon, un cățelandru la fel de afec- tuos, dar mult mai sensibil în privința produselor alimentare, dom- nișoara Nana e o cățelușă care mănâncă orice și oricând. Ea nu are preferințe culinare și nici probleme digestive. Fapt care, mai ales în vremuri de criză, e mai
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
pierderea feminității, a respectului de sine. În repulsia lor față de autoritate refuzau să mai respecte vreo persoană. Nici măcar propria lor persoană. În orice caz, nu Îi mai voia pe acești cititori cu ghete mari, murdare și patos vital neajutorat de cățelandri cu primele erecții roșii și coșuri ițite pe obraji din bărbi spumoase, spetindu-se În camera lui cu cuvinte grele și gânduri ce trebuiau explicate, Împleticindu-se În Toynbee, Freud, Burckhardt, Spengler. Căci el citea atunci istorici ai civilizației - Karl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
chiar vechi de mai multe ore, îl aduceau într-o stare de surescitare atât de intensă, încât sărea pe loc și scâncea de poftă. Când a murit la vârsta de 23 de ani, era încă un animal, un fel de cățelandru sfrijit care abia dacă aducea a ființă umană când dormea în patul celulei sale captive. Autopsia a relevat că cortexul său era incomplet dezvoltat, deși dimensiunile sale ar fi fost suficiente pentru a justifica certitudinea unei posibilități de funcționare. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
scot printr-un memento mori: - N-ar fi cazul să strângem niște bani de-o coroană pentru - Dumnezeu să-l odihnească lângă el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu. *** - ...știi că Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe. Mă scutur, mi-am dat scrum pe blugi. - Îmmm... Are tonul acela, ehehehe, ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
banii. Avionul e al ei, nu al lui. Toată lumea știe asta. Ah! am murmurat. —Au o convenție. Nimeni nu pune mâna pe Patrick Saxton. Lui îi convine situația. Nu-i așa că bărbații însurați sunt adorabili? Nu se gudură ca niște cățelandri bolnavi de dragoste. — Mda, iată un avantaj, am răspuns. — În fine, spune-mi, ai noul număr de mobil al lui Patrick? M-a invitat la festivalul de film de la Veneția din toamnă - mă duc sigur. Nu-i așa că-i drăgălaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu țiganii în jurul nostru privindu-l ca și cum atunci îl vedeau pentru prima dată, jurându-se că în viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau speriați. Schelălăiau întărâtați, speriați. - Nu cred că mă gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de trei zile petrecea întruna. Plictisit, în cele din urmă, îi lăsă să-și vadă de chef și o luă pe Magda să-l însoțească în vechea lor plimbare spre gara fluvială. Din dreptul stânei prinseră a-i urma doi cățelandri dolofani, crăcănați, abia ținându-se pe picioare. Ea a dat să-i alunge, a strâns câteva pietricele, a aruncat după ei, dar ghemotoacele acelea nu se dezlipeau de pașii lor. Le adulmecau urmele, stârniți de cine știe ce mirosuri ademenitoare, de scârțâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mână. Le frământa, le strângea între degete, înfiorată de înțepături, un fel de mici mușcături ale unei dușmănoase vietăți zbătându-se să-i intre în carne, să se cuibărească în ea, găsindu-și culcuș în căușul palmei. Urmărea și el cățelandrii, absent, amuzat de hârjoana lor cu apa. Din când în când privea, la fel de amuzat, în jur. Din vechiul port nu mai rămăsese nimic. Singură banca pe care stăteau mai părea întreagă. Bătrâna clădire a căptăniei abia se mai ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Nu-i răspunse la scrisoare. Nu știa ce să-i răspundă. Nu avea ce să-i răspundă. O asculta și parcă tot ce răzbătea până la el nu era decât clipocitul apei lovindu-se de pietroaiele acelea pe care cei doi cățelandri încă se hârjoneau. - Omul acela cu pistoalele a fost adevărat, surâse ea. Am văzut la televizor acu’ vreo trei ani o emisiune despre colectivizare. Spuneau că la Șipoteni, în țigănie, uciseseră un activist care-i amenințase, îi bătuse, nu-ș’ ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]