253 matches
-
cu nimic, decât cu o gură de rom și grabă În deplasare... Când am ajuns la ieșirea din crăpătura gârlei, strălucirea soarelui pe albul zăpezii ne-a orbit... Am Închis ochii, lăcrimând pentru un timp. ― Bietul tata Toader - l-a căinat Maria. ― Așa i, da’ el nu se dădea cu una cu două. „Păpădie și Undiță, mergeți cel puțin cinci sute de pași Înainte și observați vreo jumătate de ceas creasta dealului prin care am trecut. Cine știe ce se putea Întâmpla cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
soldat. El Își striga involuntar disperarea În care era Încorporată și psihoza colectivă creată de iminenta capturare de către inamic”... „Cu noi ce se va Întâmpla, domnule profesor?” - l-am Întrebat. ― Doamne, Doamne, prin ce au trecut, bieții oameni - i-a căinat Elena. Profesorul a continuat: ― „Să sperăm că noi am rămas În afara brațelor cleștelui rusesc și ne vom putea salva”. - a Încercat el să mă liniștească. Telefonul a sunat din nou. „Domnule profesor, sunteți chemat la telefon” - l-a anunțat telefonistul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
degrada în halul ăsta un om care a candidat din partea PNȚCD, un partid care, pe vremuri, lupta exact împotriva "ofensei aduse autorității", introdusă în Codul Penal pe vremea lui Iliescu. Aș vrea să citească acel comentariu și cei care-l căinau că a fost cenzurat de către Manolescu. Dacă așa era scris și textul respectiv, nu mă mir că a fost aruncat la gunoi”, a mai scris Patrick Andre de Hillerin. Alex Ștefănescu este președinte al PNȚCD București. Autor a 18 cărți
Furtună pe Facebook: Alex Ștefănescu vrea ca Bușcu să fie cercetat pentru un articol cu 7.900 de recomandări by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80541_a_81866]
-
privindu-te cu niște ochi nevinovat de mari / și aici / și dincolo / deja nicăieri". Alteori, poemele dezvoltă o retorică spectaculoasă. Iar discursul pare să aparțină unuia care, înaintând prin locuri întunecoase, încearcă să le desțelenească: se revoltă, își explică, se căinează, se revoltă, își mângâie spiritul însingurat. Poemele sunt scrise, mai întâi de toate, pentru a umple niște prăpăstii din propriul interior. Dacă au fost, totuși, exprimate, este pentru că au hotărât să se lase, brusc și cu impudoare, văzute. Poetul spune
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
spiritul generației '80 (Magda Cârneci, îndeosebi, Mariana Marin și alții): ŤNu am decât o singură prejudecată: realitateať. Însă realitatea tace încăpățânată și în poem nu se aude decât Ťgâlgâitul de conductă spartă al guriiť. Prozaismul e declarat. Limba poeziei este căinată ca neînstare să agațe realul." (pag. 1329) Nu discut, cel puțin săptămâna aceasta, verdictul. Ce mă interesează e că personajul conturat din pretențiunile lui Mureșan (ce pare să împrumute chipul și asemănarea lui Andy Kaufman, protagonistul filmului Man on the
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
tradițională de alianțe a Casei Regale a sucombat în fața unui mariaj mic-burghez, prin uniunea maritală între moștenitoarea prezumtivă a nu mai puțin prezumtivului tron, principesa Margareta, cu moștenitorul cât se poate de concret al unei familii de comuniști. L-am căinat la început pe Rege, având vii în memorie impresionantele sale declarații anti-comuniste. Treptat, s-a văzut că asistam la un transfer de competențe, și că mediocrul actor din Iași a devenit principalul purtător de cuvânt a ceea ce mai rămăsese din
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
jurnalul meu. Răspunsul, cât pot să-l știu, cât nu-i psihanalizabil, îl dă Kessler în cartea lui. Trăiam inadmisibil, viața noastră era un dezastru, așa simțeam. Era un sentiment fără urmare de ordin practic, alta decât aceea că mă căinam în jurnal. Făcând-o pe semioticianul, pe criticul, pe prozatorul cenzurat, cauționam. Spunem că alde Călinescu a colaborat, în timp ce alții umpluseră închisorile. La scara noastră și, e drept, în mai mică măsură, am făcut la fel. Țara se ducea de
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
din plin la justificarea noii societăți”. Slăbiciunile acestuia ar fi „explicabile, însă nu și scuzabile”, deoarece „alți oameni de litere, mai valoroși decît Preda și ceilalți profitori, au preferat fie tăcerea, fie traiul în sărăcie sau pușcărie”. La fel e căinat Titus Popovici, care avînd șansa a ajunge „o conștiință de referință”, a ales să devină prototipul „perfect” al „intelectualului comunist”... Însă Dumitru Ungureanu nu e un negativist negru, un „vînător” al valorilor pe care le dorește cu orice preț ca
Un polemist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4825_a_6150]
-
că nu-i adevărat, ba dimpotrivă, celălalt, cu toate că-i este amic, minte, dom’le, cu o necuviință aproape spurcată. „Nu-i adevărat, i-am dat restul cum se cade!”. Sau, cum a văzut el în concediu la Platamonas, se poate căina maiestuos: „Vai mie, vai mie, ce oameni las să vină lângă mine!”. Românul, să fie limpede, nu e mitocan. E doar puțin luat prin surprindere de bunul simț. În rest, e săritor cu neamul, culant cu vecinii, deferent cu justiția
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
timp, însă, lucrurile merg ca și cînd țara n-ar fi guvernată, cum spunea P.P. Carp, proslăvind norocul ei. Literații își scriu scrisori, deplîngînd criza. Maiorescu n-are să-l împrumute pe Negulescu, care-și tratează nevroza la Abbazia. Brătescu-Voinești îi căinează pe meseriași. Tinerii intră, cu suflu nou, în vechile partide. Relațiile internaționale înaintează fără tensiuni. Rezum, alegînd, ca pe stafide din cozonac, evenimentele dintr-o poveste. A lui Ion Bulei, care, în fața unei epoci dense, scurtă cum a fost, subțiază
Viitorul și trecutul by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6659_a_7984]
-
limbaj - un melanj între stilul popular, cu morală bătrânicioasă, și cel vulgartineresc, marcat de o îndrăzneală în varianta ei fundamental incultă. Însă vocea se contaminează (sau face parte?) de (din) spiritul acestei lumi-moștenire, patriarhale, în care femeile se adună să căineze - pline de dulceața supliciului - asuprirea bărbatului neîndurător și crud. Pe care îl urăsc pentru că nu îl înțeleg, dar căruia i se supun. De fapt, pilonul central al povestirii îl reprezintă urmele pe care diverși bărbați le lasă în sensibilitatea naratoarei
Poveste glossy by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4563_a_5888]
-
numai cântatul altor copii și că atunci am aflat că pe lume există și-alte cuvinte decât acelea de acasă: plâns în loc de cânta, de exemplu. Îmi amintesc și-o siluetă înaltă, subțire, o doamnă, internată cu băiatul ei care se căina amarnic la fiecare injecție, și felul cum se ridica această femeie noaptea, în lumea neclară, și încerca, cu glas dulce, cum avea și Mamica atunci când vorbea cu puii de găină sau cu mieluții, să îmbuneze pe orice copil din salon
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
Tot vulpea păcălește o vrăjitoare, luându-i averile pentru voinic: „- A, vulpe, îi zise vrăjitoarea. Ce vânt te-aduce? - A pornit o oaste împotriva ta, babă. Am venit să te vestesc. - Vai de mine, vulpe, ce să mă fac? se căină ea. - Născocește și tu ceva, o sfătui vulpea”. (Evident, baba nu e în stare să născocească. Nu înțeleg de ce babele din basme par mereu proaste și rele. Oare pentru că povestitorii care le-au transmis de-a-lungul timpului au fost numai bărbați
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
învrednici cu o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi se întoarse la mormanul care se ridica, în toată măreția lui. - E ceva de lucru aicea... - Vai de capul meu, se căină chelul, trăgându-și fesul țuguiat ca un ciorap întors. Pârnaie se întoarse și ridică palma. - Iadeș! răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
fir, e ca și cum aș trage apă dintr-o piatră. doar sudoarea mea, cu gust amărui și miros de sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără vărsare într-o deșertică hartă. poezia, așchie ascuțită înfiptă în creier, se căinează ca un prunc ce n-a fost binecuvântat cu durerea nașterii, ci stă, urlându-și visul, în pântecul matern care a obosit să-l mai nască. Cu tot trupul meu cu tot trupul meu voi scrie acum poezia. ce vrei
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
înnăscută a românului, profund înțeleasă de către toate guvernele acelei tranziții de cincisprezece ani, a lăsat un timp considerabil celor cunoscuți a fi comis crime, ca să regrete singuri și tot singuri să se denunțe, precum eroul dostoievskian. Să se căiască, să căineze, să plângă lacrimi de sânge în forul lor interior, devenit nu se știe cum, cutie de vioară, să-și muște mâinile pentru ce au făcut, bând otravă, eventual la finele unui interviu de șase ceasuri la OTV. Și fără să
Da, da, da și nu, nu, nu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10896_a_12221]
-
că asumarea crimei, de obicei, lipsește. Emblematică e "depoziția" lui Tîrtan, căruia îi repugnă închisorile românești și care este pe rând, după cum îi convine, moralist sau fatalist. Mai întâi vorbește cu dispreț despre ciripitorul care i-a trădat la Poliție, căinând soarta celor trei familii rămase de izbeliște: "a fost primul care s-a dus să denunțe, să ia recompensa. Cinci mii de mărci. Cu cinci mii de mărci să distrugi trei familii!" (p. 351). Apoi, însă, morala aceasta individual-familistă, filozofia
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]
-
campania dusă de U.R.S.S. contra Vaticanului, ca și pe aceea a comuniștilor români, urmărind să distrugă biserica greco-catolică, ceea ce au și reușit. Fără să se omoare după monarhie, când regele este forțat să abdice la 30 dec. 1947, îl căinează: "bietul copil regal trebuia să se ferească din calea puhoaielor ce vin și vor să vie". Scriitorul are conștiința clară a direcției catastrofale în care evoluează situația politică din țară, e de-a dreptul vizionar: " Pentru triumful comunismului rusesc au
între amăgire și dezamăgire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10216_a_11541]
-
m-aș fi întîlnit în Bucureștiul sfîrșitului de deceniu?" (vol. II, p. 67). Volumele de interviuri ale Iolandei Malamen sînt un foarte fin termometru al momentului literar actual. Ele demonstrează un paradox: acela că deși toată lumea deplînge soarta literaturii și căinează soarta scriitorilor, există sute de scriitori care au ceva de spus, al căror nume contează atunci cînd vine vorba despre scris. De altfel, autoarea a anunțat că pregătește deja alte două volume de dialoguri. Fapt cît se poate de firesc
Scriitori în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10837_a_12162]
-
așa se întîmplă tot mereu cînd excesul de sensibilitate dă în exasperare: el devine febră sarcastică. E un mecanism infailibil. Iată, bunăoară, ce-a pățit doamna Caliopi Dumitrescu din exces de compasiune față de oropsiții de după primul război, pe care-i căina într-atît încît, în cele din urmă, a scăpat următoarea strofă sinceră, dar de tot nepotrivită pentru o doamnă: „Tristă stam într-un colț/ Gîndindu-mă la săracii ce stau pe la porți/ Imima mi-a spus în taină/ Trimite-i la a
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
LEON” - Pil (Pil, arhaism = Bici mare Împletit cu care se mânau vitele) cu semnificația: Oul nou este Însoțit de Îngeri puternici ca leul”. ?i Împăratul Gordian III a scris pe medalie: ”COIN OS KILI MITRO PS”, unde COIN este a căina, adică a plânge, a jeli; Os = ca osul, puternic, Kili=fire de aur, MITRO numele zeului, iar PS prescurtarea de la Polis = oraș și Polei = ființe de lumină, Îngeri. De aici s-a păstrat În românește denumirea Mitropoliei! Din aceste câteva
Limba română – limba europeană primordială. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_393]
-
tata, când s-a răsturnat cu Dacia peste cap și a rămas cu roțile-n sus. Din fericire, în afara câtorva cioburi care i-au intrat in piele (dar superficial) n-a pățit nimic. O babă venită să caște gura îl căina pe taică-meu: Ia uitați-vă, săracu’ domnu’, cum și-a rupt el fâșu’ în cot”. Romi: Ajung acasă după cutremur. Maica-mea, destul de calmă, zâmbea din când în când. O întreb precaut de ce-i vine să râdă. Îmi spune
Venus cea fără cap by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18911_a_20236]
-
loc. Delicvența în rândul țiganilor era foarte ridicată, așa încât o vizită la poliție nu reprezenta nimic neobișnuit. Știa de asemenea că atunci când unul dintre ei era arestat, în fața sediului secției de poliție se adunau cu toții în așteptarea verdictului. Se tânguiau căinându-l pe cel reținut și țipau în gura mare ca să audă oricine voia cât de nevinovat este acesta. N-au făcut nimic. Ăștia sunt țigani zlătari. Îi cunosc foarte bine, an de an vin aici de cum se încălzește afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lăsase. Mama ne aștepta cu masa pusă și, în timp ce ne așeza bucatele dinainte mă privea cu lacrimi în ochi. Atunci nu știam despre ce e vorba și n-am dat importanță, abia mai pe urmă am priceput că săraca mă căina ca pe un mort. În timp ce vorbea, Calistrat se ridică și se apropie de ușă de unde luă toiagul rezemat tot acolo unde îl văzuse Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pleca la Poșta Centrală să-și cumpere mărci. Ca apoi, după-masă, sorbindu-și cafeaua În fotoliu, cu un nepoțel lîngă el, să le rînduiască cu o pensetă fină În album. Uneori, În momentele de deznădejde, Își plîngea soarta și-și căina bătrînețile; cum nu-l ajutase Dumnezeu să urmeze școli Înalte și cum o să se ducă pe lumea cealaltă un neisprăvit, căci nu văzuse nici opere de artă, nici marea n-o văzuse omenește sau alte orașe, nimic din ceea ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]