136 matches
-
și pentru restul presei. Contează inteligența și onestitatea cu care construim titlul, de la celebrul titlu al lui Émile Zola: „J’Accuse”), până la exemplul oferit de Voirol (o fotografie a unei piscine suprapopulate și un titlu superb: „Comprimați în puțină apă călâie”). Umorul și talentul fac diferența dintre titlurile remarcabile și cele ieftin senzaționale. Ar mai fi de remarcat un detaliu important; este vorba de onestitate. Un bun titlu nu poate fi realizat, coafând sau, și mai grav, mistificând realitatea. Câteva sfaturi
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
zi rece de iarnă, regele a cerut haine groase, pentru că posibilele frisoane, cauzate de temperaturile scăzute, să nu fie interpretate că un " de frica sau slăbiciune.<footnote http://www.royal.gov.uk, accesat la data de 03.iun.2009 footnote> Călâul a purtat o mască, acest gest dând naștere unor controverse privind identitatea să, dat pentru că Richard Brandon, gâdele Londrei, a refuzat cu înverșunare să ducă la îndeplinire această sarcină. În anul 1813 a avut loc exhumarea regelui Carol și s-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
f.a.; Claude Farrère, Omul care a asasinat, București, 1927; Rabindranath Tagore, Patimă iubirii, introd. Romain Rolland, București, [1927]; Maurice Dekobra, Flăcări catifelate, București, 1928, Sfinxul a vorbit, București, 1930, Cu inima întristata, București, f.a., Madona din tren, București, f.a., Serenada călâului, București, f.a.; Myriam Harry, Insula voluptății, București, [1928]; Pierre Loti, Aziyadé, București, [1928], Pescarul din Islanda, București, f.a.;Pierre Loüys, Afrodita, București, [1928]; Lev Tolstoi, Ana Karenina, I-II, București, 1928 (în colaborare cu Sărina Cassvan); Fiodor V. Gladkov, Cimentul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
reziduală mlaștină de inhibiții transmisă ereditar, primi botezul urgiei lui cu toate pânzele sus. Se prinse energic în joc, antrenându-și agresorul într-o rostogolire suplimentară de acord personal cu rafala stârnită. Slobozi apoi un râset sfidător de adio țărmului călâi, cu teoriile, interminabilele ezitări, remușcările și jumătățile lui de măsură. Undeva la capătul răbdării, din fose tăinuite și adânci ale sinelui ei, debordară elanuri încă în cămăși de noapte; în anumite condiții, prin efect Bernoulli, șuvoaiele puternice pot deveni capabile
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
leagă omul de divinitate, unind "finitul și infinitul, muritorul și cel nemuritor"135. 2.1.1. s. Spălarea mâinilor În piesa, Tiossido-Pilat își spală mâinile, iar Milos îi toarnă apă. În film, statutul personajelor e schimbat: Milos este Pilat, iar călâul lui Emanou îl ajută să se spele pe mâini. Spălarea mâinilor poate fi interpretată ca semn al nevinovăției. Gestul este evocat, pentru prima data in Biblie, în Vechiul Testament, într-unul din psalmii regelui David: "Spăla-voi intru cele nevinovate mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
lui Emanou În mod evident, filmul s-a inspirat, pentru acest moment, din montarea Garcia. Pe o muzică metalică, monotona, fără tragism, polițiștii coboară motocicletă. Emanou e în genunchi. Scenă răstignirii e filmată în plan american. Emanou e în centru, călâul în dreapta, Lasca în stânga. Prin montaj paralel, este surprins pe peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui Emanou. Imaginea e luată în plonjeu 136. Vocea off a Dilei rostește din nou din textul biblic: "Astfel s-
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
peliculă jocul de pocher al polițiștilor. Miza o reprezintă câștigarea lucrurilor lui Emanou. Imaginea e luată în plonjeu 136. Vocea off a Dilei rostește din nou din textul biblic: "Astfel s-a împlinit cuvântul"137. Cadrul se schimbă: Emanou și călâul, filmați în plan american, sunt despărțiți de lanțuri; imagine simbol. Vocea off a Dilei își asumă cuvintele lui Emanou: "Eli, Eli, Eli, Lama sabactani! Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?"138. Printre imaginile corespunzătoare răstignirii este inserata și
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
că 90% din conținutul acestuia se referă doar la reglementările și elementele demne de interes referitoare la gestionarea banilor proveniți din încasarea drepturilor de autor pentru muzica difuzată pe varii canale media. Poate așa se explică și platitudinea mocirloasa, precum și călâia superioritate cu care au fost întâmpinate aceste scrieri de popularizare a unui minunat gen muzical, de către comunitatea specialiștilor români. Dar să nu credem că aceste incursiuni valoroase în istoriografia muzicală ale domnului Alexandru Emanoil au fost privite cu indiferență doar
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
contemporanii deși fără excepție "au perceput caracterul specific și inedit al crimelor", simțind "nevoia de a le denunță în scris" (Babeuf, avocatul Tronson-Ducoudray), problema majoră a fost de natură lexicala: "vocabularul folosit pentru a defini incalificabilul" (p. 180). Începând cu călâii (dar și cea mai mare parte a victimelor), s-a preferat conceptul de "masacru", care deși identifica corect natură violență, trece cu vederea "caracterul sistematic și global al faptelor", specific genocidului (p. 181). Doar Babeuf a propus termenul de "populicid
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
rezultat este "împiedicarea persoanelor care au suferit într-un fel, din cauza genocidului, de a se constitui și deci de a fi recunoscute ca victime", iar "dacă nu există victima, nu există nici crimă" (pp. 233-234). Al doilea rezultat este următorul: "călâii și moștenitorii lor inversează originea faptelor care nu se mai situează în agresiunea de stat împotiva populației locale, ci în pretinsa agresare a statului de către această populație locală" (p. 234). În cazul vandeenilor, ca și al armenilor, călâii sunt "învingători
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
este următorul: "călâii și moștenitorii lor inversează originea faptelor care nu se mai situează în agresiunea de stat împotiva populației locale, ci în pretinsa agresare a statului de către această populație locală" (p. 234). În cazul vandeenilor, ca și al armenilor, călâii sunt "învingători și dețin puterea", iar victimele sunt învinșii ceea ce face ca "victima să stea la originea propriei pedepsiri", căci vandeenii, ca trădători (revoltă împotriva republicii implică apărarea intereselor străinilor), sunt "criminali pedepsiți în numele Națiunii" (p. 236). Aceasta este esența
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
ar permite descendenților genocidaților să se recunoască ei înșiși ca victime și să poată în sfârșit pretinde un proces legitim (subl. m. N.D.)" (p. 370). Chiar dacă infracțiunea de genocid este imprescriptibila, nu se pune problema unei condamnări penale atâta timp cât vinovații/călâii au murit de mult, iar răspunderea penală este strict individuală. În plus, ar fi fost interesant de precizat care este temeiul juridic prin care descendenții victimelor ar putea fi socotite victime și, pe cale de consecință, să aibă calitate procesuală. Rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
sociale ale memoricidului, în maniera jurnaliștilor francezi Laure Marchand și Guillaume Perrier ar transforma dipticul în triptic, întregind astfel cunoașterea (argumentație istorică a genocidului, argumentație moral-juridică a memoricidului și efectele sociale ale celor două asupra descendenților deopotrivă ai victimelor și călâilor). Numai așa s-ar putea aproximă idealul unei dreptăți intergeneraționale care să concilieze societatea și să servească adevărului. În încheiere, merita precizat un aspect interesant al cărții care se referă la "structura memoricidului" (pp. 347-351). În primul rând, instrumentele (sau
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
Sighet devenit reper al noii „societăți civile”, serialul TV „Memorialul durerii”, revista Memoria) și s-au aliniat ideologic la direcțiile unei istoriografii politic marcate de autori precum François Furet (1995) ori Stéphane Courtois (1997), orientată cu precădere spre extremele „sistemului”, „călâii” (organele de represiune ale regimului comunist) și „victimele”, precum spre diferitele forme de opoziție, de la „rezistență” la „dizidenta”. Caracterul polemic, acumularea necritica de documente și moralizarea discursului au fost principalele reproșuri aduse acestei istoriografii, orientată prioritar spre judecarea și condamnarea
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
semn discret cu degetele, dând de înțeles că mai are doar câteva minute pentru momentul perfect. Ca și cum ai turna un pahar de vin roșu, să fie exact cât trebuie, nici prea mult, nici prea puțin, nici prea rece, dar nici călâu, ci să-și păstreze răcorimea anotimpului de afară. Să se așeze puțin, înainte să fie gustat. Să-i pătrunzi culoarea și să-i înțelegi melancolia și toată istoria. Să vezi câmpurile întinse de viță-de-vie, toamna, la amiază, când soarele roși-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
fiindcă noi trebuie să ne cultivăm tot soiul de frici apocaliptice. Este mai comod. Scriem mereu despre criza de autoritate în România. Cred că cea mai gravă criză privește autoritatea rațională. Vocile cele mai nemediatizate, mai palide, mai timide, mai călâi ca influiență sunt cele ale experților. În 14 ianuarie am sesizat cu plăcere că lumea din metrou și cea din Piața Sudului se mai detensionase, chiar făcea glume despre ziua următoare (asta după ce începuse migrația în afara orașelor expuse „cutremurului Hâncu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
L-au întins pe Cruce și I-au bătut piroane în palme. Această scenă, care s-a petrecut la acel moment, se află pe peretele din fața altarului. Cum îl pironesc pe Cruce. El, ca un Mielușel stă liniștit și privește călâii care lovesc cu ciocăne în piroane, străpungând Dumnezeieștile Mâini. Fără milă lovesc. Dacă I-ați vedea Chipul, Fata atât de senina, plină de durere și Sânge, ochii Lui blânzi și duioși și brațele Sale întinse, nu uiți niciodată. Te pătrunde
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
-I aflară, Si pe umeri I-o au pus Ca S-o ducă până sus La Golgota fioroasa, Pe o cale dureroasă, La un loc, cel hotărât, Ca să fie Răstignit. Iisus Crucea o ducea, Milă de la ei n-avea, Cu călâii pe drum mergea, îl băteau și-L junghiau Când El Crucea o purta. Cu Maică-Sa se întâlnea Iară ea când îl văzu La picioare îi căzu Și cu glasul lăcrimat, Suspinând a cuvântat: „O, Preadulce Fiul meu, Cât Te
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
născut din rațiuni politice, veneau să se adauge probleme de ordin religios. Pietatea foarte adîncă, dusă pînă la exagerare, a lui Franz Ferdinand, născută, probabil, mai mult din rațiuni de stat decît din credință, nu se prea acomoda cu firea călîie a Cancelarului, datorată originii și educației sale. Împăratul purta titlul de Maiestate Apostolică. Alături de Regii Prea Creștini ai Franței și Catolici ai Spaniei, el era, prin acest apelativ, campionul Papei pe pămînt. Sigur, odinioară, Iosif al II-lea nu se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
deloc previzibilă sau comună nu era o pasiune care să te ajute să te integrezi. în doi ani n-am întîlnit decît un singur băiat pe care să-l pot numi fan James Bond, și sentimentele lui erau jenant de călîi și de inconsistente pe lîngă ale mele. Dar nu pot să spun că am suferit, pentru că așa am putut să mă angajez pe calea misionariatului (cu ceva succes : într-un moment vertiginos și, din păcate, scurt, la începutul clasei a
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
înțeles. Țelul meu era să reușesc să dorm douăzeci și patru de ore pe zi. Făceai toate treburile casei în liniște, ca să nu-mi tulburi somnul. Dădeai ușor drumul la robinet și ți spălai cu răbdare farfuria sub firul subțire de apă călâie. Apoi îți luai o carte, te așezai pe canapea și citeai. De-acum mă trezeam doar câteva minute pe zi. Beam puțină apă, ronțăiam un covrigel, apoi mă băgam la loc în pat. În ziua în care nu m-am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
cadă. Până la urmă îmi fac curaj și mă spăl rapid, în timp ce mă uit pe pereți, în așteptarea vreunui șarpe boa. Nu apare nici un șarpe. Îmi propun să mă răcoresc la final și învârt robinetul spre partea albastră. Apa rece e călâie. De fapt, aproape fierbinte. Mă șterg cu un prosop mare care miroase a dezodorizant de mașină. Mă îmbrac și cobor. Îmi întreb gazdele unde pot fuma o țigară. Ies pe terasă. Transpir instantaneu. Îmi aprind țigara și trag un fum
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
a Îndreptat spre jertfă fără rețineri Îndemnându-l pe calau să lovească: ,,Vreau să mor creștin! Lovește!” Au urmat Ianache Văcărescu, bunul sfetnic al domnitorului Brâncoveanu și apoi domnitorul, care făcând o cruce mare și-a Întins singur capul său călâului spunțnd cuvintele memorabile: ,,Doamne, fie voia Ta!”. Cele șase trupuri decapitate au fost aruncate În apele Bosforului, iar capetele purtate pe ulițele cetății. Iată cum descrie și Gheorghe Șincai În Cronică românilor martiriul dreptcredinciosului voievod: Odată cu Brâncovanul au pierit
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Geta Marcu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92313]
-
continuă. Alunecînd, pe aceleași corzi fine, într-o nebunie clinic manifestă care se împletește, în decorul unui sanatoriu, cu o sinucidere tatonată. A lui, a altuia? Înstrăinarea de orice proprietate, după ardoarea apărării ei, chiar și de bănuială, e pedeapsa călîie a unei vieți fără reazem în gînduri. Niciodată sincere, divagînd în extrem, gîndurile te trădează. Fiindcă niciodată suferința nu s-a lecuit prin ele. Fiindcă ele n-au fost niciodată importante, ci doar obișnuite, banale căi spre infern. Care sînt
Plăcerea divagației by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8107_a_9432]
-
nevoită să le "sară", punînd în loc croșete. În asemenea Wunderkammer vieneze (cabinete de curiozități), "vizitate" în romanul-continuare, găsești stampe reușite, cu chipurile defunctelor splendori și mărturii dezlînate despre amorurile numeroase, grosolane și lubrice, ale doamnei Lenny Pipersberg. Povestiri despre zeama călîie, leșioasă, viață-moarte, a traiului conjugal cu Zitta Gloria Sinidis, despre enivrez-vous, dar nu cu poezie ori cu vin, ci cu orduri, într-un ritual mașinal al dragostei pe gunoaie, despre miasmele cărnii care țin loc de suflet. O ispășire tîrzie
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]