103 matches
-
la o lectură mai atentă, constatăm că diferențele sunt mai adânci decât asemănările. Spre deosebire de "ego-prozatori" precum Cezar Paul-Bădescu, Claudia Golea ori Dragoș Bucurenci, cu un picioruș în propria viață și cu altul în gramatică, Radu Aldulescu e un romancier cu călcătura grea și un stil inconfundabil. Nimic nu poate fi extras din Amantul Colivăresei pentru a fi plasat în alte contexte și ansambluri compoziționale. Masiv și mărunt bătut în pagină, romanul, desfășurat pe spații ample, se ține la nivelul fiecărui fragment
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
cu oarecare valoare pedagogică, în timp ce, pe lîngă partitura, stridentă, chiar nefirească, a fidelității începe să-și facă loc, mult mai viguroasă, aria trădării. Fidelitatea presupunea o anumită discreție (Iubind în taină, am păstrat tăcere... e tot o rețetă romantică). Abia călcătura strîmbă, dată în vileag, luminează retrospectiv ceea ce a fost și nu mai este. Așa încît, cu celebra revendicare "trădare să fie, dar s-o știm și noi", discreția se ruinează definitiv și, odată cu ea, fidelitatea. "Credincioșii" lui Caragiale, care numai
Veniți, credincioși! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6612_a_7937]
-
-i turtească fața. Când îl zări pe Neculai, îi făcu un semn autoritar să stea pe loc. Experimentat, Neculai se făcu că nu înțelege. O coti pe-o hudicioară. Chipul acesta de a se comporta era însă ușuratic. Auzind o călcătură îndesată în urmă, iuți pasul. În zadar, căci fu strigat. În silă, Neculai se opri. Chipul lui pe care niciodată nu se citea nimic arăta de data asta contrariat. Îl urmărise un ospătar de la bufet, acolo unde cerșetorul se aciua
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Carol, care se scufundă, fără să mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se făcuse noapte, circiuma se umplu de mușterii care vorbeau și râdeau tare. Femeile abia dacă erau mai puține decât bărbații, și beau cot la cot cu ei. Muncitoare rumene, cu cocuri auriu-unsuroase și umeri grași, intrau în local cu călcătură de bărbați și se trânteau dizgrațios pe băncile lustruite. Pe schilod păreau să-l cunoască toți, iar el nu se sfia să-și strecoare mâna pe sub fusta muierilor ce treceau pe lângă el, frământând cîte-un interior de pulpă cu vergeturi. Femeia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
în ochi, care îi păruse rugătoare, dar totodată aproape mângâietoare. Fii atent. Aș vrea ca tu... să te întorci aici.“ „Desigur, domina. Nu te teme, mă voi întoarce.“ Acum își ținea promisiunea. Lumina lunii îl ajuta să ghicească urma cărării. Călcătura domoală a calului, înăbușită de patul de frunze, abia de se auzea în liniștea nopții. 11 — Nu! Nu! Nuuuuu! Așa nu merge! Nu merge deloc. Trebuie să țineți rândurile strânse, să stați în rânduri și să așteptați consemnul, înțelegeți? Metronius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alb - și după vizita la carierele de piatră din Carrara îmi dădeam seama că era format din bucăți de marmură fărâmată, colțuroasă și cu unele crăpături sclipitoare. Pietrișul nu păstra nici o umbră dacă cineva călca pe el, doar adâncituri plate, „călcături“ - și, datorită vizitei la carierele de marmură, datorită mamei care percepea Roma ca pe un oraș înrudit și datorită figurii aceleia gigantice, romanii se apropiaseră de mine supărător de mult. XIVtc "XIV" Mărgica de sticlătc "Mărgica de sticlă" Materialele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
avea să fie toată săptămâna bun cu noi. Iadeșul trăgea spre poartă, așa că am ieșit în strada pustie. Am cotit-o la stânga, spre câmp. Abia ne țineam după Balena, care făcea niște pași caraghios de mari, zdruncinîndu-și halcile la fiecare călcătură pe caldarâmul neregulat; în jurul pietrelor din pavaj creșteau fire de iarbă. Am depășit ultima casă și în față ni s-a deschis câmpul, care se întindea până la orizont. Departe, în mijlocul lui, vedeam foișorul melancolic, cu un gemuleț lucind în turn
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
această casă, o stare stranie, de neliniște, de când intrase pe aleile parcului, alei neverosimil de albe, cu acea marmură fărâmițată, care la cea mai mică mișcare scotea un zgomot straniu. Își privi pantofii de la marginea patului. Vârfurile și tocurile, unde călcătura era mai apăsata, se roseseră de parcă i-ar fi purtat ani de zile. Își zise, în gând: Trebuie să-mi cumpăr pantofi! Pe ăștia o să-i pun în stradă, la un coș de gunoi. Își reluă gândurile. Cum intrase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
urmă, și-a întors privirea spre mine și după ce - poate - s-a convins că și eu mă bucur la fel, a pornit spre zmeuriș... Tocmai când oala era plină și voiam să ne retragem, se aud crengi uscate rupte de călcătură grea... Mi-am îndreptat privirea spre acolo. În fața ochilor tocmai se înălțase ca o stâncă moș Martin. Oprit în loc, adulmeca aerul cu un fel de voluptate... Călugărul a vorbit către urs, ca unei ființe omenești: Da’ cine te-a supărat
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ca artiștii; dar când îi pui cartea-n mână și-l avizezi la puterea propriei lor imaginațiuni productive, la înțelegerea poetică a autorului și la formularea tonului, atunci într-adevăr că ni se par niște busilori (Stumper), pentru că aicea fiecare călcătură falsă a vocei și fiecare rău sau defel pricepută [intenție] a poetului iese pregnant pe suprafață și nu poate fi acoperită cu nici un fel de accesoriu. De la citirea dramatică a singuratecelor role mai e de făcut pasul din urmă la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi păstrat pentru sine. Totul, în spectacolul pe care îl oferea acest om, era sporit de o fizionomie extraordinară: avea structura unui jucător de rugby din linia a treia, mâinile uriașe, capul masiv în formă de pară, ochii mici și călcătura lată. A ținut să ne comunice din prima clipă în care a venit printre noi, membrii secției de epistemologie și logică condusă de Henri Wald, că își începea ziua contemplîndu-se minute în șir, gol, în oglindă. Mie lucrul ăsta mi-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tare?», Întrebam. «Mă doare și mă mănâncă...», mi se răspundea. Unii băieți pretindeau că și văzuseră șarpele călcat - din Întâmplare: spuneau minciuni! Dacă vezi șarpele, Înainte de a-l călca, nu te mai arde-n talpă; iar dacă-l vezi după călcătură, atunci nu mai are el viață: Îl omori și, omorându-l, ți se ia arsura din talpă „ca cu mâna”! Nu: șărchii de la noi, ori te mușcă - și-atunci faci descântecul de mușcat, cu trei vergele de alun de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
clipocitul apei lovite de vîslă, alt clipocit decît cel al apei care se bate de mal, aproape în aceeași secundă urechea lui încordată, țiuindă de atîta efort și așteptare, a sesizat și alt zgomot. Era sunetul pe care îl face călcătura de om în iarba încîlcită a malului. Deasupra lui, pe buza malului venea cineva, prin întuneric. Oricine ar fi fost nu putea fi decît un neprieten. A socotit repede, în asemenea împrejurări nici nu știi cum îți merge mintea!, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
--Care sunt pline, după cum vezi. --De unde ai scos povestea că butoaiele sunt pline? --Numără tu boii care sunt înjugați la haraba și uite-te la ei cât de greu trag în jug. Îi urmez sfatul și după numărul și călcătura boilor îmi dau seama că are dreptate. Cine știe de la ce vie mănăstirească aduc vinul pentru crâșmele de pe Podul Vechi sau pentru altele? Și n-am uitat că voievozii au hotărât - la cererea mănăstirilor - ca nimeni să nu vândă vin
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cu poezia, așa și cu critica, așa cu oricare potecă în ținutul literaturii. Dumnezeu când a făcut potecile pentru Gheorghe Grigurcu, i-a dat două și i-a spus să meargă pe amândouă, alternativ și deodată, până la capăt. "Egal în călcătură...!", i-a mai strigat Dumnezeu din urmă. Nu-i treabă ușoară, dar dacă ai două posibilități de a înmulți talantul ce ți s-a dat, iaca te ții de drum. (Adrian Alui Gheorghe) Criticul Grigurcu a ținut să rămână cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
necurata o va Înturna de unde pornise. Nu recunoștea nici un crîmpei de cale, de vreme ce striga o Învîrtea numai prin desișuri. Degeaba se ruga În gînd. Nu se mai lipea rugăciunea de făptura ei dacă se spurcase nimerind cu piciorul drept În călcătura unui suflet rătăcitor cu chip, sub ochiul zilei, de muiere. Și a plutit ea tot așa, cale lungă și negîndită, pînă cînd, deo dată, a auzit că bate clopotul de ziuă. Atunci, așa, o putere a făcut zdup! cu ea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
era doar la cincizeci de iarzi de platforma de tragere de la colțul câmpului, care arăta în acea lumină ca un coteț șubred cocoțat pe catalige. Tânărul se clătina de oboseală și băutură, provocând troznituri la fiecare pas când zdrobea sub călcătura grea știuleții mustind de sevă. Dar antilopa țâșnise ca o suliță din desiș, primise plumbul în piept când sărise și căzuse tot ca o suliță ce coboară spre pământ; nu se poticnise, nici nu se împleticise, nici nu se legănase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Carol, care se scufundă, fără să mai poată opune vreo rezistență, într-un somn adânc cu vise. Nu mai avusese de mult privilegiul de a visa; de când gândul funest al sfârșitului i se înșurubase în creier. Mai auzea înfundat doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Se oprește fascinată și se uită la tulpinile teilor, la coroanele umbrind amurgul. Mângâie copacii cu senzația că sevele curg prin mâinile ei. Ochii i se dilată în lumini verzi întunecate, nările freamătă, simte cum piciorul îi devine mai elastic, călcătura mai săltată. Clipe nebune, natură molipsitoare. A visat, a iubit în imaginație, dar sângele și carnea ei nu au cunoscut acel amestec amețitor de plăcere care îți frige simțurile. Ca atunci când dorința tulbure îi întunecase mintea, durerea adunată în sufletul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
am de gând să-l urmez astăzi, dar mi se pare că ceva nevăzut îmi zădărnicește dorința. Nu-mi dau seama ce anume. Gândurile încep să mi se învălmășească și îmi este foarte greu să le astâmpăr. În urma mea simt călcătură de om vlăguit. Pași târșiți. Încerc să-mi întorc privirea pentru a mă dumiri despre ce este vorba, dar nu știu de ce amân mereu acest lucru. Mă zbat între dorința de a afla cine îmi calcă pe urme și renunțare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o rață hârșâind niște saboți de lemn pe ciment. *** - Ca să mă refer și eu la elementele esențiale, comenta Vlad stând cu picioarele pe peretele biroului lui de la editură, cei mai mulți sunt inși-pietroaie, din materiale cu densitate mare, bătucite. Îi știi după călcătură, cum zicea bunică-mea, bum-bum, când sunt delicați, parcă-ți tropăie cai lipițeni în salon, le-auzi potcoavele pe lespezi, când gândesc, li se mai întâmplă, nu te hlizi, se freacă pietrele de moară și te-asurzesc zbaturile, când sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
În culcușul brațului său stâng, mâna ei dreaptă ținea pe umăr lopata și sapa pe care ceilalți le uitaseră. Să mai mergem un pic, până la frasinul acela, spuse cumnatul. În depărtare, pe o coastă, se distingeau luminile unei așezări. După călcătura catârcei Își dădeau seama că pământul devenise moale, trebuia să fie ușor de săpat. Acest loc mi se pare bun, spuse În sfârșit bărbatul, copacul ne va servi de semn pentru când vom veni să le aducem flori. Mama copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
rochie de mireasă, ceea ce înseamnă că unul dintre bărbații aceia e Mitică Petrache al meu. Mioara și-a așezat ochelarii după ce i-a șters grăbită cu batista. Acela cu chipul de Charles Bronson e cowboy-ul meu, Mitică Petrache. Mersul calm, călcătura greoaie, ticul de a-și aranja zuluful care-i cădea pe frunte, scuipatul printre dinți, aprinderea țigării, acoperind flacăra brichetei cu palma îndoită, volutele largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
așa bine. Dar, în mintea ei, intuitiv, bătrâna își spusese atunci, pe drumul spre casă: m-aș mira să facă noră-mea numai bucătărie, cu frumusețea asta a diavolului, cu privirea ei de șarpe, că mă și hipnotizează, eheee!, câte călcături de credință, ce agă, câți arnăuți și spătărei ar trebui prin fânării! Nu, nu cred că greșesc eu, se vede pe ea... dar, așa s-a ales cu el, cum să mai faci acuma, la a treia căsătorie, înțelepțirea soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]