25,427 matches
-
fotografia celui cu care am vorbit în ultima perioadă pe messenger. Și, deodată, îl recunosc. Un bărbat de statura medie, cu un chip plăcut, părul castaniu, ochii verzi, păstrând în ei ceva din tăria și frumusețea locurilor, mă îmbrățișează cu căldură și îmi adresează un salut cuceritor: -Ciao! Eu sunt Marius! - Bine ai venit! - Bună, eu sunt Ela. -Încântată să te cunosc! Mă impresionează încă din primele momente felul lui de a fi: calm, ospitalier, foarte deschis și volubil. Are un
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
pășit în mașina lui, a început să îmi spună propria-i poveste, cu o naturalețe și familiaritate care m-au făcut să zâmbesc și să mă topesc ușurată în scaun, după o călătorie epuizanta de 10 ore. Am simțit mereu căldură această, din discuțiile la telefon și din conversația pe messenger. Nu m-am înșelat. Era exact așa cum bănuisem. Am început să discutăm despre el, despre viața lui, familia lui, după care am ajuns acasă. Aici i-am cunoscut pe părinții
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
Ne întâmpină fotografii vechi de familie, colecția de cărți a bunicului, doar o mică parte fiind salvată de la distrugere, broderii și goblenuri, creații ale bunicii, toate acestea alcătuind o lume arhetipala, pe care Marius și familia lui mă invită cu căldură să o cunosc. Nările îmi sunt invadate de un aer vechi, plăcut, incitant. Încerc o senzație de lume pierdută, înghețată, împietrita. Rămân împietrita de emoție în momentul în care Marius deschide dulapurile cu vesminte vechi. Fiecare veșmânt are povestea lui
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/eleonora_stoicescu_1441543464.html [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
doar un un insignifiant, un trepăduș mărunt ce trebuie s-o ducă în orașul unde o să-și găsească „sufletul pereche”. Privește undeva în depărtare,peste marea infinită , încercând să alunge „tristețea ” pricinuită de „soțul desfrânat ” . „ - Păreți atât de supărată ! ” O căldură neobișnuită îi învăluie ființa în mod neașteptat, este ceva inexplicabil, nu mai simțise așa ceva decăt atunci când se îndrăgostise prima oară, de un băiat mai mare, în colegiul din New Jersey . Accentul lui de „imigrant ” are ceva seducător, simte cum sufletele
VIAȚA LA PLUS INFINIT (12) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1453228880.html [Corola-blog/BlogPost/372320_a_373649]
-
și se adăposti în scorbura călduroasă a bătrânului arbore. - Doamne, ce frig e! exclamă fetița supărată. De ce ești așa de furioasă?! E frig, ai alungat păsările și ai scuturat frunzele copacilor. -Eu ador frigul și zilele mohorâte, nu-mi place căldura! îi răspunse zâna. Chiar de mai apare și Soarele uneori, nu mai are puterea din vară. Și asta mă bucură nespus de mult, hohoti Toamna spre disperarea fetiței. Când apar eu, însoțită de frig și ploaie, frunzele copacilor se îngălbenesc
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Vis_de_iarna_floarea_carbune_1355384516.html [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Trece Făurar pe dealuri Scuturându-și pletele Și punându-și voaluri, voaluri Schimbă toate zilele. Ba îngheață, ba dezgheață Amăgind cântările Ori de nu ascunde-n ceață Toate depărtările! Ziua zburdă în căldură Pe toate cărările, Noaptea-n ger și plin de ură Amuțește zările. Acum ninge, acum plouă De nu știi ce să mai crezi! Viața o împarte-n două Și o ferecă-n amiezi. Iar o bufniță bizară Dintr-un plop
FĂURAR de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 by http://confluente.ro/costica_nechita_1487794653.html [Corola-blog/BlogPost/365540_a_366869]
-
DOARE!!! Mâinile lui Dio cotrobăiau trupul infinit de gingaș al fetei! Se încurcau în rotunjimile de rodie ale sânilor, prin văile umbroase dintre coapse ! Simți părul dulce și aspru al sexului sub degetele înfrigurate și-un miros de iapă în călduri invadă odaia! O lumină puternică, imaterială, îi uni pe cei doi în același tipăt! Continuară să se caute până-n zori.Soarele arunca primele pete de sânge pe geamul zilei. Cei doi tineri, bărbat și femeie, abia încăpeau în odaia supraîncălzită
DEŞERTUL DE CATIFEA (55-57) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_55_57_costel_zagan_1370774939.html [Corola-blog/BlogPost/346281_a_347610]
-
Acasa > Strofe > Timp > LATRĂ MĂ" SAU TACI DIN GURĂ! Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce căldură! Ca-n Sahara: Eu de fapt așa-mi închipui Arde soarele ca para Pălălaia după chipu-i S-a lungit Grivei la umbră Mare cât o zi de post Pe sub frunze adăpost În răcoarea ce-l adumbră Mă trag și
LATRĂ MĂ SAU TACI DIN GURĂ! de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Latra_ma_sau_taci_din_gura_.html [Corola-blog/BlogPost/356524_a_357853]
-
iarba înaltă, răcoarea și moliciunea ei îmi fac bine. Mă las pe spate, privesc printre frunzele copacului cerul senin, fără strop de nor, o pasăre cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
cântă pre limba ei, ceva duios, melancolic, parcă ar regreta ceva. Nu încerc să ghicesc, căldura m-a copleșit, pleoapele le simt grele ca de plumb, abia reușesc să țin ochii între deschiși. Creierul a rămas blocat, refuză să gândească , căldura la stors de vlagă, pun capul pe iarba grasă, răcoarea ierbii mă înfioară plăcut, simt sângele cum începe să circule prin vene. Încet revin la viață, îmi amintesc că sunt pe munte, mai am puțin până la cabană, nu mă grăbesc
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1467636240.html [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
și el m-a răsplătit cântându-mi din vioara lui fermecată. M-am luat la harță cu o urzică, dar o adiere malcomă de vânt ne-a împăcat. I-am zâmbit unei raze de soare și ea mi-a redat “căldura” sufletească. Am sorbit din roua fermecată a unei petale de bujor. Am fugit nebună prin pădurea de fagi, m-am aruncat obosită în iarba înaltă și mirosul ei m-a îmbătat. Mă simt minunat în mijlocul naturii. O iubesc și ... mă
CONVORBIR de LIDIA FLORINA TURCUŞ în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 by http://confluente.ro/Convorbir_lidia_florina_turcus_1391972158.html [Corola-blog/BlogPost/341189_a_342518]
-
și suflet și cuvânt, înflorind viața, contopite în poezie, culoare și perenitate spirituală! Astfel cântă Nico! Într-un univers sonor deranjat până la marginea răbdării de o producție de muzică zgomotoasă, nu departe de contramuzică, melodiile interpretei Nico sunt pansamentul vindecător, căldura ce luptă cu gerul din marfa muzicală de vânzare. E o artistă sensibilă, fină, generoasă, o artistă frumoasă, elegantă, dar cu toate acestea nu e ușor pentru nimeni să își prindă curaj de a iniția o discuție cu ea...! De
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1468925332.html [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
împletesc prin simbolul șnurului, albul purității, cu roșul, simbolul dragostei până la jertfă. Bătrânii noștri au mai numit această lună și Mărțișor. Scriu aceste rânduri pentru a aduce pe fața tuturor cititorilor special pentru această zi lumină zâmbetelor, noblețea vorbelor și căldura inimii. I se cuvin toate acestea, femeii - “eternă poveste” , “a vietii cheie” - așa cum răsună în urechile noastre romanțele cu parfum. Sunt tulburătoare romanțele, cântecele, poeziile, românele, dedicate misterului feminin, nesecatului sentiment matern, bunicilor sau surorilor care ne-au înflorit viața
OMAGIU DE ZIUA FEMEII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Buica_elena_omagiu_de_ziua_femeii_elena_buica_1331207938.html [Corola-blog/BlogPost/346587_a_347916]
-
femeie este unică și nicio iubire nu seamănă una cu alta. Iubirea străbate nestingherita prin timp. Primii fiori treziți de chipul fetei îndrăgite în adolescență, peste ani aduce surâsul cald pe buze, îngânarea șoaptelor nespuse, freamătul respirației întretăiate, lumina ai căldură ochilor, farmecul grăitor al tăcerilor și al stragerilor de mână. Cu gândul la frumusețea femeii, îmi vin în minte imagini de altădată ale Bucureștiului în plină înflorire, din perioada interbelică, numit cu mândrie “Micul Paris”. Străzile păreau înflorite de siluetele
OMAGIU DE ZIUA FEMEII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Buica_elena_omagiu_de_ziua_femeii_elena_buica_1331207938.html [Corola-blog/BlogPost/346587_a_347916]
-
distincție. Îți dai seama imediat că acolo nu putea încăpea vulgaritatea vorbelor și a gesturilor, cu atat mai puțin mitocănia și mârlănia. Imaginea femeii este adesea suprapusa cu cea iubirii. Toată lumea are nevoie de atingerea blândă și buna, plină de căldură a femeii înzestrata de Dumnezeu cu stele de iubire. Ea este împlinirea în viață prin iubire și dăruire. Fiecare femeie poartă în ea visul de dragoste care nu se stinge niciodată. Dăruind, femeia este și ea însetata de gesturi de
OMAGIU DE ZIUA FEMEII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 by http://confluente.ro/Buica_elena_omagiu_de_ziua_femeii_elena_buica_1331207938.html [Corola-blog/BlogPost/346587_a_347916]
-
binevoit să fie prezentă, strălucind orbitor prin absență. Totală. Totuși, a fost frumos: eu, nevastă-mea, fiul cel mic și a doua fată am dat tonul petrecerii de sărbătoare. Mâncare și băutură, din belșug. Brăduțul - imaculat și echipat în conformitate cu evenimentul. Căldură și muzică. Colindători. Lerui ler și mâine anul se-nvechește!...Alt plugușor își va intra în drepturi abia la primăvară. Semne bune anul are? Are. Fiecare lucru însă la timpul său. Suntem în vacanța de iarnă, trei săptămâni. Împușcăm trei
11, MORFOLOGIA UNEI ZILE DE IARNĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/costel_zagan_1454000244.html [Corola-blog/BlogPost/363602_a_364931]
-
mi-o pus fata-n brațî, o plecat șî bunî plecat-o fost..., mai mult nu știu. - Cum..., zece jumătate? țipă ea, privindu-și ceasul, îngrozită. Este 12.15! Tu stai de aproape două ore cu fetița la soare, în căldura asta de afară? Doamne, Dumnezeule! Și cât de gros este îmbrăcată! constată Emanuela în timp ce luă fetița din brațele lui Costel. Vai de mine! Fata este udă... Voi sunteți oameni normali la cap? De ce nu ai venit la mine, atunci, imediat
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1437666601.html [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
de a susține concerte în cadrul Festivalului Internațional "George Enescu". Înainte de bogatul repertoriu, de numeroasele scene pe care a evoluat, de grija necontenita de atingere a perfecțiunii interpretative, în spatele numelui "Preludiu" stă bucuria de cântă, talentul coriștilor, devotamentul față de muzică abordată, căldura acordată publicului, forța de transmitere a mesajului artistic și, fără nici o îndoială, gesturile și spiritul încărcat de frumos ale maestrului Voicu Enachescu, fără de care oricare act artistic nu ar avea valoare.
Vacanțe muzicale 2015 by http://www.zilesinopti.ro/evenimente/4894/vacante-muzicale-2015-seara-muzica-corala [Corola-blog/BlogPost/100585_a_101877]
-
Darwin expusese o opinie similară vizavi de ipoteza panspermiei - extrem de voalat totuși -, atunci când, în ultimul paragraf al Originii Speciilor (1859), remarca faptul că „într-un lac călduț, în care se aflau toate felurile de amoniac și de săruri fosforice, lumină, căldură și electricitate” intervenea suflul divin, cu valențele chimice necesare apariției vieții. De aici și până la a ne imagina un lac călduț aflat în altă parte a Universului decât pe Terra noastră nu a mai fost decât un pas. Să ne
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/pledoarie-pentru-specia-umana/ [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
parte a izvoarelor scrise, dar geniile, eroii, martirii, cuvioșii și sfinții au mărturia Neamului scrisă în ceruri, unde cei răi nu pot niciodată ajunge. Marele General, om de știință, scriitor, pictor Vasile Parizescu i-a conturat cu mult sârg și căldura sufletească portretul-icoană: „A strâns bucurie cu bucurie, fericire cu fericire, lacrima cu lacrima și le-a prins în sufletul său dogoritor, însetat și luminat că izvoarele unui fluviu și că strălucirea unui răsărit, într-un ocean de ceruri, într-un
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
caute... De fapt înainte ca Artur să purceadă la drum în aflarea mea, eu deja plecasem mai de mult în calea sa, prin interferență și comuniunea cu multe locuri și personalități pe care Dacul Gabriel Silveștri le-a îmbrățișat cu căldură și suflet. Ceea ce pot spune în încheierea acestei prime părți a studiului, responsabilității și mărturisirii mele de credință ortodoxă-literară este următorul lucru: Gabriel Artur Silveștri este permanent cu noi, alături de Marii Luminători ai Neamului nostru ortodox dacoromân, veghindu-ne, călăuzindu
UN FIU ALES AL DACIEI MARI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1417514633.html [Corola-blog/BlogPost/371897_a_373226]
-
pe dinăuntru are el ceva. și paznicul de noapte s-a ghemuit de tot în burta cartierului nu mai era loc. și s-a pus așa pe un soare. și morții de trei zile erau calzi se plângeau morții de căldură. s-a ridicat unul viu să ducă soarele la locul lui că de ținea la morți viul acela și-a pus el umărul să depărteze soarele și morții tot se plângeau. e prea depărtat. e cât o stea. s-a
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/emil_iulian_sude_1456012638.html [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
copacilor proaspăt înfrunziți, urcând pe scările de mătase ale cerului... Câtva timp merseră alături în tăcere, fiecare cu gândurile lui... Și câte gânduri nu le veniseră nechemate peste sufletele lor! Numai mâinile li se întâlniseră discret, transmițând unul altuia acea căldură ce ți-o dau fiorii primei mari dragoste. La despărțire, Eminescu îi strânse mâna, prinzându-i-o ca pe un hulub, și i-o sărută. Atingerea mâinii ei îi arse buzele; când venise, mâinile ei erau gheață, ce alchimie se
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1396676143.html [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
de zei, pe tâmplele-mi durute, Pe trupuri de-Afrodite stinse-n mare, Pe flori de portocal sau pe nisipuri Când se confundă semne de-ntrebare Cu fade năluciri pe-anoste chipuri. Îți caut ochii, vreau să le simt vraja, Căldura mâinii lenevind pe umeri - Deschide poarta și alungă-ți straja Vino, te-aștept tăcerile să-mi numeri. Vorbește-mi, te voi asculta cuminte Copilă-s, încă rătăcesc prin situri, Pe-o insulă. Dar gândul meu fierbinte Încearcă să te-nvie
„NERĂTĂCITELE ROSTIRI” ALE POETEI GEORGETA RESTEMAN LA BOOKFEST 2015 de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 by http://confluente.ro/veronica_ivanov_1432387139.html [Corola-blog/BlogPost/342573_a_343902]
-
artei poetice, o temă a cunoașterii în fond. Iată, cât de simplu a cunoașterii în fond. Iată, cât de simplu pre limba filosoficeas- că, explică autorul miracolul creației: „Când am denumit frunza/ Copacul gândea muguri pe ramuri, / implorând să vină căldura din afară / își tot sorbea târziul din așteptări. /.../ Chiar și copacul din mine /cu scorburi pline de cuvinte, / denumindu-le cu numele lor / le tri- mite prin frunze la cer.// Nu știu ce întâmplări / cu norii de-a valma sub ele/ le
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Frigul_insingurarii_volum_llelu_nicolae_valareanu_1381527977.html [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]