89 matches
-
ținea evantai în mînă. Că ar fi fost mai cuminte să așteptăm cu toții încetarea tirului de pe clădiri și apoi să ne încolonăm în liniște și ordine și să ne deplasăm fiecare în direcția sa? Noi la Coloane, unii acasă la căldurică, Monte Cristo la Televiziune, Petrică și Sena la Ministerul Apărării, restul care pe unde, dracu’ să-i mai știe. Și ce-a fost rău în asta? Mai puțină bravadă, și mai multă eficiență, spune Croitorașul, v-a folosit la ceva
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ticsite cu marfă. O dureau genunchii, gleznele, îi venea să-și arunce cît colo pantofii cu toc și s-o ia pe scări în sus în ciorapi. Nu putea să nu se gîndească la Părințel, care o aștepta sus la căldurică, trîndăvind, uitîndu-se la Milionarii de la Miezul Nopții sau citind Libertatea. Asta numai viață nu e, își spunea privind la sacoșele imense de rafie pline cu boarfe, marfă de bișniță, din ce am ajuns să-mi cîștig existența, își plîngea de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
două... te leagă. Dumneata n-ai documente! Nazat!... Așa-s ticăloșii iștia. Nu te lasă să spui o vorbă. În numele partidului și al patriei!... Ce știu ei ce-i patria? Au luptat pentru ea măcar o minută? Au stat la căldurică, iar alții și-au îngropat tinerețile în tranșee. Mai rău chiar, au rămas schilozi sau... Ce să mai spunem de cei care au mușcat din țărână străină... Au rămas pentru vecie acolo, fără mormânt, fără cruce, fără nume... Și ei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Din fericire pentru mine avea propria ieșire de incendiu. Nu-mi era teamă că voi fi arestată. Bob, paznicul de noapte, era foarte prietenos. îi duceam din când în când o sticlă de whisky. Și acum probabil că dormea la căldurică, cu pisica lui, Fat Shirley, în poală. M-am cățărat pe scară și ajunsă în vârf am rămas nemișcată, verificând să nu fie cineva prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
În clipa aceea, mi-a fost cel mai dor de Norman. Mi-a fost dor de conversațiile noastre la cafea, de picioarele mele Încălțate În pantofi cu ciucurași ridicate pe biroul lui, mi-a fost dor să stau așa, la căldurică, În prăvălia intens luminată, În timp ce afară ploua. Uneori Îl chemam Înapoi, rugîndu-l să mai treacă pe la mine, și discutam cazul lui Shine, victoriile și eșecurile lui, Însă nu era la fel ca atunci cînd crezusem că e Într-adevăr cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din ceea ce ar fi putut să-i schimbe neînduplecata complacere în starea de feciorelnicie: vin roșu, fripturi în sânge, opulente smochine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot satul - și-atunci n-am eu o vină mare de tot? Că, dacă nu eram eu - bine: Îi arăta, primul, altcineva, dar nu eu! S-ajungă ea, domnișoara mea cea dragă - fiindcă-mi era dragă, pe-ntuneric și la căldurică, dimineața - să șadă cu mai toți purtătorii de pantaloni de la noi și din Împrejurimi? Știu că ei Îi plăcea - dar la mine nu se gândea? De ce nu s-a gândit și la mine, după ce a prins gust și, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau eu la o cafea pe un scăunel mai la căldurică? Nu? Zic... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE O seamă de observații inutile asupra Gării de Nord BOBO Am ajuns mai devreme cu 3 minute. E nasol că n-am apucat să vorbesc cu nimeni, să-mi zică ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau eu la o cafea pe un scăunel mai la căldurică? Nu? Zic... ENȚICLOPEDIA ENCARTA „Ta na na na“ Luiza VASILIU „E murdar. Sunt porumbei și curți negre. Oamenii au pielea albă.“ Despre ce credeți că vorbea Meursault atunci când folosea cuvintele astea disprețuitoare? Nu despre vreun orășel de provincie prăfuit, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
agent francez nu își făcuse simțită prezența la acea vânătoare a prințului. Dar, cu siguranță, fusese măcar o... „ureche”. Altminteri, Ledoulx n-ar fi primit, chiar a doua zi, încă un raport detaliat. Și astfel, consulul francez putu savura la căldurică prima parte a discuției dintre Șoim și Guguștiuc. Poate că savura și sprințara inspirație a autorului - întâmplător, același MEN - în codificarea personajelor reale. Dintr-un motiv sau altul, însă, „urechea” nu mai prinsese și ultima parte a discuției, cu referire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Racikovski nu va sta mult pe gînduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică pînă și la Dostoievski, sper că sînteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de-a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aia era nevastă de doctor, cu casă cum trebuie și avere. Asta e, nici un bărbat nu-ți poate aduce fericirea. - Na algocalminul, și uite și flori! - Aha! Ți-au amorțit oasele acolo după tejghea! Ți s-a făcut dor de căldurică și ciorbiță, recunoaște! - Ți-am adus algocalmin, parcă te durea măseaua. Nu te mai doare? - Ba mă doare rău. - Păi atunci ține gura-nchisă. Doamna Popa îl aștepta. Pusese fața de masă bună, îndreptase și poza lor de la nuntă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Racikovski nu va sta mult pe gânduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică până și la Dostoievski, sper că sunteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de‑a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aștept aici până duminică, în zi de vizită, și să lipsesc de la producție? caut eu să-i invoc simțământul responsabilității. Continui, plusând: Mă determini să absentez de la mină!? Acolo unde nu e de joacă și unde lumea nu mănâncă, la căldurică, așa, ca aici, conserve de stavrizi. În Spital, nu e nici un fel de căldurică (bolnavii dârdâie în saloane, sub păturile rupte), conservele de stavrid nu constituie un etalon al belșugului (poate o fi, dar numai în comunism!), dar acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu să-i invoc simțământul responsabilității. Continui, plusând: Mă determini să absentez de la mină!? Acolo unde nu e de joacă și unde lumea nu mănâncă, la căldurică, așa, ca aici, conserve de stavrizi. În Spital, nu e nici un fel de căldurică (bolnavii dârdâie în saloane, sub păturile rupte), conservele de stavrid nu constituie un etalon al belșugului (poate o fi, dar numai în comunism!), dar acesta e un fel de a sublinia confortul aproximativ al unui portar de spital, vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-ai să zici că-s nebun, c-am băut, da’ io cred că lucrurile sunt taman pe dos decât crede lumea. Înțelegi? Pe dos... Ha-ha-ha, ce m-aș distra să se trezească sfintele noastre că trebuie să mestece smoală, la căldurică, iar noi, păcătoșii, salvați, să stăm ca boierii, la vecini! - Mai știi, nea Vasile? Mai știi? Se ridică împleticindu-se, îmi face semn cu degetul la buze: - Șuuuut... mai vorbim, Fănele... *** - Unde-ai umblat pân-acum? Ai băut? Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mai comodă. Din nefericire, la picioarele ei era un șarpe, iar ea și-a lăsat călcâiul chiar pe capul lui. Șarpele a mușcat-o. Așa te alegi cu mușcăturile astea de șarpe. Oamenii dorm pe rogojină, iar șerpii ies la căldurică. Apoi se rostogolesc pe șarpe, iar șarpele dă să se apere. Au tratat-o cu ierburile lor. Mai totdeauna dezgroapă rădăcini sau cojesc copaci, dar nimic din leacurile lor nu poate tămădui o mușcătură de lebolobolo - asta trebuie să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se simțea cu adevărat salvat de la moarte. Portarul i-a sugerat o poveste credibilă. Erau zeci de schituri în Munții Neamțului, confort sporit (primești ascultare, îți faci treaba sau îi pui pe cei veniți după tine să ți-o facă): căldurică, haleală, televizor, parabolică, telefon, mai o sticlă de vin furată de la chelărie, mai o pulpă de berbec băițuită, mai o cuvioasă rămasă peste noapte (părintele este obosit, spovedește mâine, rămâi mata la noi în chilie), mai... un cur de frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum se întâmplă acum în capul lui Cipriano Algor, deodată s-a aprins o lumină și a putut citi și rosti cu voce tare cuvintele de recunoștință pe care câinele Găsit le merita pe bună deptate, În timp ce eu dormeam la căldurică între cearșafuri, tu făceai pe santinela alertă, nu contează că vigilența ta n-ajută lucrarea, contează gestul. Când Cipriano Algor își sfârși lauda, Găsit alergă să-și ridice laba și să se ușureze, apoi se întoarse, dând din coadă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dus ca vântul până la grajd. Băiatul tocmai așeza o pătură pe spatele iepei. Era mai gingașă la frig... „Petruță. Hai fuga. A leșinat!”... Flăcăul n-a întrebat nimic, ci a urmat-o... „Hai să-l ducem în bucătărie. Poate la căldurică se trezește”... Cu mare greu, au reușit să-l așeze pe patul unde de obicei dormea hangița. „Și acum ce facem, Petruță?” „Nu știu, mamă Irinuță. Nu știu.” - a răspuns băiatul, speriat. „Dă-mi sticla cu oțet din dulap și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
surprindeam ochi ironici privindu-l, și el nu observa nimic, căci era ocupat să vorbească și să mănânce. Ce rușine pentru mine! Vorbea tot timpul numai el, despre toate năzbâtiile din copilăria lui, ca și cum asta ar fi interesat pe cineva. Căldurică, mâncare, femeie, găsise de toate în casa noastră. Putea în voie să se îngrașe. Și totuși, pretindea că pentru el realitatea nu există, că este prin excelență dezinteresat. Dar se califica la întîmplare, totdeauna cu complezențe, cu titluri luate de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind afară la plopii din marginea șoselei goliți de frunze și încărcați cu chiciură. — Să fie după mine, aș rămîne aici la căldurică și aș lăsa-o naibii de revoluție, zice Sena sorbind primul cu mare atenție ca să nu se ardă, e prea frig afară. Dacă o ține tot așa o să ne congelăm pînă ajungem la Iași, zice Petrică, jucîndu-se cu butonul care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rămas aceiași, avea și Bătrînul dreptate cînd îmi zicea să mă resemnez, că n-o să iasă nimic bun din toate mașinațiunile pe care le puneați voi la cale, era sigur că o să mi se ofere și mie un locșor la căldurică, ori în legislativ, ori în diplomație, ori la conducerea vreunei companii importante. Dar să nu faci prostia zicea, o să umble să te racoleze, știu multe jigodie, nu putea să mă surprindă nici una din găselnițele voastre, se vedea cît erați de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Și pînă acuma, și de-acum înainte, zice ferm Patru Ace. Semeni cu un cîine vagabond Roja, începe să-l mustre conștiința, nu trebuia să pleci așa de ușor, puteai să mai pierzi timpul acolo sus, să mai stai la căldurică, să urmărești siluetele care se plimbau printre mese, să tragi cu ochiul în stînga, în dreapta, poate, poate s-o ivi Curistul din întîmplare. Patru Ace însă îl dusese cu vorba fără să-și dea seama, îl luase cu binișorul profitînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au fost puse la cale dinainte de cineva? — Poate chiar de tine, se hotărăște Milițică în sfîrșit să forțeze nota. De ce n-ar putea fi și asta o variantă? — Uite cine vorbește, îl repezește Roja. În timp ce voi stăteați bine mersi la căldurică și priveați la televizor ce năzbîtii mai fac teroriștii, alții își riscau pielea alergînd printre gloanțe. Asta nu mai făcea parte din plan, dom’ Roja, se aude și vocea Bulgarului, numai eu de cîte ori am încercat să vă conving
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]