598 matches
-
etape: xerografierea textelor, culegerea lor, corectura, ordonarea articolelor călinesciene, redactarea notelor și a comentariilor. Până aici și-a îndeplinit conștiincios, dăruit, savant misiunea, împreună cu întreaga echipă. Mai e mult de lucru, dar avem deplină încredere că ediția critică a publicisticii călinesciene s-a înscris pe drumul cel bun. Iubitorii operei călinesciene au prilejuri noi de delectare.
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
notelor și a comentariilor. Până aici și-a îndeplinit conștiincios, dăruit, savant misiunea, împreună cu întreaga echipă. Mai e mult de lucru, dar avem deplină încredere că ediția critică a publicisticii călinesciene s-a înscris pe drumul cel bun. Iubitorii operei călinesciene au prilejuri noi de delectare.
Cronologia Publicisticii călinesciene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8654_a_9979]
-
ține cartea la căpătâi și, de câte ori vă va veni în minte un nume de scriitor, veți dori să știți: "Oare ce spune Manolescu despre...?" Chiar asta înseamnă o istorie literară: reper, sistem de orientare. Vă veți lăsa cuceriți de farmecul călinescian al frazei, de scăpărările ideilor și chiar de tăișul dur al unor afirmații. După care apele cărții se vor agita, pentru că veți simți nevoia să scrieți în paralel istoria dumneavoastră a literaturii române. Zodiile spun să nu încercați, dacă n-
Horoscop critic by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/7750_a_9075]
-
cari au fost, adevărată colecție de medalioane), imaginea unei vieți, a unei cariere, a unei împliniri creatoare, cum numim astăzi efortul de "scanare" a liniilor definitorii - ceea ce ar însemna cu totul altceva decât plasticizare, convocare de nuanțe, portretistică, în sens călinescian. Critic dogmatic, cu abuz de erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
din toată țara. A publicat în „Familia”, „Viața românească”, în „Contemporanul”, la care a fost redactor de la distanță, de la Târgu Jiu, la „România literară”, în ieșenele „Convorbiri literare”. Unul dintre cei mai importanți critici români postbelici, autorul este, tipologic, un călinescian. Scenariul articolelor sale se repetă invariabil: parcurse calm, cărțile recenzate sunt citate sistematic, analiza constituindu-se din enunțuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
-se din enunțuri critice descriptive, urmate întotdeauna de citatele exemplificatoare. Tehnic vorbind, Gheorghe Grigurcu supune poezia sau critica unui decupaj expert și apoi compune un soi de colaje comentate. Inserțiile sale au adeseori și somptuozitatea, și aspectul paradoxal al modelului călinescian. S-a afirmat și ca un polemist acerb, mai ales după 1990, când s-a angajat în lungi campanii de promovare a principiilor morale în evaluarea istoriei literare române din perioada regimului comunist. În paralel cu critica, Gheorghe Grigurcu n-
Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Science/299159_a_300488]
-
valorile clasice. "România literară", nr. 24, 14 iunie 1984 Ioan HOLBAN Comparatismul, între echivalare și diferențiere Am remarcat cu un alt prilej faptul că eminescologia se află, în prezent, în pragul unei noi sinteze care ar putea depăși marginea exegezei călinesciene; iar premizele acestei perspective integratoare se poate spune că s-au cristalizat în ultimii cincisprezece ani, când a apărut o sumă de studii care au abordat, deocamdată secvențial, opera eminesciană din unghiul unei metodologii moderne: acum și ultimele apariții probează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
după coduri străine, coexistente cu cele dintâi. Cosmologia poetică a lui Eminescu, "Transilvania", nr. 6, iunie 1984 (fragment) Edgar PAPU Apoi, într-o admirabilă lucrare, și mai recentă, din 1984, Eminescu Dialectica stilului, Theodor Codreanu interpretează, pe bună dreptate, judecata călinesciană (cu privire la preocupările științifice ale poetului, n.n.) ca rezultat al unei atitudini vetuste am spune noi, de secol al XIX-lea, secolul diviziunii muncii când se interpunea, în gândirea vremii aceleia, un perete etanș între metoda științifică și fantezia artistică. Interesul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte plină de patos, de polemică amar îndurerată, dar și de erudiție istoricși critic literară, profund convingătoare. Mărturisesc că până la această lectură (deși mă ocup de opera poetului în viziune comparatistă de peste 30 de ani) am acceptat și eu varianta călinesciană despre anii 1883-89, dându-i însă coloritul acela de amurg trist și blând al ultimilor ani din viața lui Hölderlin. Ceea ce adună ca date, chipul în care le corelează și le interpretează, cu rigoare și minuțiozitate, dau cercetărilor și aserțiunilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
2000) nu reprezintă decât un titlu nou la bibliografia și așa destul de bogată a scriitorului Theodor Codreanu. Apărut la sfârșitul anului jubiliar 2000, acesta ambiționează să fie, în același timp, sinteză și oglindă a eminescologiei, de la începuturile sale (corespunzând exegezei călinesciene din 1934-1936) și până astăzi. Pe de altă parte, urmărind cu atenție amplificarea în timp a problemelor eminescologiei, Theodor Codreanu încearcă să le cuprindă și să le găsească un răspuns avizat în prima secțiune a cărții cea care dă, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
destinul unui popor. În cazul de față este vorba, firește, despre Eminescu. În continuarea acestei idei vine firesc cea de a doua secțiune a volumului, intitulată Eminescologia. Abandonând tonul polemic, Theodor Codreanu ia în discuție majoritatea exegezelor (începând cu cea călinesciană) care, de-a lungul timpului, au adus într-adevăr un punct de vedere nou, esențial în mai buna cunoaștere a poetului-arheu. Autorul constată o maturitate exegetică, avându-i printre exponenți (de fapt: adevărați piloni) pe Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, D.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
răspundea ca element ilustrator ismelor, încă poate fi interpretat în cheia unora mai noi, oferă contra-argumentul cel mai clar la teza simplității, a decadentismului. Ismele noi din lirica plumbului anulează ismele vechi, iar bacovianismul le șterge pe toate, în virtutea mecanismului călinescian care descrie modul în care creația își susține cauza: "Opera critică cea mai desăvârșită și mai plină de urmări este marea creație însăși. Ea surprinde prin noutatea ei, reface concepția despre lume și implicit judecă literatura veche." Dacă este așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriitorul integral" (Mihail Diaconescu ) Nu m-ar surprinde defel știrea, dacă într-o bună zi aș afla că Theodor Codreanu, profesor la Huși, a editat să zicem o Istorie a literaturii române în 12 sau 24 volume, eclipsând monumentala megaistorie călinesciană. Aș ști / aș avea siguranța, totodată, că aceste 12 sau 24 volume constituie altceva decât Călinescu. Afirm aceste lucruri, după ce am citit câteva cărți semnate de Th. Codreanu și, recent, Complexul Bacovia ("Litera Internațional", 2003). Acum câțiva ani, Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vedere autori canonici, dacă e să folosim un termen la modă, Mihai Eminescu și George Bacovia. E de apreciat efortul autorului de a escalada piscurile universului literar românesc punându-le, cum se va vedea, într-o relație directă, în viziune călinesciană. Surprinde demersul dialectic în abordarea fenomenului pus în discuție, ipotezele avansate și nu în ultimul rând, argumentele care susțin construcția în sine. Cartea începe cu stabilirea unei relații directe dintre eminescianism și caragialism, din perspectiva unei antiteze pozitive, iar demonstrația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în hohote". "Limba Română", nr. 1-3, ianuarie-martie 2005 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu Poet și simbol Indiscutabil, Theodor Codreanu are vocația construcției critice. A început cu Eminescu, piatra de încercare pentru orice exeget tânăr (Eminescu Dialectica stilului, 1984), în spiritul sugestiilor călinesciene, convertite în demers programatic și în principiu ordonator. A adâncit investigația în Modelul ontologic eminescian (1992), pentru ca peste câțiva ani să articuleze un best-seller iconoclast, chiar eretic prin "grila" demitizantă aplicată lui Maiorescu, volum cu impact cert la public, Dubla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poezia lui Vieru, punându-le în comparație cu motivele altor poeți contemporani. În fine, linia directoare care traversează lirica viereană, conturată de criticul Th. Codreanu, este structurată tematic pe mai multe paliere, semn că hermeneutul român operează în zona criticii după principiile călinesciene, unind în discursul său atât funcția majoră a motivelor poetice, stilul, cât și funcția estetică a limbajului. În acest sens, pe culoarul structural axial deschis de către critic întâlnim interpretările făcute pe tema copilăriei (focarul energiilor primare, izvorul adamic, cu lacrima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de felul struțocămilei cantemiriene". De aici, probabil, deformarea conceptului de estetică "în sensul parodicului și jocului postmoderniste, încât fatalitatea apariției struțocămilei literare n-a dispărut". Așa se explica, după cum conchide Th. Codreanu, încercarea de "împăcare" a istoriei literare de tip călinescian cu "istoria canonică" a lui Harold Bloom. Din toate aceste motive autorul se simte obligat să precizeze că eseul său "are o miză precisă: responsabilitatea în fața literaturii române". Așadar Istoria "canonică" trebuie înțeleasă și percepută drept o replică la convingerile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vedea în Ion Barbu un balcanic inadaptat, ignorând canonismul de factură modernă a poetului, continuând cu viziunea critică a lui Tudor Vianu care îl percepe pe poet ca pe un ermetic de talia lui Mallarmé și Valéry, trecând, inevitabil, prin călinesciana Istorie a literaturii române, dar mai ales prin exegeza lui Marin Mincu, cea mai apropiată de altfel de adevărul lirismului barbian și ajungând până la mai recentele viziuni ale lui Eugen Simion, Basarab Nicolescu, Ioana Em. Petrescu, Mircea Coloșenco ori Nicolae
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alții. Avem, prin urmare, o punere în discuție a lucrărilor unor critici care s-au exprimat în timpul vieții lui Barbu, dintre care singurul nerepudiat a fost Al. Paleologu (față de ceilalți reacția fiind imediată și fără menajamente; de pildă, la decizia călinesciană de a-l situa în proximitatea avangardei, poetul a răspuns vânzând a doua zi Istoria literaturii române... pe care tocmai o achiziționase), în raport cu critica postumă, plecând de la remarcabilul eseu al lui Basarab Nicolescu, Cosmologia "Jocului secund", criticată de "vechiul marxist
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
poetului era cu deosebire sensibilă pentru artiste."278 Nu altfel stau lucrurile la Camil Petrescu, al cărui spirit de seducător se consuma nu arareori în aventuri galante nocturne, în compania celor mai obscure actrițe din capitală. Rămânând în aria constatărilor călinesciene, Eminescu, asemenea lui Ladima, este nu doar un poet al lunii, ci chiar un lunatec.279 Dependența de lună devine și mai evidentă după declanșarea bolii: Căuta luna, care însă la munte se ivea ceva mai târziu, ceea ce făcea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
familiei, el încearcă să imprime aceeași conduită băieților săi. Austeritatea, intransigența mergând până la violență în relația cu fiii declanșează revolta tacită (în cazul lui Șerban și Niculae) sau vehementă, în cazul lui Mihai. Sunt amănunte accesibile oricui a aprofundat monografia călinesciană, iar scrisoarea pe care o reproducem dezvăluie printre rânduri refuzul ultragiat contra autorității paterne: Dacă nu ți-am scris până-acum, cauza a fost neîncrederea cu care întâmpini orice voință proprie a oricărui din fiii dumitale, neîncredere augmentată de privirea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
nu o face opacă pentru că, totodată, atribuie o mare importanță aerului înconjurător. Dacă expunerea e epurată de emoțiile comune, în schimb nu îi lipsește fiorul sublimului. Felul de a povesti, detașat, dar și atent la amănuntul frapant, este de origine călinesciană. De pe acest trunchi se ridică propria desfășurare, uneori de o acută modernitate, încât tradiția prozei interbelice și ecoul sau chiar inițiativa căutărilor înnoitoare se îmbină cu mult firesc. Această coexistență se evidențiază în principalele sale opere de ficțiune: romanele Matei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
1999) e la origine teza de licență susținută de P. după aproape douăzeci de ani de la terminarea facultății, din cauza circumstanțelor politice nefavorabile tânărului „demascat” ca elitist și deviaționist în „Contemporanul” din 1950. Structurată pe trei secțiuni, lucrarea reconstituie din tușe călinesciene biografia poetului înrudit cu autorul tezei prin marginalitate socială dublată de concentrarea exclusivă asupra creației, degajează apoi la nivelul fiecărui volum elementele esențiale ale viziunii poetice, de la punctul de pornire simbolist până la renunțarea la artificiu din Stanțe burgheze, insistându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
a biografiei marelui humuleștean pe o bază documentară ce tinde spre exhaustiv. Încărcătura bibliografică, departe de a îngreuna lectura, este astfel selectată și expusă, încât textul devine o alertă poveste, imitând în acest sens, s-ar spune inspirat, maniera biografiei călinesciene. Elocvente sunt capitole ca Întâlnirea cu Maiorescu, Răzvrătirea, Întâlnirea cu Eminescu, ca și ultimele secțiuni în care sunt relatate debutul și evoluția dramatică a bolii, ca și sfârșitul vieții scriitorului. Deși vrea să dea o biografie, B. emite și unele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285870_a_287199]
-
serioasă de principii, profund justificată și necesară în cultura noastră. Tot așa, faimoasa „ceartă a universaliilor” din filozofia medievală (care nu a fost numai o dispută teologică) sau „la querelle des Anciens et des Modernes”. Acum câțiva ani, disputa dintre „călinescieni” și „anticălinescieni”, deși plecând de la poziții ce nu reprezentau adevărate opuneri teoretice, ar fi putut deveni interesantă dacă ar fi fost mai serioasă; s-ar fi putut opune nu principii (nu prea existau), ci temperamente, ceea ce nu e deloc ilegitim
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]