58 matches
-
biblioteca lăcașului. Mare ocrotire a avut din partea episcopului Iustinian Mureșeanul. Legătura cea mai strânsă, știu asta, a avut-o, de acolo, în lumea scriitorilor, cu poetul Ioan Alexandru. Eu am fost în câteva rânduri la Rohia. Și înainte, și după călugărirea de facto. Este grăitor și faptul că în fiecare an, pe 15 martie, primeam de la Nicolae Steinhardt, pe urmă, părintele Nicolae, o carte poștală, un mesaj de suflet. Ultima noastră întâlnire cu dumnealui nu se poate uita: a fost în
Arhimandritul Mina Dobzeu:"Balaurul Roșu de la Răsărit a venit" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8867_a_10192]
-
suportat și că are de ales: sau adera integral la el și continuă lectură sau aruncă cartea din mână și se întoarce la viața lui veselă și lipsită de griji de dinainte. Lectură poeziei Angelei Marinescu este un fel de călugărire. Poeta nu acceptă compromisuri - ca să nu mai vorbim de refuzul ei de a face vreun gest de "cucerire" a cititorului. Singură ei preocupare este să "dea" mereu poezia la maximum. Răsucind cu un fel de sadism butonul de care depinde
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
pun iar pe burtică. Eugenia Ionescu a scris mult mai mult decât a trăit. Fiecare fapt e dilatat, hiperbolizat, stors de orice sens. Alt lucru interesant e că adesea Eugenia Ionescu vorbește la persoana a treia despre ea. Ca și cum după călugărire ar interveni o altă identitate. Nu te poate lăsa indiferent bibliografia impresionantă, almanahuri, istorii ale teatrului și ale cinematografiei. Jurnalul capătă aproape o structură de documentar. Eugenia Ionescu își povestește extrem de impersonal viața. Neimplicat. „4 VII 1924 apare legea minelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și explicația celor scrise pe coperta caietului de jurnal: „A fost prima mare deziluzie. Să poți face ceva și să nu ți se dea voie. Gândul îi fuge foarte des la acest prim eșec“. Să fi dus acest eșec la călugărirea de mai târziu a Eugeniei Ionescu? La fel ca la criminalii care-și justifică pornirea prin faptul că în fragedă pruncie niște părinți ceva mai încuiați nu le permiteau să mănânce un picuț mai pipărat? În timp ce Eugeniei Ionescu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
printre ceilalți membri ai familiei (...). Dacă tatăl înceta să existe, fratele cel mai mare îi prelua locul (...), iar dacă printr-un accident oarecare transmisia naturală a autorității paterne era întreruptă, de exemplu, ca urmare a demenței fratelui mai mare sau călugăririi sale, ceilalți membri ai familiei trebuiau să aleagă un șef sau părinte. Dacă alegerea lor cădea asupra celui mai tânăr, acesta era cu toate acestea numit bătrânul sau tatăl, iar toți i se supuneau fără rezerve. (...) Același principiu era în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cu pravilă după Muntele Athos. La data de 11 august 1945, se tundea în monahism la Mănăstirea Cetățuia, preotul Ioan Marina, care din mai 1948 și până în 26 martie 1977 a fost Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. „În cuvântul rostit după călugărire, a făcut o mărturisire uimitoare: Viața lui, din 1935, după moartea soției, se împletise armonios cu a monahilor de la Mănăstirea Frăsânei. Impresia pe care stareții Porfirie și Simeon de la ctitoria Sfântului Calinic o lăsaseră asupra sa a fost atât de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
reîntors la mănăstire, dar, de această dată, nimeni nu a mai venit după ea. Criza ei religioasă este povestită într-un document publicat pentru prima oară în 1680 cu titlul Réflexions sur la miséricorde de Dieu. La ceremonia publică a călugăririi definitive, Louise nu împlinise încă treizeci de ani și avea să-și petreacă următorii treizeci și cinci de ani dând pildă lumii cu„unul dintre cele mai desăvârșite exemple de penitență pe care Dumnezeu voise să-l arate oamenilor din acea vreme
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cuvîntul bărbatului, Îl cată „la boale”, nu ține „sicret” În sine... Misogianul Pann este, În fine, mulțumit: „Căci dragostea unde este Și unde se Înțeleg Unindu-se cu aceste Doi se fac un trup Întreg”... Adiata prevede, cum se știe, călugărirea Catincăi, Într-o mănăstire din apropierea Viforiței, acolo unde poetul vrea să-i fie Îngropat trupul. Cumintea, iconoama, supusa Catinca a luat moștenirea lăsată de soț, dar nu s-a retras la mănăstire. N-au avut nici un efect jurămintele, blestemele din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]