1,177 matches
-
atâta de grăbită? Nu ai știut că-mi va fi dor de tine ? Aș vrea să strig, aș vrea să te implor, Întoarce-te...Vino-napoi măicuță ! Dar voce n-am, numai tăceri ce dor, Se mai aud în trista cămăruță ... Tu nici nu bănuiești ce crunt mă cert Pentru că ți-am greșit adeseori Of cât aș vrea să te mai strâng la piept Și să-ți prefac durerea-n albe flori! Sau cât de greu îmi e când nu am
ÎMI LIPSEȘTI MĂICUȚĂ de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384270_a_385599]
-
relația cu Adrian. Era studentă la Medicină și știa că Adrian era un student de notă maximă. Nu se miră că-și dorește studii în străinătate. Inteligența lui avea nevoie de studiu aparte. Dar, de unde bani? S-au întâlnit în cămăruța ei, unde stătea cu chirie, ea nefiind din oraș. - Așadar, Adrian, chiar te-ai hotărât? Pleci? Ne vom mai vedea vreodată? - Stai Mihaela, aștept dosarul! Da, m-am hotărât. Am niște condiții de care vreau să profit. Mihaela simți că
CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384244_a_385573]
-
doua zi, dimineață, puștiul vine cu tabachera bunicului. Se strecoară pe sub plapumă, își ițește capul cîrlionțat și extrage din adîncuri obiectul. “De unde ai luat-o?” Dă din umeri și se freacă la ochi, somnoros. Din pat. Tatăl caută prin toată cămăruța copilului, apoi decide că s-au prostit cu toții. A trecut timpul și multe s-au încurcat. La lumina zilei, femeia rîde și ea. “Ești sigur că i-am pus-o-n buzunar? Parcă am mai văzut-o!” Da. Parcă atunci
Povestiri cu final schimbat by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18447_a_19772]
-
rezolvate anterior... atunci nu știu pe unde scoatem cămașa! Bloodhound, supranumit Enolog de Șeful Poliției Districtuale între patru ochi, se ridică și sugeră cu un zâmbet malițios: -Le spunem adevărul! Abia așteaptă să afle despre anomalia mea din cavitatea nazală... cămăruța suplimentară ce mă face să pot gusta mirosurile când expir... Le povestim apoi și despre rețeaua mea de micro-tumori de pe lobii olfactivi și de pe circuitul talamus - cortex... -...care ți-au sporit de 1000 de ori simțurile gustative și olfactive și
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
apă. Cel mai probabil de ploaie... Ion Petrescu Am căutat-o peste tot prin casă pe unde am crezut că s-ar putea ascunde de oricine... de ceva... și stă pitită, acolo, nemaivrând să iasă... Am căutat-o-n orice cămăruță și-am scormonit, atent, orice ungher... Dar tot enigmă-i... taină și... mister, că n-am găsit-o nici, măcar, într-o cotruță... Văzând că n-o găsesc sub nicio grindă, am răscolit, apoi, și prin ogradă... Să fi căzut
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
aici în cartier, la capătul dinspre Piața Ferentari al străzii Trompetului. Nu erau Gelu și Nina, iar el avea cinci ani; cizmarul care stătea cu Mamaivana îi luase de un an și ceva pe el și pe mama, întâi în cămăruța aia și pe urmă aici; îi era tată de-acum și oricum n-avea să-și afle altul vreodată, și i-a mai rămas viu în memorie mirosul de istovire al acelor seri, când tăticu și mama aproape că picoteau
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
nu avea nevoie de nimic a tușit/ și-apoi ne-a înjurat dădea din mâinile mici/ și groase dădea din cap ne tot trimetea dracului// noi nu am vrut deloc să plecăm oricât ne/ înjura așa că am făcut curățenie în cămăruța/ lui i-am lăsat mâncare// Oona a spălat pe jos și când s-a apropiat/ de picioarele lui murdare am văzut cum s-a/ oprit un pic a închis ochii și ca din greșeală/ a trecut cârpa umedă peste picioarele
Actualitatea by Daniel D. Marian () [Corola-journal/Journalistic/8522_a_9847]
-
erau colaboratori externi: redactori, reporteri, fotografi. Mi-au propus și mie o colaborare permanentă. Era mai convenabil pentru ei să aibă un fotograf aici, la New York, decît să trimită mereu pe cineva de la Washington. Așa că mi-am instalat "laboratorul" în cămăruța din spate a apartamentului meu. Deci așa a fost începutul... Da, așa a fost. Cînd mi-am început eu cariera de fotograf, majoritatea fotografiilor se făceau cu aparate Leica. Eu n-aveam lumini, n-aveam un studio.... Iar dacă aș
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
acum cum faci? Le trimiți unui laborator din oraș? Atunci cînd nu trebuie livrate pe loc, pentru a fi publicate a doua zi. Da, după treizeci de ani de fotografie, am decis să nu prea mai fac totul singură, în cămăruța din spate și să apelez la laboratoarele din oraș. De altfel, o mai făcusem și pe vremuri, chiar dacă nu foarte des. Existau laboratoare minunate, care developau și tipăreau în condiții excelente. Dar au cam început să dispară, de cînd cu
Nancy Crampton Fotografii nu sînt narcisiști by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/8389_a_9714]
-
nu are nevoie de nimic a tușit/ și-apoi ne-a înjurat dădea din mâinile mici/ și groase dădea din cap ne tot trimitea dracului// noi nu am vrut deloc să plecăm oricât ne/ înjura așa că am făcut curățenie în cămăruța/ lui și i-am lăsat mâncare// Oona a spălat pe jos și când s-a apropiat/ de picioarele lui murdare am văzut cum s-a/ oprit un pic a închis ochii și ca din greșeală/ a trecut cârpa umedă peste
Poezie timidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7992_a_9317]
-
de tînărul preot (pe atunci Constantin Dogaru avea 30 de ani) dacă merge la biserică, Noica răspunde: "O, nu, demult. În tinerețe mergeam, dar, vezi, eu aparțin Bisericii indirect, în felul meu, prin fiul meu. Uite, eu sînt aici, în cămăruța asta, și un pic mai departe e Ťcatedralať mea. Acolo vreau să fiu îngropat, după rînduială. Antonie mitropolitul m-a ajutat să fiu aici. Suntem Ťveciniť, așa ne salutăm cînd ne întîlnim." (p. 56) Cum nu ne îndoim de autenticitatea
Filosoful întrupării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7057_a_8382]
-
Odiseea muzicală a lui Ovidiu Iepan, liderul trupei Locatarii, a început încă din vremea liceului, prin 1976. „Prima formație în care am cântat se numea Ecou. Aveam sala de repetiție în camera destinată păstrării pantofilor de la internatul liceului, adică o cămăruță care avea un metru jumătate lățime și cinci metri lungime. De aceea, pentru a încăpea în ea, stăteam cu toții în linie. Era interesant, cântam pe o stație Doina, iar mai târziu, când am primit propria mea stație, eram în culmea
Agenda2006-03-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284649_a_285978]
-
materialul adus de la grajdul și acatreturile de la fosta proprietate din Fizeș a familiei Bottlik. Atelierul, povestește nea Costică Gruescu, avea o sală mare, unde artistul picta și sculpta, un antreu, o bucătărie mică, cu un primus cu petrol, și o cămăruță unde dormea. La un moment dat, Bottlik a primit vizita pietrarului, supărat că pentru monumentul neterminat al soldatului, aflat la el în curte, este somat de perceptor să plătească taxe. Iar noul prim-pretor i-a făcut artistului un tărăboi
Agenda2006-05-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284703_a_286032]
-
familiei din Bilca sînt confiscate și cei patru fii ai lui Brăileanu vor trage după ei reputația malefică a genitorului lor, făcînd închisoare politică în calitate de descendenți. Soția Emilia îi va supraviețui pînă în 1972, trăind pe picior proletar, într-o cămăruță destinată servitorilor, cu fereastra dînd în mansarda WC-ului. Posteritatea lui Brăileanu e ingrată pînă la inexistență, fără ca măcar o monografie să-i fie dedicată. Vorba lui Leon Țopa, ginerele și discipolul sociologului: „Cine mai poate vorbi, fără ton denigrator
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
-și convingă soțul să fie de acord. Nu insista, Elena! Știi cum sunt moldovenii... au câte o cameră, de curat îi spuneți, nu? O folosesc o dată pe an sau când le moare cineva. În restul timpului, se îngrămădesc într-o cămăruță, ca guzganii... Așa și Gheorghe, cu cristalurile lui...", l-a scuzat sau l-a ironizat cumva soțul unei colege, la acea petrecere dintre ani... Am trecut să văd ce faci, cum te descurci... Fata mai vine pe aici? Nu am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
nu. Dar mie îmi trebuie. Mustăciosul se ridică. Bate ceva la calculator, scoate dintr-o imprimantă o chitanță. Mi-o zvârle în tăviță. Trag tăvița în partea mea. E scump tușul, fac eu o glumiță. Nesărată. Mustă ciosul iese din cămăruța blindată și apoi iese prin localul șaormeriei. Îl văd și nu îmi vine să cred că are și picioare și fund și toate alea. Mă obișnuisem cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fund și toate alea. Mă obișnuisem cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă dă afară. Tu, mă arată cu degetul, nu mai vii pe aici. Mustăciosul intră înapoi în local și apoi în cămăruță. Se așază pe scaun, calm, inexpresiv, ca de obicei. Îl văd de afară și mă privește. Cu ură și cu scârbă. Se uită și crede că sunt ori un fraier, ori un hoț. Iar eu nu sunt nici una, nici alta
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
plastic. Până să se încălzească apa, nevasta a dezechipat copila și a lăsat-o să zburde prin cameră în voie. Micuța, bucuroasă nevo ie mare, era călare pe scaune, sărea pe pat, se dădea de-a rostogolul pe covorul din cămăruță. Nevastă-mea tocmai dădea să iasă din ca meră, să vadă de apă, iar eu intram. Atunci am văzut cum fetița se repede la cădița de plastic de pe pat și se aruncă în ea ca Patzaichin în canoe. Aia a
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
de-o boală urâtă. Se temea pentru Miluță. Stricăciunea și răutatea pătrund mai iute ca binele și cumințenia. Aveau camera cea mai bună, chiar deasupra firmei restaurantului, cu baia alături și geamuri la stradă două geamuri: unul pe colț, sub cămăruța lor strâmtă din pod, și altul deasupra fostului garaj, cu pereții de scânduri văruiți până-n stradă, unde-și deschisese Invalidul cârciuma "La formarea ideilor". Ce-i venise să-i zică așa? Poate pentru că stătea toată ziua cu capu-n jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
oftase mama Andreei, când coborâseră din troleibuz. Cu puțin noroc au trecut și de recepția hotelului, de numai trei stele ce și l-au putut permite, biletele fiind luate prin sindicat, iar după puțin timp erau deja instalate Într-o cămăruță cu două paturi, destul de cochetă și cu toate utilitățile. Chiar dacă nu era cu fereastra spre mare, puteau să vadă aleile din jur și parcul. După despachetarea bagajelor s-au pregătit pentru masă, apoi program lejer, fiecare putea face ce-i
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de Paris și de încă netrăite suferințe amoroase îl scrie imaginar, în clipele de răgaz, îl contemplă apoi în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Faptul că el, Alexandre, se lăsa prins într-o poveste aproape compulsivă cu o fată încă imposibil de deslușit, la trei săptămâni după ce legătura lor se oficializase în fumul unei țigări pe care ea i-o stinsese cu aplomb, în cămăruța lui deodată umplută până la refuz de un trup alb și perfect, însă încă fără suflet, ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise în hârtii, impudic, aproape imperativ. Îi plăceau schi țele ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în sfârșit, de aerul de palat în paragină, pe care Dumnezeu știe cum o fi reușit Lea, de una singură, să-l țină numai pentru ea și pentru noi în vremurile alea. Nu. Erau firidele și ușile care duceau în cămăruțe strâmte, unele de care nici nu știam și pe care le descopeream cu uimire și spaimă, de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
domnule! Fiind un atât de bun alergător, a fost însărcinat, vasăzică, cu activitățile cultural-sportive „pe școală”. Și nu se poate spune că nu s-a achitat cu cinste! Mai întâi a insistat pe lângă direcțiune până i s-a dat o cămăruță pentru depozitarea echipamen tului: tricouri, chiloți, jambiere, mingi și altele asemenea. E adevărat că a trebuit să îngrămădească într-un colț „materialele” folosite la obișnuitele demonstrații de unu mai și șapte noiembrie (portretele bărboase, mustăcioase ori foarte rase ale lui
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
totdeauna deasupra cărturarilor! În muncă găsește cu adevărat cele mai înalte satisfacții! Magazia sa era curată... pahar! Toate articolele sportive erau frumos rânduite pe rafturi. În toate pauzele (minus una, în care fugea după țigări) era de găsit numai în cămăruța de la subsolul școlii. Acolo oficia, ca un ciudat sacerdot, printre tricouri și ghete cu crampoane, chiloți și jambiere, rachete, mingi de tot felul. Oricine știa unde-l găsește. Chiar și absențele de la câte o oră și le motiva cu importantele
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]