251 matches
-
învățământului. În 1855 l-a însoțit pe Costache Negri la Conferința de la Viena a reprezentanților puterilor angajate în războiul Crimeii, contribuind la redactarea protocoalelor care priveau interesele Moldovei. Pentru activitatea social-culturală va fi răsplătit cu ranguri boierești: paharnic în 1835, căminar în 1853, iar mai târziu spătar. Își petrece ultimii ani ai vieții retras la proprietatea sa de la Vladnic, lângă Huși. Preocupările lui S. cuprind mai multe domenii: filologie, istorie, arheologie, literatură. Este autorul unui Abețedariu românesc sau Întâile cunoștințe (1832
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
primele încercări literare), apoi la Chișinău. Aici, în 1822, după propria-i mărturie, l-ar fi cunoscut pe Pușkin. Întors la Iași în 1823, va fi numit peste doi ani diac la Vistierie și, după un timp, primește rangul de căminar. Ca urmare a unui articol tăios, Vandalism, este exilat la moșia de la Trifești. Spătar, agă, postelnic, vornic, lui N. i se încredințează slujbe importante: prezident al Eforiei (primar al Iașilor) între 1840 și 1843, director al Vistieriei (1843-1849). Sub domnia
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
în istoria și cultura occidentală, Armenii în Țările Române și Personalități - pagini sobru documentare sau pitoresc evocatoare din avatarurile fertilei vocații culturale a etniei. Cartea furnizează și istoriei literare românești detalii și abordări insolite ale unor figuri precum Lazăr Asachi, căminarul Gheorghe Eminovici, membrii armeni ai Junimii, I. L. Caragiale și Petru Th. Missir, G. Ibrăileanu ș.a. SCRIERI: Cântărețul de sticlă, București, 1973; Stampe lirice, București, 1975; Sigiliul trecerii, București, 1978; Balanța solară, București, 1980; Alb și negru, București, 1982; Singurătatea spectacolului
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
, Ioan (17.II.1890, West Hoboken, New Jersey, SUA - 30.XI.1945, Botoșani), prozator. Descendent al unui cunoscut neam armenesc, ce număra pe căminarul Ion Missir, pe junimistul Petru Th. Missir ori pe avocatul și omul politic (deputat și ministru) Basile Missir, Bogdan Missir s-a căsătorit cu institutoarea elvețiancă Cécile Marchand și a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde a devenit fermier. Insuccesul
MISSIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288186_a_289515]
-
BOTEZ, Octav (15.V.1884, Iași - 25.IX.1943, Iași), critic literar. Este fiul Smarandei, fiică a căminarului Nastasachi Mihail, și al generalului Panait Botez. Fratele său mai mare, Eugeniu, se va numi, ca scriitor, Jean Bart. B. învață la Iași, după clasele primare fiind înscris, în 1894, la Liceul Național. Din 1901 urmează cursurile Facultății de Litere
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
alți 8 văcari și haidăi la vitele evreului Herșcu Beiliș din Iași, fără a se preciza din ce locuri veneau<footnote Ibidem, f. 37r-38v. footnote>. Documentul notifică, de asemenea, și prezența temporară la Belcești a posesorului (arendașului, n.ns.) moșiei, căminarul Gavril Cilibiu, precum și a unor negustori din starea aIII-a, așa cum era lipovanul Alecsa Hrihorov din Târgu Frumos, care avea o prisacă la Belcești, sau evreul orândar Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
martie 1793. --M-ai făcut curios, prietene - m-a atenționat gândul de veghe. --Trebușoara ce urmează s-a tocmit fiind de față “Iacov mitropolit Moldavii” și numeroși martori. Zapisul este făcut de Iordachi Aslan biv vătav de copii “la mâna dumisale căminarului Toader Balș”, prin care spune că având moșia Ostopceni “la ținutul Ieșii, în ocolul Turii” și “dumnealui Toader Balș” are o pivniță de piatră cu tot locul ei și “alt locu slobod de șasi dugheni, ci iaste tot acolo... pe
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Mihalache, fiul lui Neofit călugăr la Cetățuia<footnote Ibidem, documentul 588, p. 516 footnote>, iar la 2 noiembrie 1720, egumenul Iustin al Cetățuiei este martorul vânzării unei vii în Valea Comisului, Gligorie cu fiica lui Safta vând lui Alexandru mare căminar via cu 60 de lei, bani vechi<footnote Ibidem, documentul 593, p. 522 footnote>. La 15 martie și 7 august 1722 și 2 februarie 1724 este martor când Mihail Racoviță întărește lui Gheorghe blănarul stăpânirea asupra unor vii părăsite pe
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
sfârșit, Podul Roșu, cum a purtat numele un timp actuala Stradă Palat. Până la urmă, spânzurătorile au fost duse pe „Movila Sarandei”, din vecinătatea mănăstirii Frumoasa, în fața Iarmarocului târgului... Demnă de luat în seamă este și dania făcută de „Lascarache vel căminar, ginerele lui Iacomi ce-au fostu vistiernic, și... Alexăndrache cămăraș, feciorul lui Iacomi”. Aceștia, prin zapisul din 3 decembrie 1669 (7178), dăruiesc mănăstirii Trei Ierarhi „Niște vii...la Cotnar... în Dealul Păcurariului... așijdere o vie... de la Copou”. Te rog să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la ce frumoase scopuri au destinat acest boier bătrân averea sa. Încă pe la anul 1830 vedem figurând un Otetelișanu în Societatea filarmonică, vedem cum începătorul teatru românesc tipărește repertoriul său, nepretențios și cu toate acestea ales, dintr-un fond al căminarului Otetelișanu. Uzufructul averei răposatului Ioan Otetelișanu, reprezentând o rentă de 150 până la 200 de mii de lei noi, rămâne după testament la dispoziția soției sale. Iar după moartea acesteia, averea aceasta va forma un fond pentru crearea unui institut de
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
târziu, s-a păstrat pe dreapta Siretului denumirea de „moșia Umbrărești” și „satul Umbrărești” pe teritoriul actual al comunei Suraia. Afirmația este susținută, de următoarele surse documentare: - într-o mărturie hotarnică din 25 septembrie 1812, ispravnicii ținutului Tecuci, Constantin Aslan, căminar, și Gheorghe Isopescu, șetrar, stabilesc cum trebuie să se păzească „stăpânirea Umbrăreștilor de către Biliești pe linia pietrelor vechi ci sunt dispre soare apune de Siret și despărțitoare Umbrăreștilor de Biliești”; - o pricină juridică, ce se desfășoară între anii 1833 și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rămân stăpâniri temporare, limitate. Alt exemplu, din care putem constata menținerea stăpânirii devălmașe a umbrăreștenilor și faptul că această formă de stăpânire era încă puternică aici, sunt relevate de o acțiune juridică între obștea răzeșilor din Umbrărești și un acolisitoriu căminarul, mai apoi paharnic, Ioniță Racoviță din Tecuci, proces ce va dura câțiva ani. Pretextând că ar fi descendent al unui Iordache căpitanul, la rândul său urmaș al hânsarului Mihail Mânză din Umbrărești, el pretinde dreptul de a stăpâni un bătrân
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
1853, în două volume: Vornicii A. Sturza, Iancu Greceanu; postelnicul G. Iamandi, aga Em.Costin, doctor; Spătariul Iordache Gane; banii Toma Giușcă, Ioan Buhmilă, D. Carpis; comișii Ioan Nicolcescu, Alecu Tudori, Costachi Codrescu, G. Docan, P. Veisa; Praporciul G. Costăchescu; căminarul Cernat; paharnicul Iordache Popa; serdarii Costache Nanu, Pavel Apostol, Iacob Fătu; medelnicerii Mihăiță Ștefănescu, C. Goroiu; slugerul Șt. Nicolau; jitarii Iancu Țogascu (I. Romașcu), Iancu Epure; satrarul G. Damian; nobilii N. Codreanu, D. Cernat, G. și D.Cerchez, Costachi și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a conceptului). Iași: Junimea, 2005, 294 p. (Eminesciana. Serie nouă; 13) * CHIȚANU, Sorin. Eminescu în critica germană. Selecție, traducere, introducere, note și bibliografie de Sorin Chițac [i.e. Sorin Chițanu]. Iași: Junimea, 304 p. (Eminesciana. Serie nouă; 14) * IACOBAN, Mircea Radu. Căminarul. Iași: Junimea, 2012, 212 p. (Eminesciana. Serie nouă; 15(77)) * COJOCARU, Carmina Mimi. Antropogonia eminesciană. Prefață Dumitru Micu. Iași: Junimea, 2012, 202 p. (Eminesciana. Serie nouă; 16(78)) CUPRINS În loc de argument 3 I. Un număr nefast 3 II. Cinismul imperial
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
iar soția sa, Paraschiva Iurașcu, de cincisprezece ani murise, la Bănești! Se va arăta mult mai pe larg această moarte, în capitolul despre Vasile Iurașcu. Pe de altă parte, cunoscutul plastograf Octav Minar a plăsmuit o însemnare autografă, ca din partea căminarului, însă după zisa Aglaiei Drogli: "Fiul nostru Mihai, întru Domnu a fost hărăzit vieții la Ipotești (s.n.), în noaptea de 24 decembrie 1849 și botezat la Botoșani, la 21 ghenari 1850, la Sf. biserică Uspenia"24. Deci copilul s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ori mai ales a vreunui urmaș de al său. Să cercetăm documentele Joldeștilor, mai apropiate de vremea stolnicului Vasile Iurașcu: la 1787 iunie 6, proprietara Joldeștilor era Ecaterina Balș15. În Condica liuzilor din 1803, Joldeștii apar ținuți în arendă de căminarul Antonie Ziloti 16, dar proprietar era Iordache Balș, soțul Ecaterinei Balș. În catagrafia din anul 1820, satul Joldești este "a Dms. spatar Iordache Balș"17, care este trecut ca proprietar și prin mitricile acelui sat, din anul 183518. Schimbarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai multe moșii, dar familia Cananău a pierdut întrecerea, ba chiar și din propriile sale moșii. În Condica liuzilor din anul 1803, Vlădenii se află trecuți în proprietatea vistiernicului Iordache Balș57, deși actul Vlădenilor, la 1813, încă era în mîna căminarului Iancu Cananău 58. La fel s-a întîmplat și cu moșia Costeștii, care de pe atunci a fost făcută un trup cu Brehuieștii, tot în proprietatea vistiernicului Iordache Balș. Și din Corni, tot la 1803, o parte o stăpînea căminarul Iordache
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mîna căminarului Iancu Cananău 58. La fel s-a întîmplat și cu moșia Costeștii, care de pe atunci a fost făcută un trup cu Brehuieștii, tot în proprietatea vistiernicului Iordache Balș. Și din Corni, tot la 1803, o parte o stăpînea căminarul Iordache Balș,57 dar mai tîrziu a rămas stăpîn, la Corni, numai spătarul Iancu Cananău. Din această paranteză trebuie să reținem că la 1807, cînd s-a făcut însemnarea de pe cartea numită Mărgăritare, Vasile Iurașcu era om de încredere, administrator
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
despre alte fenomene naturale. Ne vom convinge îndată de greșeala iconomului Al. Simionescu. Grigore Cananău avea soție legitimă pe Profirița (Pulheria), fata stolnicului Costache Manole Varlaam, din Botoșani. La căsătoria sa din anul 1815, noiembrie 2067, el avea rangul de căminar. Agă a devenit la 24 februarie, 182385. Pe Paraschiva Donțului el o cunoscuse înainte de a se căsători ea cu Vasile Iurașcu. Locuința Donțului era la prisacă, pe malul Siretului, lîngă vad. De la vad, pînă la curtea din Bănești a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
că stolnicul Vasile Iurașcu, în anii 1839-1840, ar fi fost asesor la judecătoria din Botoșani 77. Dar Artur Gorovei, după documente de arhivă, a arătat, la judecătoria din Botoșani, în acei ani, următorul personal: În 1839 era prezident Mihalache Holban, căminar, pînă în martie, apoi Petrachi Asachi, agă, iar ca asesori, Dimitrie Botez și Gheorghe Senjorj, și tot ca asesor a apărut, în cursul anului, Mihalache Gherghel, căminar. În 1840, era prezident N. Vîrnav, ca asesori erau Mihai Dabija și Gh.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din Botoșani, în acei ani, următorul personal: În 1839 era prezident Mihalache Holban, căminar, pînă în martie, apoi Petrachi Asachi, agă, iar ca asesori, Dimitrie Botez și Gheorghe Senjorj, și tot ca asesor a apărut, în cursul anului, Mihalache Gherghel, căminar. În 1840, era prezident N. Vîrnav, ca asesori erau Mihai Dabija și Gh. Senjorj, iar director, Costache Bobeică, clucer 78. Probabil să mai fie și alte documente, în această privință. Lui Vasile Iurașcu îi era capul plin de griji, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Rășcanu, a întocmit o listă de toți cei căftăniți dintre meseriași, slugi boierești, din trepte, birnici etc. Lista lui a ajuns la 454 boieriți!85. Printre ei, găsești arătați nominal: un fecior boieresc, făcut paharnic, un fecior de țăran făcut căminar, un cojocar și un casap făcuți stolnici, iar alt casap, făcut medelnicer! Pahar nicul Costandin Sion, care, cu multă fantezie, își pretindea originea boierească mai veche și decît întemeierea Moldovei, fiind foarte cătrănit de această inflație de titluri, i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
erau niște "golani", niște "calici răpănoși", niște "pocituri răpănoase", "toate gunoaiele țării", boieriți "ca să măscărească noblesa Moldovei". El arată, nominal, doi plăcintari din Iași, un brăgar din Galați, și un blănar al mitropolitului Veniamin, care și-au cumpărat decrete de căminari de la domnitorul Mihail Sturza (pag. 138, 285 și 309). Un Buiucliu, fost negustor de vite și tutungiu, apoi posesor pe moșiile lui Iorgu Ghica, a devenit căminar și comis, tot de la Mihail Sturza (pag. 39). Supărarea lui Sion era și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Galați, și un blănar al mitropolitului Veniamin, care și-au cumpărat decrete de căminari de la domnitorul Mihail Sturza (pag. 138, 285 și 309). Un Buiucliu, fost negustor de vite și tutungiu, apoi posesor pe moșiile lui Iorgu Ghica, a devenit căminar și comis, tot de la Mihail Sturza (pag. 39). Supărarea lui Sion era și mai mare, cînd el, boier din neam vechi, se vedea cu titlul numai de paharnic și lăsat în urma acestor proaspăt căftăniți. Este necesar să înșirăm rangurile boierești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cînd el, boier din neam vechi, se vedea cu titlul numai de paharnic și lăsat în urma acestor proaspăt căftăniți. Este necesar să înșirăm rangurile boierești, în ascensiunea lor, din acea vreme: șătrar, pitar, sluger, clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic, sărdar, paharnic, căminar, comis, ban, spătar, agă, postelnic, hatman, vornic, vistier și logofăt 87. Sion ne dă o mulțime de exemple de oameni (de jos), chiar simpli țărani, slujitori pe la curțile marilor boieri sau pe moșiile lor, care au fost boieriți. "Aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]