138 matches
-
o muiere. Și v-am spus doar: până la treizeci de ani nici nu vreau să aud de Însurătoare. Ha! La noi, mai ales femeile, la vârsta asta au nepoți de la fetele lor. Pe mine or să Încerce babele să mă căpătuiască cu vreo văduvă!” Gândul ăsta părea că-l Înveselește. „Înseamnă că mă-ta e numai bună s-o trag și eu nițel În țeapă. Ce zici, țigane, mi-o dai și mie pe mă-ta? Nu-i fac nimica: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bețivan, un bun de nimic și o pildă rea pentru copiii pe care Îi Învățam carte. Deși arătam foarte chipeș, fetele de măritat de pe la noi nu mă priveau cu ochi buni, din pricina bolii care mă chinuia. Pentru că trebuia să mă căpătuiesc și eu, am găsit nevastă În satul dinspre Răsărit. Părinții au fost Încântați să mi-o dea - eram manierat, vorbeam frumos, abia Începusem cariera didactică. Ea era frumoasă și tăcută. Nu-mi dădea semne că s-ar fi omorât cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie;/ și s-a ndurat de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu-i oprit/ Să iau bărbat; iar dacă e să moară,/ Mă pot căpătui a doua oară.”295 Se minimalizează și chiar se demistifică prin această figură ficțională idealul femeii pure, angelice, inaccesibile, adorate, pentru un model uman, prozaic, pământesc. Credem ca este o falsă modestie în cuvintele târgoveței: „Duc unii trai de înger
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mai lua măcar cu sine familia și lucrurile din locuință, cum făceau migratorii asiatici spre Europa. Dilema pentru tinerii basarabeni care profită de generozitatea statului român ar fi doar aceea dacă să-și pună la încercare marketabilitatea spre a se căpătui în România sau în altă parte, sau să se întoarcă în Moldova cu speranța că vor avea acces, prin relații tribale, la bunătățile din "magazia" încă negolită de tot a tânărului stat dintre Prut și Nistru. Nomadismul postmodern, eliberat de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
face următoarea operație: fiind că pe stratul de sare se află o pătură de pământ ca de 80 pân la 100 palme, de aceea se sapă o groapă verticală ca o fântână, largă de 8 palme în cvadrat și se căpătuește cu lemne de brad groase de 3-4 palmace, ca să nu se năruiască țărna; astă căptușală, numită țambra, se deștinde până și pintre pătura de sare 16-24 palme. După aceea, începe a se săpa sarea și, adâncindu-se groapa, se tot
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
numai un neamț îi poate face să vîre mătăniile în buzunare și să se apuce de treabă. N-ar strica nici o incursiune în cărțile de istorie a României, variante nealternative, unde scrie negru pe alb că, pînă nu s au căpătuit cu un principe neamț, căruia îi ziceau „Hop în Țol“, în țară nu erau drumuri și căi ferate, ci poteci, bîntuiau lotrii și ciuma lui Caragea, iar boierii pămînteni, care purtau bărbi lungi, caftan și anteriu, erau nărăviți la toată
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mai limpezi: știi pe cine ai în față și îți poți formula o atitudine fermă în ceea ce îi privește, poți adopta un comportament corespunzător. Mai greu a fost cu echipele conduse de Snegur și Lucinschi, garnituri lașe, trădătoare, puse pe căpătuit, camuflate în mod cinic și fraudulos sub titulaturi democratice... În vizitele pe care le-am făcut în ultimii ani prin câteva capitale occidentale, am avut prilejul să adresez această întrebare unor interlocutori bine informați, funcționari de stat și jurnaliști de la
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
brutalitatea regimului sclavagist. Acrivița este o femeie cu ,,ifos’’ ciocoiesc, stă ,,tot posacă și ncruntată’’, ca unii stăpânitori tirani din trecutul nostru medieval, nu se lasă îmbunată și sărutată de soțul ei care o adoră, sau simulează drăgălășenia ca să-și căpătuiască frații și surorile ,,ififlii’’ ca și tatăl ei. Ca să-l țină sub papuc pe kir Ianulea, Acrivița simulează și gelozia, ale cărei reprimări sunt din cele mai exasperante, mai ales că soțul este cu totul nevinovat. Acrivița pune slugile să
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
să se Îmbogățească. Ce-i drept, nici nu-i prea plăcea munca și a avut nu mai puțin de șapte copii: Vasile, Dumitru, Ilie, Toader, Gică, Valeria și Maria, ultima era și puțin gheboasă. Din această generație nu s-a căpătuit nici unul. Însă din a treia generație au Început unii să se remarce ridicându-se deasupra Înaintașilor. E vorba de Ion Groza, fecior al lui Ilie, ajuns mare fermier În Făget și o fată Lenuța, fiica lui Toader Groza, care vreme
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
nu vor avea nici un drept la hrană, îmbrăcăminte, asistență medicală și transport”. După cum s-a văzut, cei care le-au spus-o verde-n față rușilor că nu doresc repatrierea, n-au avut nevoie de „generozitatea” oficialităților pentru a se căpătui cu ceva. Adresa Prefecturii Fălciu din care am citat mai sus, fusese alcătuită pe baza Ordinului circular nr.3172/6 octombrie 1944 trimis la Huși de către Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Special pentru Repatriații Aliați ce-și avea biroul bucureștean pe
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de „după noi, potopul”. Acest lucru nu demonstrează că puterea actuală este foarte sigură de ce se va Întâmpla cu ea. Dimpotrivă, ca multe altele despre care am vorbit, Îmi par măsuri disperate ale unor oameni care Încearcă să se mai căpătuiască pe ultima sută de metri, chiar În aceste forme penibile. La fel, există oameni din zona sindicatelor care au trecut cu arme și bagaje de partea puterii. În 2000, era vorba de Pavel Todoran de la CNSLR Frăția. El a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
mai lucrați În această direcție”. Nu se lucrează, și modelul care se instaurează cu sau fără voia domnului Constantinescu este prăpădul făcut la locul de muncă. Fiecare dintre cei care conduc o parte a economiei românești are grijă să se căpătuiască. Vladimir Tismăneanu: Seamănă cu situația din Rusia, fără a se ajunge la dominația economică a oligarhilor. În literatura de specialitate se folosește sintagma preditory capitalism. Mircea Mihăieș: Nu s-a ajuns până acolo atunci, dar s-a ajuns În următorii
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
V. Iacob - secretar și Jan Daiciu - responsabil evidență) scriseseră următoarele: „...a dat examen la școala de cavalerie M.A.N. Sibiu. În caz de nereușire este repartizat la Regimentul 1 antiaeriană”. Deci, ori așa ori altfel, tov. Șloim tot se căpătuia cu o haină militară că doar era un „tovarăș încercat și de mare nădejde proletară”. Același lucru era valabil și pentru tov. Simion Diaconu, numai că, în caz de „nereușire”, urma a fi repartizat la arma Marină, pe crucișătorul „Mărășești
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
încerc eu împăciuitor. Ba românii dracului, nu ai noștri, țipă extremistul din mine. Mă antipatriotule, cubanezii sînt mai buni? Aici mă cenzurez!) În fond, de ce să-mi fac sînge rău? De ce aș fi supărat ? În fond toți vor să se căpătuiască, rapid și urgent. Nici unul nu vrea să adune cîte un bănuț, încet și cu răbdare, ca evreul. Nu, la noi toți vor tunuri și mai ales sînt grăbiți. A dispărut omenia? Mare pagubă în ciuperci! Dar marea majoritate a românilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu sunt potriviți pentru locul respectiv, nu au nici o dorință de a face ceva bun pentru țară. Imagine din clasa a XII-a la Liceul „Mihai Eminescu” (împreună cu dl Sârbu, diriginte și doamna director) Singura lor dorință este să se căpătuiască. Ca un amănunt nesemnificativ, în clasa a-XII-a mi-am fixat un program de exerciții fizice. Timp de 6 luni veneam în fiecare zi cu jumătate de oră înainte și ,,trăgeam la fiare” în sala de sport. Femeia de serviciu se
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ce era la guver‑ nare. Pentru că alianța care era la guvernare, foarte repede, a dezvoltat interesele proprii ale cui este la guvernare, adică să se conserve, să se stabilizeze, să se așeze pe o bază financiară. V.A. : SĂ se căpĂtuiască. A.M.P. : Acestea nu erau deloc interesele noastre, care voiam schimbarea cu mare viteză și cu orice preț. Și, ca urmare, a apărut o fractură destul de mare. Eu nu spun că toți de la guvernare erau așa. PĂrerea mea este că
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Fantastic! Ați auzit, boieri dumneavoastră?! Boier! Mare boier! Și n-are! Mare spătar! Și n-are! Unde s-a mai pomenit?! Boier și să n-aibă?! Stanciu mormăie în barbă, destul de tare, ca să audă și Vodă: Boier borât... Cine greșește?... Căpătuiește-te și tu, băiete, ca tot omul! Îndeamnă! Apucă! Acu', câtă vreme ești "om mare". Că mâine... nu se știe! Dregătoria-i ca dragostea de-o noapte... Ia și tu învățătură de la boier Stanciu, de pildă, spune tușind cu subînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi având "iarba fiarelor". Se vorbește că... Iarba mă-sii! se aprinde Isaia scuipând printre dinți o sudalmă de mamă. "Diavolul blond"! Aista-i "Athletu' lu' pește!" Apusul e căzut în cur de admirație! Să ne întrebe pe noi! A căpătuit prostimea!... "Dați!... Dați boieri dumneavoastră"... îl maimuțărește Isaia în batjocură, cu ochii la cer. "De bunăvoie și nesiliți de nimeni... Dați, că mare va fi răsplata voastră în Ceruri"... Procletu'! Mișelu'! Fariseu'! răbufnește el cu ură. De haram ni s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bine altminteri?” „Nu prea cred”, i-am răspuns. „Consolează-te însă: multora dintre intelectualii pe care-i cunosc, în familii, li se reproșează că trăiesc mai prejos decît cutare șofer, cutare zugrav, cutare tîmplar sau instalator, care știu să se căpătuiască, să șterpelească etc.” *Sporici seamănă cu kera Marghioala din nuvela „Kir Ianulea” de Caragiale: „pînă seara, toți ai casei; pînă-n două zile, mahalaua-ntreagă; pînă într-o săptămînă, tot tîrgul... toată lumea a știut istoria lui kir Ianulea (lui Cutare, în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
frig, primul îmi relatează (cu o uimire un pic exagerată, că doar nu-l cunoaște abia de alaltăieri) „cît de demagog poate fi G.”. După ce că l-a abandonat, i-a făcut și morală că a mers la Slobozia „ca să se căpătuiască”. În ce constă „căpătuiala”? „Bătrîne, le-am cerut celor de la Fabrica de Ulei niște turte de floarea soarelui, pentru că-s bune la pescuit!” * Deși cuprinde articole despre Andrei Platonov (Andrei Klimentov, pe numele său real, autorul romanului Cevengur și un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
atestă însuși Titu Maiorescu. Avocații sunt mulți, medicii sau inginerii mult mai rari, deși de ei era nevoie acută. Și după 1930 G.Călinescu deplângea orientarea tinerilor spre studii juridice în căutarea unei profesiuni vagi cu scop de a se căpătui în politică. Gregoriade al lui Camil Petrescu e „vag avocat”. Rică Venturiano e studinte în drept. Avocați sunt Farfuridi și Brânzovenescu - au, n-au treabă. Avocat e Cațavencu. Familia Deleanu e una de juriști din tată în fiu și stă
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a război, învestit cu cea mai înaltă și mai râvnită funcțiune a statului în județ, eram, pot a zice fără să mă laud, personajul cel mai în vază, foarte încunjurat și căutat mai ales în casele unde erau domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un apartament închiriat la al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în acel Sibiu unde fosta Doamnă a țării Românești va fi hărțuită de creditori pentru datoriile contactate cândva de soțul ei și unde va și muri, prin 1544, răpusă de ciumă. îi incumba Despinei, ca „șef al familiei”, să-și căpătuiască fetele. Să le rostuiască. Și nu oricum, căci erau fiice de Voievod. Măritișul Ruxandrei, cea „pețită cu sabia”, a declanșat - vedem mai sus - chiar o competiție domnească, întrucât Voievodul Ioan Zápolya nu a respectat dreptul de preemțiune acordat cândva - zice
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Obor, la Cooperativa „Electrica”, supusă la grele privațiuni materiale: „Puținii bani pe care-i avusesem, mărturisește ea, se topeau văzînd cu ochii. Încep să vînd cu ochii închiși, pe nimic, puținul ce scăpasem”. Nu fără ca exigenții „tovarăși” să se fi căpătuit cu lucrurile de valoare din locuința din care s-a văzut evacuată. În procesul verbal al percheziției era scris „că vesela, cristalurile, bibelourile fuseseră vîndute la Consignație, pianul la o școală de muzică, butoaiele din pivniță la o cooperativă, dar
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
resimțit din plin și de cei care-l trăiau pe pielea lor. Cu tot stilul ei de reportaj, care-o expune la perimare timpurie, mărturisirea lui A. Mirea ridică perdeaua de pe un timp interesant. Un interval tulbure, când unii se căpătuiau miraculos, în vreme ce altora le mai ardea, împotriva oricărei rațiuni, de literatură. Un timp cu profesori și poeți îndeajuns de onorabili, cărora neatenția urmașilor le joacă feste, poate, nemeritate. În luna școlilor care au început sau stau să-nceapă, n-am
Profesori și poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3226_a_4551]