303 matches
-
de liliacul înflorit, și minunata chemare de la postul de televiziune sport.ro: }ară, țară, vrem fundașe!... aroma cafelei de dimineață, pe la ora patru sau cinci, deschizînd computerul care scoate un țipăt sexual și îmi apare deodată coloana de pe Messenger, cu căpșoarele acelea galbene de-a pururi prezente, flacăra cu limbi albastre a aragazului, contorul de electricitate cu o rotație superbă, silențioasă, mașina de călcat de lîngă monitor, da, mașina de călcat, grea, încălzită cu cărbuni... - O figură memorabilă existentă în textele
Emil Brumaru „M-au eliminat de la grădiniță pentru că, iarna, trînteam fetițele în nămeți...” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7573_a_8898]
-
al romanului este chiar de părere că anumite părți ale corpului nostru nu ne aparțin nouă ci altor membri ai familiei, din alte generații. Cred că orice părinte care și-a luat odată copilul în brațe și i-a ținut căpșorul între umăr și gît știe foarte bine că el nu-i aparține lui însuși, ci copilului. Cam acestea sunt reflecțiile pe care le face eroul romanului. El este un adevărat filozof, deși nu este un om cultivat, școlit. Am vrut
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
măscări care nu cadrează cu profilul boticellian: ceva de genul sunt o doamnă, ce pula mea, cum trăsnet începe romanul Ioanei Bradea. Cum se încheie - asta e deja altceva... Să ne băgăm și să încercăm să vedem ce mișună prin căpșorul ei matur? Să ne băgăm". Cînd poetul și eseistul Emil Hurezeanu, "cîndva bursier ŤHerderť al statului austriac, la propunerea Anei Blandiana, și una dintre vocile cele mai critice ale actualei puteri", a acceptat postul de consilier al prim-ministrului Adrian
Predecesori și autiști by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6621_a_7946]
-
niște obiecte rare; au fost de mult înlocuite cu compilații pretențioase, editate mai puțin atrăgător. Ai învăța bine. O dată pe an, la vremea examenelor, un înalt funcționar vizita școala, vorbea cu copiii de parcă erau toți ai lui și le mângâia căpșoarele catifelate în timp ce le dădea premiile. Acum e la pensie și a uitat-o cu siguranță pe Ai; de fapt, în școlile de azi nimeni nu mai mângâie fetițele și nimeni nu le mai înmânează premii. Au venit apoi schimbările reconstrucției
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
mângâieri catifelate, „trezindu-i din somn șiraguri de amintiri și strămutându-i sufletul, pe aripi de vis, acasă, în târgușorul Parva de pe valea Someșului.” În toate încercările, multe la număr, Apostol poartă la gât „o buclă blondă și chipul unui căpșor fermecător”, care-i permit să-și reprezinte târgușorul Parva ca o posibilă Itacă central-europeană. Vajnicul Ulise ardelean se luptă bărbătește, luni de zile, cu gândul la reîntoarcerea mult așteptată, deși scrisorile mamei îl lasă să înțeleagă că Marta n-ar
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
degrabă spre o sacralitate mai slobodă, spre acel fond de remanență mitologică - în jurul lui Pan și a unor anume răsunete dionysiace, de care s-a servit exemplar Lucian Blaga, în lirica înfiorată a începuturilor: cînd zeul «prinde-n palme încetișor căpșorul mieilor», să-i caute «sub năstureii moi de lînă», iar boii în lan, prin flori de sînziene, «își rumegau căldura pe sub sălcii»; și «mă miram - spune poetul - că ei nu văd / cu vîrful coarnelor ca melcii». Un ciclu întreg al
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
dur ca o piatră șlefuită de apă. Ea a zîmbit spontan, mai mult dintr-un fel de recunoștință față de grația puștancei, primind în schimb o privire curioasă, cam peste umăr. Fetișcana a bătut apoi din palme autoritar și a întors căpșorul alunecos într-o parte balansîndu-și părul galben și greu ca niște franjuri de perdea, peste umerii drepți, pe urmă a șters-o sărind peste valurile de pelin albicios, de unde peste un timp abea i se mai deosebea rochița palidă. S-
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
Daniel Cristea-Enache O nostalgie vizibilă impregnează evocările actuale ale vechiului București: orașul interbelic, dinaintea sistematizărilor ceaușiste, metropola cu trupul adâncit în trecut și cu căpșorul, aranjat chic, privind către luminile Parisului. Mulți dintre contemporanii acelui București s-au stins, astfel că "rememorarea" este mai mult un exercițiu de imaginație. Lipsiți de o legătură directă, biografică, personală cu "micul Paris", așa cum a fost, căutăm să-l
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
asta, se face economie la orice. Chiar și la chiloți. Altfel nu se poate explica noul model de bikini care a făcut furori în întreaga lume. Necunoscătoarele riscă să-i confunde cu o cordeluța și să-i așeze frumos pe căpșor. La o examinare mai atentă însă, ajungi să-ți dai seama că trebuie fixat prin părțile intime ale anatomiei feminine. Nu știm cât este de comod, dar cu siguranță întrece întâiul model revoluționar de bikini care a făcut înconjurul Globului
Iasi 4u [Corola-blog/BlogPost/96571_a_97863]
-
zăpezii, ghiocelul i-a spus: -"Dacă-ți place culoarea mea albă, eu o împart bucuros cu tine". Zăpadă primi cu mulțumire darul ghiocelului. De atunci, ea poartă vesmântul alb că al ghiocelului. Drept recunoștință, zăpada îl lasă să-și scoată căpșorul afară de cum începe să se arate primăvară. Inst. Bugalete Felicia
Legenda Ghiocelului. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_704]
-
asistente medicale abia prididesc să-i schimbe și să le dea biberonul. Nimeni nu are timp să-l ia în brațe și să-l hrănească într-o poziție normală. Așa că sticla e pusă lîngă guriță, pe pernă, iar el, cu căpșorul într-o parte, o apucă cum poate și bea laptele. Dar firicelul de lapte se scurge pe lîngă colțul gurii, în ureche. Urechea se infectează în timp, iar bebelușul nu mai aude bine. Îngrijitoarele nu știu de ce plînge întruna și
Bebeluşii abandonaţi nu plâng by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18683_a_20008]
-
fluturi albi încep să cearnă, darul tăriilor cerești. Un foc etern păstrezi în vintre de seve dătător și viață. Paloarea ta e doar o ceață, sau voal de chiciuri puse printre lăstari și pomi, spre dimineață. Curând, din mantia omătată, căpșoare albe vor cerși lumina, spre a înflori pe pajiștea împovărată, de verde-n tonuri viorii. *** Referință Bibliografică: Pământ încărunțit / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1851, Anul VI, 25 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu
PĂMÂNT ÎNCĂRUNŢIT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384086_a_385415]
-
privind-o cu interes pe fată. Parcă dorea s-o descoasă: - "Ei! Cum a fost? Ți se pare atrăgător? Ți-l mai dorești? Te-ai simțit bine în brațele lui?" Încă de la plecarea din Focșani, Gloria a intuit că în căpșorul fetei s-a fixat o dorință pe care ținea neapărat să și-o pună în aplicare. Nu putea să fie altceva decât Ștefan, pentru care dezvoltase un subit interes cu fiecare nouă zi ce o apropia de plecarea în vacanță
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383446_a_384775]
-
procurarea mâncării, când rămase însărcinată. Iar nașterea grea a dat-o peste cap cu totul, încât a fost victimă ușoară pentru tirul care străbătea noaptea, în viteză, pădurea. .................................................................................................................... Dino nu știu ce se întâmplă cu el, câteva zile. Când deveni conștient, lângă căpșorul său micuț văzu câteva mere pădurețe, căzute din copacul sub care se afla. Se întinse spre ele și începu să le ronțăie. “Ce bune sunt !„ își spuse puiul și adormi apoi fericit. Câteva săptămâni, fructele din pom i-au fost
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
prieten bun. Parcă pe el l-am schimbat, nu? Ce băiat bun!... Mai știți ceva despre el? Episodul 78 RUXĂNDRIȚA în clipa aceea, înainte ca Metodiu să poată spune ceva, ușa dosnică se întredeschise și de după ea apăru un încântător căpșor cu zulufi blonzii căzând pe lângă niște urechiușe mici, trandafirii. — Se poate? - se auzi ceea ce s-ar putea numi un ciripit. — Nu se poate - cârâi papagalul. — Ba se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și zambile îmbătate de parfumuri, coronița din smarald și pantofi de cristal, începe să danseze. Prietenul ei, ghiocelul, cu gluguța lui de argint, mică și delicată, se plimbă, învârtindu-se, peste tot. El, primul vestitor, mic și plăpând, a scos căpșorul de sub plapuma de nea. Fluturașii cei zglobii stau la rând pentru a fi pictați în culori deosebite de minunata primăvară. Urșii cei morocănoși, vulpițele șmechere și celelalte animale ale bătrânei păduri s-au trezit la viață. Îmi azvârl ochii peste
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
La început apăru în ușa întredeschisă un ochi speriat, după asta ușa fu deschisă cu putere și fără menajamente, și în cameră păși, hotărâtă să facă scandal, o siluetă de fată într-o pijama bărbătească, cu gulerul ridicat în jurul unui căpșor fermecător. Tocurile înalte ale pantofilor ei roșii fără ștaif țăcăneau pe parchet. - Eeeiii, spuse ea, cu ochii pe Nelly și pe Kitty, fără să ne dea vreo atenție nici mie, nici lui Iag. După cum văd, sunteți niște chiriașe minunate! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai capul în tăcere. Poate - adăugă ea grăbit și vorbind aproape în șoaptă -, poate că vom putea continua cândva discuția noastră în contradictoriu. Mă numesc Sonia Minț. Și, plecându-și căpșorul, de parcă ar fi vrut să-mi privească fața, în timp ce eu, plecat respectuos, îi sărutam mâna pe care mi-o întinsese, ea scoase o exclamație uimită, iar pe chipul ei de vulpiță ochii teribil de albaștri se alungiră ca la chinezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cele trei fetițe aveau dormitorul lor, - sări din somn și, năucă, Încercă să găsească lumînare. Fetița urla ca scoasă din minți. Era un țipăt sălbatic, inuman, care-ți Îngheța sîngele-n vine. Răsturnînd sfeșnicul, doamna Brener fugi la fetiță, Îi apăsă căpșorul pe pieptul ei, dar nu reuși să zică ceva, Îi pierise vocea, nici ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i-o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
altul alb și celălalt colorat exotic, flori mari, multe culori, amestecuri. Alege pe cel colorat și se șterge repede. Iese gol din baie, trece spre dormitor, Tina e tot în pat, o mie și una de întrebări se rotesc prin căpșorul ei, dacă eu aș fi avut o casă a mea și aș fi vândut-o, dacă eram eu atunci o femeie bogată, oare el ar fi fost în stare să-mi recomande nefericitul ăsta de parter, mi-ar fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ea, și să bem pentru Fred Sloane, care are un fel de a fi rar și distins. — Da, a susținut-o Axia, intrând, dar și pentru Amory. Îmi place de Amory. S-a așezat lângă el și și-a pus căpșorul galben pe umărul lui. — Eu torn În pahare, a zis Sloane; tu, Phoebe, adaugă sifonul. Au umplut tava cu pahare. — Gata, să-i dăm drumul! Amory șovăia, cu paharul În mână. Timp de un minut, tentația l-a Învăluit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
picăturile fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își lua de acolo când Îngenunchea și-și lăsa În jos căpșorul auriu În lumina vitraliilor. — Sfânta Cecilia!, a strigat Amory Într-o zi, absolut involuntar. Enoriașii au Întors capetele să-l privească, preotul și-a Întrerupt predica, iar Clara și Amory s-au Împurpurat la față. A fost ultima lor duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
iar vasul urca pe valurile tale pline de blândețe scăpându-i de nenorocire ,de pieire. Când m-am trezit ,la orele răsăritului de soare ,păreai blând ,calm ! De unde ai luat strălucirile acelea sclipitoare?! Atunci,câte un cârd de tupiliciîși ridicau căpșoarele și cu o mișcare pe cât de lină pe atât de elegantă le înălțau spre puntea vasului. Salutul lor grațios,ți-l adresau ție ! Cu privirea le înconjuram pe micile vietăți care uneori își scuturau trupușorul firavdepărtându-se de privirea mea. Pe
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
de a putea înainta. Rinule ,apele-ți creșteau și iar erai ca Făt-Frumos,viu și vesel ,mândru și nespus de semeț. Un cârd de lebede albe ți-au ieșit în întâmpinare. -Ia să vedem care din voi e mai mândru!? Căpșoarele lebedelor cu gâturi lungi și ochi vii ,te salutau .Lebedele se îndepărtau de vas ,iar tu Rinule îți vedeai de drumul tău lung...care nu se mai sfârșea!! Referință Bibliografică: Rinul / Paul Leibovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1720
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de primăvară”, și pe maluri, dalbe flori scot căpșorul din zăpadă. Tot privești și nu ai crede că gingașii ghiocei, cu lăncile din smarald, scot clinchet de clopoței. O boare de vânt ușoară va purta mireasma lor, „vestitori ai primăverii” - bucuria tuturor. Iarna însă nu se lasă, „babele” își
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]