77 matches
-
umblă cu făcălețul prin casă, după citirea cărții mele, de frică. Am depus cerere să-mi văd dosarul de la Securitate, n-am mai dat nici un semn la Rahova, am făcut rate la un computer, ideea de datorie nu mă mai căpiază, am învățat să patinez, să înot, mi-am luat șapte perechi de pantaloni, douăzeci de perechi de ciorapi pe care le pierd mereu. Ca un adevărat bărbat. Primesc scrisoare la redacție: Domnule, În toamna anului trecut ați fost în Penitenciarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a trebuit să fac un rău cuiva, mai bine mi-am făcut mie. Deși rămâneau urme la dosar, asta-i concepția mea. Și așa sunt categorisit drept bolnav psihic. Am halit la diazepame și fasconale, că simțeam așa, că sunt căpiat și, când îmi dădea, mai vroiam. Pușcăria m-a căpiat. Știam eu ceva, dar pot spune că nu știam nimic în comparație cu mandatul ăsta. Pot spune că atunci am trecut ca peștele prin apă. În alea șase luni am stat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am făcut mie. Deși rămâneau urme la dosar, asta-i concepția mea. Și așa sunt categorisit drept bolnav psihic. Am halit la diazepame și fasconale, că simțeam așa, că sunt căpiat și, când îmi dădea, mai vroiam. Pușcăria m-a căpiat. Știam eu ceva, dar pot spune că nu știam nimic în comparație cu mandatul ăsta. Pot spune că atunci am trecut ca peștele prin apă. În alea șase luni am stat pe cameră cu contravenienți. Era un șef de cameră al dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lu’ Pazvante? Ați uitat când s-a jurat Iacob că i s-a arătat în vis o femeie înaltă, frumoasă, îmbrăcată în alb și i-a zis că undeva, foarte aproape de noi, încă mai zace comoara lui Ipsilanti? N-am căpiat atuncea cu toții, de-am săpat toată lutăria? Moș Grețcu a scăpat de toate cazmalele, lopețile, hârlețele, țiganii vindeau parcele din toloaca de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și să-i sară Conducătorului la gât, în clipa în care îl vor simți slab. Rănit. Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt spre turmă: poate, uneori, căpia din senin. Exist între amenințări latente. § Ai făcut din aproape toți locuitorii Stațiunii niște hoți. Perfid, încerci să-i pui în aceeași balanță cu Magistratul. Ce, el nu fură? Ce mai înseamnă, acolo, o mică evaziune fiscală? Poți să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
cu poftă de iubit pe nisipuri. Goale pușcă. Forme, Gicule, pleiboi e știft. Forme. Acu’, sincer să fiu, or fi vrut ele pe alții, da’ v-am spus că eram singur pe plajă. Fericitule! Ai dat să fugi? Gore, tu căpiezi Încetul cu Încetul, eu observ asta de ceva vreme... Cum să fugi, mă? Și unde să fugi, că eram pe o insulă?! Dacă fugeam, nu aveam scăpare, mă ajungeau din urmă. Așa că am stat pe loc. Băi, băieți, nu știu cât am
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu ne lua țuica de la gură! Nu ne oropsi, suflet darnic... Păi bine, Gicule, dacă mai era partidul comunist, Înțelegeam, ne-ai spus o poveste cu morală, că alcoolul este câh și noi trebuie să stăm acasă, cu nevestele. Ai căpiat cu po ăla? Vrei să-mi stea țuica-n gât? Sandule, e viață, mă... I-am zis lu` fii-mea să-mi dea o carte de-a lui și a zis că-mi dă corbul, e bună de tot, așa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Maria Lătărețu, melodia „Doi voinici din lumea mare”. Rahat cu apă rece. Cică e Calul Troian, așa am auzit. Traian, Gore, Traian, a fost cu intenție și direcție. Asta nu e tot o firmă de prezervative? Cine, mă președinția? Ai căpiat sau ai devenit obsedat, vezi că saiturile icsicsics or să apară pe factura de la cablu și nu mai halești mâncare caldă de la draga de nevastă-ta. Ce tot Îi dai cu prezervativele alea? Intervine Sandu, liniștindu-l pe Gicu, deja
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e patriotismul de care vroiam și vezi cum îl prinzi să sclipească în ochii celui care te citește, vroiam adică să ținem afacerea ce-o pornisem de dinainte de evenimente, și când colo... De când a căzut guvernul în Sudica parcă au căpiat toți. Să nu te sperii dacă ai să citești la gazete că interpolul e pe urmele noastre... “ Burtăncureanu concepuse romanul său, Mucenicul zilelor, ca pe o saga de familie și, în același timp, un fel de istorie romanțată a românilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
că ați făcut o alegere bună! Dar, ce spun eu? Sigur că știți, că altfel nu veneați s-o cereți. Are domnu' Pop și ceva avere pe care, normal că o lasă lui fiică-sa. Cui altcuiva? Măi, tu ai căpiat? Nu pricepi că n-am venit aici să mă însor? Ce să caut eu din Moldova tocmai aici, unde și-a înțărcat dracu' copiii, ca să-mi găsesc nevastă? Nu vorbiți așa! Și aici sunt oameni! Nu asta am vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-o după ce a sustras-o, pardon, a obținut-o. Acum ai priceput? Ce mă interesează pe mine treaba asta? M-am dus la el, am plătit cât mi-a cerut și am luat-o. Deci o avea în casă? Ai căpiat? Cine e nebun să țină dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
barcă, cu șaptezeci de mii kilogramul de hamsie, și ziua pescarilor s-a terminat, înainte de nouă dimineața. Femeia lui Tanger, sfrijita cu inel cu piatră albastră despre care am aflat că nu-i era nevastă, spune că altceva l-a căpiat, băutura pe care-o bagă în el. Eu nu știu cum nu-i crapă ficații, probabil nu-i crapă că nu-i mai are, vociferează cu glas scăzut, la distanță cuviincioasă de masa lui. Dacă nu-i mai am, însemnă că tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
spiona zburând iar eu săpând, a propus Cârtița. Căiță, s-a înfuriat și, dacă n-ar fi pericolul care-i pândea, ar fi strigat tare s-audă toată lumea. Atunci a vorbit rar și apăsat: -Nu pleacă nimeni, niciunde. Ce, ați căpiat? -Căiță, tu trebuie să judeci mai bine decât noi că ești din rasa superioară. Nu înseamnă că, dacă am plecat la drum trebuie să stăm cu botul pe labe sau să închidem ochii pentru a nu vedea și a nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
totul. Remarcă în sfârșit: - Nu prea îți plac prezicătorii. De ce? Uriașul plecase de la barele celulei și se rezema de peretele de sub fereastră. - Faci mișto? zise. În ochi îi apăru o umbră dezagreabilă și veni din nou la bare. - M-ai căpiat destul pe ziua de astăzi. - Nu glumesc. Zău, nu știu. - Sunt niște nemernici, zise brusc Jurig. Pot să prevadă viitorul și sunt fără milă. - Acesta nu pare deloc urât, admise Gosseyn. - Sunt cu toții niște scârbe! explodă Jurig. Se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
surdomut... De câte ori vedea pe cineva agitat, alergând prin târg din cine știe ce pricină, credea că de la orologiu se trage zorul și fugea repede într-acolo, lăsând, prin curțile în care lucra cu ziua, totul baltă. Văzuse în câteva rânduri târgul ce căpia dintr-odată. Din senin, i se părea. Îi mai explicau oamenii, prin semne, cum stau lucrurile, mai citea pe buze, dar nu putea pricepe cum ceva nevăzut, inexistent pentru el, poate să aducă atâta tulburare; unii îl fericeau pentru beteșugul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
el la serviciu: Țara arde și baba se piaptănă!... Auzi ce gărgăuni i-au intrat în cap lui taică-tu! Cică să mai cumpere șase pogoane de pământ pe aici și să-l treacă pe numele tău... Păi ce, a căpiat?!... Vrea să ne bage pe toți la pușcărie?... 3 La câteva zile după vizita socrului Grigore, într-o duminică dimineață, pe când se întorcea de la cooperativă cu niscaiva cumpărături într-o plasă, Virgil se întâlni cu maica Agripina. Maica sosise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să te chiombești o viață la ele, ca la televizor... Altui rege îi e dat să cânte atât de frumos, de se zice că înmiresmează cerul urechilor la îngeri. Gudulanul amorțește păsăretul în zbor. Scrântește berzele, pe care le-a căpiat întîi cu glasul lui, și le înfige în cioc. Coboară îngerii câte doi, câte cinci, în copacii de la Universitate, se tolănesc cu bucile lor roze pe bordurile de la crengile alea. Își vâră degetele în nas, trag flegme mai parfumate, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu mai ai cum s-o driblezi! Federația a omologat! Trebuie ca s-o găsești... - În seara aceea mi-am părăsit separeul într-atît de tulburat... - Nu mă opări! - ...Încât, pîn' la baraca dispeceratului de șantier mai mult am planat... Devenisem căpiat să mă întorc în țară. Să văd, devin aici, sau nu, stăpânul lumii? Sau dacă nu pe de-a întregul, măcar al apartamentului, din care, cu atâta ușurință mă lăsasem alungat. Așa că, întîi, la dispecerat, într-un container, am încinerat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
crezi că n-o fost cu fata lu’ Bulincă din Lingurari! Nu știi că umblă teleleaucă prin păduri pe la cantonu’ lu Bejănaru, păduraru’ care Își lasă femeia pentru ea?, spuse Mădălița. Așa-i, ai fost bărbate cu Pelinița?! Femeie ai căpiat! Am Încărcat căruța prea mult, caii au prins nălucă, s-o stricat o roată și mam luptat cu-n lup mai mare decât Negruț!, spuse Va, redând frânturile unei Întâmplări reale și Încercând să imite supărarea prefăcută a bunicului Ghiorghi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
unui râu mic și leneș, cu apă limpede și cu maluri Înalte, străjuite de tufe și arbuști pitici. Pe măsură ce Înainta, Va era cuprins de o emoție greu de explicat și tocmai se Întreba: „Ce-i cu mine că parcă am căpiat?”, Își spuse el imitându-l pe bunicu’ Ghiorghi, care susținea că nu știe de ce-l doare așa tare capul, pentru că era mahmur și nu băuse nici „trii kili di gin”. Vorbele directe, ca niște adevărate comenzi militare, rostite pe un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Pe mine mă caută Miliția aici... ― Și? ― Aici o să mă caute și în continuare. De unde să știe că tocmai eu, Dascălu, m-am cărat? Vede ăla trei inși, ne dă frumos onorul și basta! ― Care ăla? ― Care ăla! Aviatorul. ― Ai căpiat? O să vă toarne urgent. ― Hai că ești prost făcut grămadă! N-ai înțeles nimic. Aici e o treabă de șantaj. Îi ținem babacii în pistoale. Dincă se ridică cu mâinile în buzunare. ― Ascultă-mă pe mine! Îți pui singur juvățul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu telefonul." Tuși artistic zgîlțîindu-și umerii. Florence îi aruncă o privire îngrijorată: " S-a șubrezit îngrozitor Melania! Uite așa ne ducem, pe rînd..." * Glonțul ricoșă și se înfipse cu un vâjâit scurt în perete. Inginerul îl apucă de braț. ― Ai căpiat? Aici ți-ai găsit să te distrezi? E o armură! Cârnul se bosumflă. ― N-aveam de unde să știu. ― Întreabă! ― Ei bravo! În chestii din astea trebuie să te grăbești. Cum zice un prieten de-al meu: Cel mai bun e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pistolul. ― Ce s-a întîmplat? ― Lasă asta! Uită-te! Încăperea ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl privi aiurit. ― Ai căpiat?! Odaia e plină de tablouri. Inginerul nu răspunse. Își agăță degetele de grilaj și închise ochii. Femeia cu evantai și Vânătorul lui Rembrandt dispăruseră. CAPITOLUL VII CAMERA SECRETĂ Un tânăr înalt îmbrăcat într-un balonzaid alburiu trecu pe lângă ei. Păru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Așa?! Va să zică așa?! Ei bine, v-o fac eu! Isprăvim noi și comedia asta! Chem Miliția! Se repezi spre telefon și ridică receptorul. Matei schiță un gest s-o oprească. Melania Lupu duse degetul la buze șoptind: ― Lăsați-o. ― Ai căpiat?! Nebuna e în stare să toarne tot. Grigore Popa se ridică din fotoliu. Îngăimă: ― Apasă pe furcă, pentru numele lui Dumnezeu! Bătrâna respiră adînc: ― Domnișoara Scurtu are dreptate. Tablourile astea sânt un blestem. Le vom preda domnilor de la Miliție. E
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]