713 matches
-
și lucrați ca „operator“... Wickert Își plimbă limba peste dinți. Asta Înseamnă, presupun, că sunteți implicat În lumea filmului. Își ridică privirea. Și nu sunteți protestant? Își consultă mica agendă cu spirală, apoi o Închise. Ochii blânzi de după ochelari erau căprui, de culoarea cafelei, dantura continua să strălucească. Am dat din umeri și am confirmat că numele meu este Într-adevăr Alexander, dar de obicei mi se spune Sascha. În timp ce Îmi a mestecam cafeaua cu o bucată de pâine, Wickert continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
totală pentru albumul liceului din anul promoției ei. Un timp l-am păstrat în același sertar în care îmi țineam cealaltă mare raritate, clasorul meu cu timbre. Sophie Ginsky, numită de băieți „Roșcata“ Va ajunge departe, căci are ochi mari, căprui și sclipitoare-i e judecata. Când te gândești că era vorba de mama! Fusese chiar și secretara antrenorului de fotbal, o funcție prea puțin glorioasă în zilele noastre, dar, pare-se, un post-cheie pentru o fată din Jersey City în timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
dacă a existat vreodată așa ceva, menită să mă-mpiedice să-mi aduc aminte de fotografia aceea din liceu a lui Sophie Ginsky, pe care băieții o strigau „Roșcata“ și care urma să ajungă departe de tot cu ochii ei mari, căprui, și cu istețimea ei. Seara, după ce (la cererea mea) și-a petrecut ziua arătându-mi străvechiul oraș arab Akko, Naomi, și-a prins cozile într-un coc dublu, ca o bunică, îmi amintesc că exact asta mi-a sugerat. „Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de munca altui om, caracterul esențial al kibuțului rămâne nealterat. Toți își păstrează demnitatea neștirbită. Există egalitate, în sensul cel mai larg al cuvântului. Or asta contează cel mai mult. — Naomi, te iubesc. Mă privi printre gene cu ochii ei căprui, idealiști. Cum poți să mă „iubești“? Ce tot îndrugi acolo? — Vreau să mă-nsor cu tine. Bum, sări ca arsă în picioare. Vai și-amar de teroristul sirian care-ar încerca s-o ia prin surprindere! — Ce-ai pățit? Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la o parte și să ducă la moarte cireada care o urma. Sub privirile măcelarilor, vaca-fariseu s-a lăsat pe picioarele din spate, ca un câine, s-a lăsat așa în prag, s-a uitat la lume cu ochii ei căprui de vacă și a grăit. Vaca-fariseu a grăit. A zis: — Renunțați la consumul de carne! Vocea vacii era vocea unei tinere. Vacile care stăteau la rând în spatele ei s-au legănat de pe un picior pe celălalt, așteptând. Măcelarii au căscat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că ceea ce scria Margoulies l-ar fi făcut pe Bull să pună la îndoială sănătatea sa mintală. Stiloul Papermate reușea să înfrumusețeze caligrafia îngustă a lui Margoulies. „Pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă, pizdă...“, scrisese acesta. Iar ochii căprui, delicați, priveau pierduți la nuanța ultramarină a unei reproduceri după Monet, amplasată neinspirat pe peretele de deasupra mesei de consultație. — Ar fi mai bine să bandajăm rana asta a ta, sau arsura, sau ce-o fi ea, nu crezi? Margoulies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Bull revăzu interiorul de la Cerbul. Era întunecos și plin de fum acru. Peste tot erau bărbați în costume, cu mutre de porci, care se sprijineau de ce apucau. În clipa în care Bull ar fi intrat pe ușile batante, ochii lor căprui și stinși s-ar fi pironit asupra lui și ar fi început să-l dezbrace din priviri... Asta era! Se simțea deosebit de vulnerabil, își dădu seama Bull, șocat de noua descoperire. Se poate să-mi fi pierdut busola. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
kile când a venit pe lume, nici n-am știut dacă va trăi, a ieșit c-un defect genetic, nu i se întărea capul, trebuia să n-o atingi mai tare, era ca un ou moale, avea și-un ochi căprui și celălalt albastru și-a trebuit s-o dau la casa de copii. Acum, spune și tu? Cu ce era s-o cresc eu la treișpe-paișpe ani? - Ar fi fost tare greu, peste puterile tale... Acolo, așa cum era el comunismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
natur, fără obiecte. Asta nu... - Cară-te! - Bulangiule! - Hai să-ți ghicesc, stai așa, stai așa să-ți spună baba... stai așa, frumosule, că ești de-al nostru, stai așa... uită-te la baba, mânca-ți-aș ochii tăi verzi... - Căprui, chioaro! Lasă-mă! - Ești frumos, dar ești și ciudos... Ești inimă bună, da’ gura-i spurcată... ești la o răscruce și drumurile se-ncurcă... ești la o cărare care se-nfundă, se-arată-n drumu’ tău dușmani și pretini, îți vin vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
trebui să accepte. Cum un joc în doi nu avea nici un farmec, Cordel propuse să mai cheme pe cineva, pe colegul Costi Subțirelu, cunoștință veche alături de care se simțea excelent. Obsedată de amintirea dansului magic în brațele tânărului cu ochi căprui și hotărâtă, într-un fel sau altul, să și-l apropie, Luana profită de situație invitându-l și pe inginerul Noia. Distracția se încheie cu o oarecare apropiere între ei. Radu venise cu un buchet de flori și se arătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în ea o taină o povară peste măsura puterilor ei, uneori, la masă sau în alte împrejurări, Carmina se uita în ochii Elenei, cu încordare, pătrundea în căpruiul irișilor invadați pe alocuri de verde, avea impresia că ar fi putut găsi acolo ceva, ceva asemănător cu o carte în care să poată citi secretul Elenei. Dar rămânea dezarmată, se izbea de nevinovăția ce transpărea din ochii Elenei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muncă, susținea și saliva îi sărea din gură, educație prin muncă. Așa o să înveți, domnișoară, să prețuiești orele pe care le pierzi aiurea, așa, numai lovindu-te de greutăți. Era violaceu în obraji, vocea îi gâjâia, ochii nici verzi, nici căprui, rămăseseră o dungă numai, printre pliurile rozii, bolnave ale pleoapelor. Își gândise îndelung răzbunarea. Poate atunci chiar credea că o să poată intra cu bocancii în sufletul fetei. Am vorbit cu Iordan, de mâine începe culesul la vie și are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încă era o damă bine, plăcută privirii până și la această oră a dimineții, când încă nu se spălase și nu-și făcuse toaletă matinala. Părul ei ondulat, fin, vaporos și vopsit discret, încadra o fată rotundă, bucălata, cu ochi căprui, mari, cu buze senzuale și bărbie fermă. Își păstrase dantură sănătoasă și chipul tineresc. În clipa aceea de afară se auzi motorul unei mașini care viră pe aleea cu pietriș din fața vilei. — Cine-o fi? se întreba cu glas tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sau pe fereastră, rozând capătul pixului și încercând să creez ceva din nimic, să dau viață unor fapturi lipsite de-o existența anterioară, să le dau nume, părinți, studii, haine, averi... să trebuiască să hotărăsc dacă au ochii albaștri sau căprui, părul lins ori cârlionțat sau daca n-au fir de păr în cap... Dumnezeule mare, ce plictiseală! Și-apoi efortul chinuitor, dureros, de a transpune toate astea în cuvinte - în cuvinte cu un aer de prospețime, care să nu sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
tăciunii. De la câțiva pași mai încolo s-a apropiat de mine o fetiță tare drăguță. M-a ajutat să mă ridic, în timp ce restul fetelor au fugit. O chema Anca. Era de statură potrivită pentru vârsta ei. Avea părul blond, ochii căprui și limpezi, o gură mică cu buze roșii ca cireșele coapte. Fața îi era albă și zâmbitoare. Era îmbrăcată frumos, cu gust. De atunci am rămas bune prietene. Ancuța e bună la suflet, gingașă, suavă, veselă și înțeleaptă. Modestia și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Roxana Tofan, clasa a V-a A 7. COMPOZIȚII DESPRE MAMĂ Chipul mamei Cine nu-și amintește cu drag de ființa care ne-a crescut, mama ... Și acum o văd în curtea casei, trebăluind. Înaltă, mă privea cu niște ochi căprui, cu duioșie. Un zâmbet îi apărea în colțul gurii când privea animalele din curte. Părul castaniu era scurt, pentru a nu jena în mișcări. Era dârză, iar când își punea ceva în gând, nu se lăsa până nu ajungea la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se opri o clipă În centrul amiezii și de a privi În sufletul copilului care mergea de-a baua prin grădina plină cu maci roșii și roz, petunii și cu alte flori care colorau, fericit, mijlocul verii. Ochii mari și căprui ai copilului păreau interesați de mersul șirului de furnici, de zborul buburuzelor pestrițe și de toate gâzele ce alergau printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
toate gâzele ce alergau printre ierburi și flori. Soarele se topea, curgând pe case, pe pomi, pe garduri uscate ca și pe brațele dolofane ale copilului, nădușindu-l, iar când razele ca niște sulițe luminoase și fierbinți Îi atinseră ochișorii căprui, care făceau o vădită notă discordantă cu bleumarenul costumașului de marinar era tot ce se găsise mai Închis la culoare printre hăinuțele sale roșii și albe, potrivit cu gravitatea momentului copilul o trase de poala rochiei pe Didița și spuse cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
destul de serioasă. Să-nțeleg că există și posibilitatea de-a nu-i spune, iar eu chiar te rog să nu-i spui! Mm-mm, zise fata, Înclinându și capul Împodobit cu păr castaniu, frumos aranjat, Închizând unul din frumoșii săi ochi căprui și adânci, privind spre bărbatul dur, Înalt și frumos, pentru care a fost geloasă pe buna ei soră ce se prăpdise cu un an În urmă. De multă vreme mă gândesc dacă meriți să-ți cumpăr o pereche de ghetuțe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
imposibilitatea aceasta. Copilul bondoc, cu mâini și picioare dolofane, cu capul Încă de pe atunci mai mare decât al copiilor de seama lui, acoperit cu păr bogat, țepos și Încâlcit, mereu transpirat de căldură, emoție și efort, cu ochii mari și căprui a căror privire era atrasă, cu precădere, de niște peștișori galben-negri, foarte ageri, pe care fetele și Mamaia Îi numeau „linuți”, se simțea În altă lume, lumea sa plină cu „minuni”. Pe aceștia Îi urmărea copilul, la Început numai cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Va se trezea pe tărâmul celui mai duios vis al vieții sale, când frumoasa-i mămică, Viorița, se plimba prin livada cu pomi Înfloriți, sub ninsoarea florilor alb-roze, iar el, fericit În brațele mamei sale, se desfăta privindu-i ochii căprui,Încărcați până la lacrimă cu de nedescrisa dragoste maternă și părul șaten-strălucitor, care-i cădea pe umeri În bucle și zulufi, atingând cu blândețe fața fiului său, gâdilându-l și provocându-i o cascadă de râs În care se etalau cei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
atunci. Fericit că are prilejul să-i admire de atât de aproape, atât de mult timp și fără nici un efort, Va Îi privea, minunându-se, cu intensitate crescândă pe măsură ce ochii săi se deschideau tot mai mult iar În limpezimea apelor căprui se citea, transfigurată, toată bucuria și admirația unui suflețel pur. Avea o acută dorință de a-i vedea din față, de a le atinge trupurile asudate, mușchii ce se evidențiau, inspirând forță și, mai ales, boturile umede cu nări ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se Îndreptă către Va și fără nici o vorbă sau un gest pregătitor Începu să-l sărute! Ochii ei exprimau bucurie și căldură, prietenie și admirație de copil și nu se oprea decât să-l privească În ochii lui mari și căprui. Tu de ce stai ca de cheatră, ca o momâie? Sărut-o, tontule!, spuse bunica Ileana În timp ce gândurile ei zburau către o fetiță care păștea boboceii prin Zânca, un sat depărtat din care o furase Ghiorghi a dascălu’ atunci când nu Împlinise
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se Îndreaptă către Va, incomparabilă cu altceva material. Dacă nu glasul aceluiași sânge care curgea prin cei doi nefericiți a contribuit la transferul de bogăție spirituală atunci, cu siguranță, că Domnul a dorit să-l ajute pe băiețelul cu ochi căprui și mari să uite de lipsuri și să aline frustrarea lui Victor Olaru de a nu putea oferi lui Valerică Încălțări și Îmbrăcăminte de iarnă. În fiecare zi, Va afla lucruri noi, iar În memoria sa de „căpățânos șî Încăpățânat
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
convingem noi?!, spuse Învățătoarea cea de care se lipise privirea lui Va, Îi plăcea cum vorbea și cum privea. Nimic-nimic!, mai rosti Ochenoaia, iar cei doi Își luă la revedere de la toți, mai priviră Încă odată capul mare și ochii căprui ai copilului și plecară afișând oarecare insatisfacție și lăsându-i cu nedumeriri și gânduri cenușii. Valerică simțea că a pierdut ceva important pe care nu-l putea defini, ceva ce se alătura unei și mai triste constatări: Bunică oare când
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]