74 matches
-
întrebă: - Mi-l dai să-l văd? - Poftim. I l-am dat și el, poate din invidie, poate din nebăgare de seamă, l-a făcut scăpat în fântână. Atunci l-am luat de piept, ne-am tăvălit și ne-am cărăbănit la pumni pe unde nimeream. Auzind tărăboiul, a venit mama care ne-a despărțit. Ne-a luat în ogradă, tata nu era acasă, ne-a dat să mâncăm broș cu fasole cu lobodă roșie și urzici și ne-a împăcat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
scriam frumos pe atunci, și când Grigorescu a trecut și mi-a vărsat sticluța cu cerneală pe caiet, am sărit din bancă și l-am luat de gât. Din doi pumni l-am pus jos și am început să-i cărăbănesc pumni pe unde nimeream. O jumătate de clasă era pe bănci și striga „Nu te lăsa, Grigorescule!”, iar cealaltă jumătate striga „Hai, Nelule, dă-i la cap, nu-l lăsa de sub tine!”. Grigorescu, Dumnezeu să-l odihnească, e mort de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lui Costache de pe deal. Au măritat-o părinții după “băiet cu avere” și s-a ales cu norocul chior. Un bărbat care o bătea seară de seară. - Lasă, că știe ea de ce o bat, striga uriașul în timp ce îi cărăbănea pumni și picioare. O bat așa, că eu am cu ce, iar ea a venit cu cămașa pe ea de la mă-sa. La mă-sa să meargă să-și facă, nu la mine. Mariana în schimb, avusese noroc de
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
un somn cu visuri năprasnice. ― Nimic nu poate scuza trădarea și de altfel un ofițer care dezertează e mai criminal decât... mai criminal! zise Varga, sculîndu-se. Și, fiindcă mâine dimineață trebuie să fim la datorie, v-aș propune să ne cărăbănim... Nu de alta, dar mi-e teamă că, de vom mai zăbovi mult, aveți să mă convingeți că dezertarea la dușman e o faptă vitejească! Încercă să râdă și, neizbutind, se duse la canapea și-și alese din grămadă mantaua
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o pivniță... -N patu-i de pîclă-nfoiată, Regele-ntinde bătrînele-i membre și horăește. Până-n fundul pământului urlă: peștere negre Și rădăcinile munților mari se cutremură falnic De horăitul bătrânului crai. Iară afară Vezi un ger bătrân și avar cu fața mâhnită, Cărăbănind al zorilor aur în saci de-ntuneric Ca să-l usuce-n rubine. Cu-ncetul cu-ncetu-nserează... Soarele, ca să împace marea, la ea se apleacă, Lin netezește-a ei față albastră și-adînc se uită În luminoasele valuri a ei și sînu-i desmiardă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
filmului, dar era o minciună sfruntată! Nu voia nimic altceva decât să bată bulevardele în rochiile alea negre ale ei și să vâneze bărbați! Mi-a distrus cada din cauza colorantului cu care-și vopsea țoalele în negru, apoi s-a cărăbănit înainte să-mi recuperez pagubele din câștigul ei! Bătea străzile ca o văduvă neagră! Nu mă mir c-a pățit-o. E vina lu’ mă-sa, nu a mea! Cățea irlandeză nespălată și nefutută! Nu-i vina mea! Lee îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mocho. Tot un drac ie să-mi văd pă vechiu amic dân Obor și să mă Îngrop șapte zile pă săptămână În debara. După trei zile, Fainberg mi-a zis că gata, puteam să mă car, fincă Pardo s-a cărăbănit liber, fără să deie banu, și a luat cu el toate tiriboambile din a treia ogradă (cu excepția ăleia d-o ținea Fainberg În caraiman). Io pă loc mi-am zis că avea o idee fixă cu ventilația și d-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să te ducă undeva la adăpost. Tu ieși curat ca lacrima și dacă ajung la Patchett, o să-i dau de Înțeles că l-a turnat unul dintre ăia care apar În poze. Dar dacă sufli o vorbă și ăia se cărăbănesc din locul ăla, direct la Chino o să te oprești! D-dar mi-ați spus... Jack alergă spre mașină și porni În trombă. Hinton Începu să zgîlțîie stîlpul cu mîinile goale. *** Pierce Patchett, cincizeci și ceva de ani, „un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
victimei și data decesului? — Chrissie Virginia Renfro, 16 iulie 1956. — Bun, atunci Îți spun eu cum faci. Intri după colț, În arhivă, găsești fișetul cu cazuri nerezolvate din 1956 și cauți litera „R“. Nu iei nimic cu tine și te cărăbănești Înainte să-l apuce vreo migrenă pe juniorul de față. S-a Înțeles? — S-a Înțeles. *** Fotografii de la autopsie: rupturi de orificii, prim-planuri faciale - de fapt carne vie, fiindcă nu se putea vorbi de o față propriu-zisă -, fragmente inelare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
se păruse chiar că simte un strop de disperare în el. Anda îl sărută apăsat, trecându-și iar degetele ei lungi peste cicatricea adâncă din obraz, și izbucni deodată în râs: — Ei, gata cu momentul poetic! Am treabă! M-am cărăbănit! Sâmbătă continuase să plouă. Eduard nu mai ieși din casă până seara. îi revenise răceala și nu avea în general chef de nimic. Dar la ora 8 se înființă, totuși, la petrecere, deși partea cu îmbrăcatul în ceva reprezentativ îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din ceașca de cafea cu coniac. — Știi ce, se rățoi ea dintr-odată, mă plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii, în loc să-mi ții prelegeri? Du-te să faci nani și să visezi îngerași care nu există! Eu am de stat aici pe baricade cu toți musafirii... Măi, măi, ce-o să mai petrec! Hai, caramba! mai adăugă, fluturându-și mâna
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dezlănțuit, plesnindu-și șoldurile cu palmele, ca într-un gopac căzăcesc, porunci stewardeselor în sarafane roșii să aducă ditamai muntele de cristaluri pe tăvi de argint și un torent de șampanie veritabil franțuzească, în butelci de sticlă groasă și rezistentă, cărăbănindu-le cu toatele în răcitoare acoperite de pânzeturi albe. Ridicându-și cupa de șampanie în zare, Vladimir intonă o nouă și inspirată urare: În sănătatea Papei! închină el. Izbucniră urale și hohote încântate de râs. Hohotele lui Bleotu ținură îndelung, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă și, spetindu-se, îl cărăbăni repejor până în camera lui. Prăvălindu-l ca pe un sac, scăpat de sus, din podul morii, își descărcă pacientul pe așternutul învălmășit în dezordine, prăbușindu-se și el, epuizat, alături. Patul gemu cu un scârțâit lugubru sub greutate ambelor poveri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
femeia este însăși întruchiparea sănătății și a sexualității biruitoare, bărbatul este o ființă mai mult decât vulnerabilă, care își dorește, dar se și teme de marele supliciu: Voi întocmi sonetul cu multă dichiseală./ Chiloți, sutien, furouri, o mie de veșminte/ Cărăbănești. Mai dulce exiști în pielea goală,/ Fiindcă mătasa-nșală, taftaua-n falduri minte./ Primește-mă-mbrăcată, așa cum sunt, cu bube/ Pe piept și pe picioare, oh, linge-le chiar, tristă,/ Stoarce-mi cu limba moale puroaiele heruve,/ Strânge-mi din coate coaje, păstrează
Erotica antierotică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8380_a_9705]
-
operat de cancer la stomac și nu de ulcer, și că n-o s-o mai duc mult, așa știi și tu ce ai: boală de piele și că într-o zi o să ți se urce la ficați și o să te cărăbănești de-aici gata mort. De câți ani suferi? Ei?" "De vreo șapte ani!" zise vopsitul umil, sperând parcă într-o revelație în favoarea sa din partea celuilalt, deși furia aceluia nu-i promitea nimic bun. "Și ce i-ai spus profesorului când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
băi, du-te bă dracu’!“. Inevitabil, semințele aterizau în capul țiganilor aflați cu un rând mai în față și, printr-o logică pe cât de simplă, pe-atât de previzibilă, începea bătaia, cu flegme, pumni în gură și picioare sau șurubelnițe cărăbănite pe sub scaune. Ne potoleam doar când năvăleau portarii cu lanternele, înjurând de mama focului, sau dacă se punea de-o urmărire de mașini pe ecran. Dar unde erau fetele? Nicăieri și peste tot. Mașinăriile astea de distrus prieteníi, numai zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
lumea cum voi eu?” (M. Eminescu) • adverbe (locuțiuni adverbiale) exclamative (sau interogativ-exclamative): „Apoi încet-încet m-am furișat printre oameni și unde-am croit-o la fugă spre Humulești, uitându-mă înapoi.” (I. Creangă), „Și atunci unde nu începe Flămânzilă a cărăbăni deodată în gură câte o haraba de pâine...” (I. Creangă) „Cum nu vii tu, Țepeș Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” (M. Eminescu) • adverbe-regim; situează într-un anumit regim
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fi o țară cu probleme puține”. Interesant. Din păcate, nu zăresc o soluție rapidă - și mulțumitoare pentru sclipitorul editorialist - căci e improbabil să vedem poporul luându-și statul, așa cum e acesta din urmă - rareori de drept, mai mereu oligarhic - și cărăbănindu-se spre a lăsa loc Republicii Instalatoare Române. Dacă s-ar produce totuși un asemenea miracol și țara cu o populație de un singur suflet ar prospera într-un ritm uluitor, nomenclatoarele Uniunii Europene ar sucomba rapid sub povara ineditului
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
o înjurătură ploii. Oricum li se rupea de ploaia blestemată din Serenite, n-o mai simțeau, nu mai simțeau frigu și umezeala, băutura înghițită în cantități industriale le băgase foc în sânge, n-aveau treabă! Ș-apoi mâine o să se cărăbănească din locu ăsta nenorocit, o să scape de ploaie. În clipa aceea se simțeau în al nouălea cer. Au pornit înaripați spre casa lor, ghereta de pe malul lacului de acumulare. Pe drum, au dat gata și sticla de whisky. Când au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu glas scăzut să nu tulbure somnul morților. Știe el Isaia ce face, răspunde Alexa. Care om se-ncumetă la miez de noapte să calce în țintirimul bântuit de duhuri necurate? Să jurăm ce-avem de jurat și să ne cărăbănim pe la cășile noastre, propune Cupcici luat cu frig. Alexa și Negrilă se așează pe un braț frânt dintr-o cruce de piatră. Negrilă aprinde o lumânare de la flacăra felinarului, pentru "îmblânzirea morților". Da' Isaia cela nu mai vine, bre?! Vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să-i ia naiba!! Să vină dar!! Dacii... Dacii chiar făceau așa? întreabă mai încetișor. Sau... Ștefan zâmbește misterios și tace. Și ce dacă vin?!?! strigă și râd boierii.. Ha! Ha! Ha! Au venit!... Și cum au venit, s-au cărăbănit!! râd ei cu mare poftă, prinși în joc. Ha! Ha! Ha!... Vin!! Chiar vin!! strigă, căzut ca din cer, Gherasim, iscoada de la Stambul, în strai de călugăr, dând buzna în spătărie, clătinându-se, gâfâind... Chiar vin?!?!... exclamă Ștefan întunecându-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
deșarte. Să fim cu picioarele pe pământ. Nu-i putem învinge! Cu toată "istețimea" noastră, să nu uităm câte iatagane au ei, câte săbii avem noi. De-i vom solomoni cu spor să-și ia mai degrabă tălpășița, să se cărăbănească cu arme și bagaje "pe la cășile lor", va fi foarte bine... E și aiasta un fel de izbândă. Mahomed să înțeleagă și va înțelege că nu poate cuceri o țară cu oameni care n-au nimic alta de pierdut decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
apa; caii cu care transportau capace de canal și alte materiale nu s-au obișnuit cu crini, crizanteme și trandafiri, în fine, au plecat cu tot cu boarfe, cu cai și cu porci. Au plecat pașnic, în vreo două zile s-au cărăbănit cu toții. Acum însă, au reclamat discriminarea, persecuția și așa mai departe. În calitate de rromi au căpătat o înaltă conștiință civică și și-au trimis copiii și nepoții în occident, să-și caute dreptate. M-am întâlnit cu o grupă din foștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se simt minunat. O singură idee este ucigașă. Fumează cu patimă. În spital fumatul este interzis. Dar aici este "un fel de spital"; dacă i-aș aminti de această restricție, ar pleca; ar trebui să plec și eu, sa mă cărăbănesc din zonele speciale prin care am pretenția că mă simt în voie de atâția ani. După un timp se ridică, deschide ușa, se convinge că nu-i nimeni pe culoar și mă anunță: "Am câștigat o mașină la loterie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]