724 matches
-
am apropiat încet de Ea. O credeam vie, reînviată, dragostea mea insuflând viață în trupul Său. Dar, fiind lângă Ea, am simțit miros de cadavru, de cadavru în putrefacție. Viermi minusculi se încolăceau pe Ea și, în lumina lumânărilor, doi cărăbuși zburau în jurul corpului. Ea era moartă de-a binelea. Dar atunci cum I s-au deschis ochii? Nu știu. Visam sau totul era aievea? Nu mă întrebați asta, mai ales. Esențialul era fața Ei - nu, ochii Ei. Acum îi aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât frecam mai mult, cu atât sângele se întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am întors în cameră. Am aprins lampa. Am scos vasul din batista în care era înfășurat și l-am curățat de pământ cu mâneca hainei. Era un vas vechi emailat, violet și translucid. Avea reflexul castaniu-auriu al elitrelor de cărăbuș. Pe una dintre fețe era decorat un cadru în formă de romb, făcut dintr-o ghirlandă de nuferi albaștri. Iar în centrul cadrului... În centrul cadrului în formă de romb era desenată fața Ei... O față de femeie, cu ochii negri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tare, că-i tremurau umerii; strângând la subsuoară batista înnodată, se îndepărta șontâc-șontâc, până dispăru în ceață. Atunci m-am întors și mi-am examinat ținuta: hainele îmi erau rupte; din cap până-n picioare eram acoperit cu sânge închegat. Doi cărăbuși zburau împrejurul meu: viermi albi, minusculi îmi colcăiau pe trup - și greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și-ar fi croit o istorie personală absolut nouă. Sigur că un bețiv notoriu, în abțiguiala lui fără măsură, nu reține nimic în afară de ultimele două sau trei minute de mers împleticit și de scandal. E o ființă efemeră, ca un cărăbuș de mai, care se naște, trăiește, crește, procreează și sfârșește după prima aversă de primăvară - sau, în cazul lui Dan, după prima aversă de Lamot. Dan era genul care-și bea mințile, un bețiv care se trântește în genunchi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a răgușit urlând, e zbârlit tot, acum scâncește doar și-i tremură pielea pe el. Scurmă cu labele din față în țărnă. Nu l-a recunoscut, și-a arătat colții. - Taci, prostule, terminăm acuș, acuș... uite niște carne... Hai, măi cărăbuș, n-o mai adulmeca și tu, ia și mănâncă, înghite tot, terminăm povestea. Cască botu’... Mă muști? Lasă că n-oi turba eu! *** - Fănele... se-apropie un bărbat pântecos, cu vinișoare roșii în mijlocul obrajilor. E tuns ca-n pozele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
era o sfidare, ci doar o nepăsare, nu ieșea la Șosea. În schimb, mergea la Băneasa la Aeroclub, la Hipodrom, întîrzia seara la Casa Oștirii și mai ales nu scăpa nici un film. Era cunoscut, mai ceva decît un actor de la Cărăbuș, pentru că uneori (de fapt, destul de des!) cumpăra cîte o sală întreagă pentru spectacolul de seară, ca să se poată uita în liniște la film. Nu-i plăcea să audă în jur foșnete, icnete, pupături, țiplă scîrțîind, "filmul este o operă perfectă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mînă cea dintîi flotă aeriană a Europei, poate cea bolșevică să fi fost mai mare, dar cine a văzut-o vreodată ?, aviația lui Italo Balbo zbura, o putea vedea o lume întreagă, iar el însuși cu hidroavioanele lui ca niște cărăbuși încrucișați cu libelulele se afla aici, sub ochii lor! Toți erau deopotrivă, într-un fel sau altul aveau în mînă aceleași jucării fermecate, nici unul nu riscase mai puțin decît Balbo atunci cînd zburase, moartea e aceeași pentru toți care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Serafim și ținea predici la o bisericuță din apropiere. Teroarea, foametea, vărsările de sânge erau mărturii incontestabile că stăpânirea lui Antichrist se Înfăptuia conform scenariului expus În Conspirație. Triunghiurile, care cândva se iviseră ca niște Însemne oculte, acum roiau precum cărăbușii, gravate pe nasturi și pe cozoroacele șepcilor militare (iar aici părintele Serghei scotea din adâncul buzunarului sutanei, precum corpus diabolici, un pumn de nasturi metalici). Dintr‑o scrisoare (care‑i parvenise prințului Jevahov ca un mesaj de pe o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Scria la Revista de pedagogie. Publica În Le français dans le monde, Învăța engleza fără profesor. Imagina proiecte de reformă a Învățământului. Muncea enorm. Trăia. Trăia și vorbea despre lucruri care, fără ea, s-ar fi ripisit odată cu bâzâitul de cărăbuș captiv al ceasului deșteptător. O viață din care lui nu i-ar fi rămas decât un gust dulceag-amărui pe limbă. O cocleală. O stare ciudată, inexplicabilă. O nedumerire. Treaz, cu fața Îngropată În pernă, se bucura să o știe alături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
titluri de referință, printre care menționăm: Om bogat, om sărac de Irwin Shaw, Fălci (romanul scriitorului Peter Benchley, după care a fost inspirat filmul cu același titlu, în regia lui Steven Spielberg), precum și volumul în ediție bilingvă The Gold Bug Cărăbușul de Aur a renumitului Edgar Allan Poe. Pe temeiul recomandărilor obținute din partea iluștrilor profesori universitari Dr. Leon D. Levițchi și Dr. Andrei Bantaș, în anul 1993, a fost acceptat în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor din România. Pe parcursul anilor, biografia sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
o foame patologică ne descrie toate câte sunt și toate câte suntem. Ciudat, romanul Repetenții își găsește locul ... în romanul Repetenții, de pe la jumătate încolo. Inventarul copilăriei, școlilor, profesorilor, străzilor, destine de teatru, profilul Brăilei și al arhitecturii sale, duhorile, câinii, cărăbușii, morți sau vii, senzațiile Brăilei și când nu-i mai ajung, trece la ruși, fasciști, Jupiter, cosmosul întreg. Pe post de respirație, fișe tehnice, drezine pantograf, motoare Diesel, ambreiaje, cutii de viteză, sisteme de frânare. Scheme, formule matematice, de rezistența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de ochi al plăpumăresei, Povestitorul fu străluminat de nașterea Traviatei chiar în clipa în care Tribunalul Morții, anunțat de un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mâinilor părintești, dar nu era strânsoare, era menghina care o mușcă de palmele firave, lopată, când o lovea peste față, mână-menghină, mână-lopată, unde ești, mâna aripă de libelulă? Aici sunt, striga mâna ei în menghină, unde ești, mână picioruș de cărăbuș? Aici sunt, ruptă în menghină, unde ești, pasăre? Aici în colivie sunt, strânsă de menghina pereților care mă sufocă, îmi opresc privirea, de ce pereții nu se pot disloca și gratiile nu se rup? Pentru că libertatea este o iluzie, în cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în care bila poate fi dirijată după voie spre țintă. Dar aceasta putea să o facă numai acela care o avea și care, în același timp, nu avea timp destul pentru a străbate timpul. Foșgăiau pe pardoseala microlumii din Brăila cărăbuși roșii. Câinii maidanezi încolăciți pe răcoarea solului îi priveau dezinteresați. Cărăbușii roșii conturau drumul deja conturat al pașilor celor ce trecuseră prin piață. Era un drum al naibii de întortocheat. Dar fiecare cărăbuș avea destinat un singur traseu și, precum gândurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aceasta putea să o facă numai acela care o avea și care, în același timp, nu avea timp destul pentru a străbate timpul. Foșgăiau pe pardoseala microlumii din Brăila cărăbuși roșii. Câinii maidanezi încolăciți pe răcoarea solului îi priveau dezinteresați. Cărăbușii roșii conturau drumul deja conturat al pașilor celor ce trecuseră prin piață. Era un drum al naibii de întortocheat. Dar fiecare cărăbuș avea destinat un singur traseu și, precum gândurile care nu se ciocnesc, pauzele de linii aveau trasee clare și abateri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a străbate timpul. Foșgăiau pe pardoseala microlumii din Brăila cărăbuși roșii. Câinii maidanezi încolăciți pe răcoarea solului îi priveau dezinteresați. Cărăbușii roșii conturau drumul deja conturat al pașilor celor ce trecuseră prin piață. Era un drum al naibii de întortocheat. Dar fiecare cărăbuș avea destinat un singur traseu și, precum gândurile care nu se ciocnesc, pauzele de linii aveau trasee clare și abateri calculate, nefiind posibilitatea vreunei coliziuni, oricât de deasă ar fi fost țesătura. Gândacii aveau o temă de făcut. Înregistrau, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
invitația politicoasă a Mongolului: Ia, mă, și bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară în cărăbuși, mișcându-și printre tufe, elitrele. Sunt cărăbuși din copilărie spuse trist Milionarul nici lor nu le place ca altcineva să le ia locul. Prostii zise Bau vă obișnuiți. Și eu m-am obișnuit. Tu de cine ești, mă, locuit? De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bea! Eu nu accept ca cineva să mă dea afară din mine și cred că... Mioara nu apucă să-și termine revolta pentru că din ochii Milionarului țâșniră două lacrimi care se transformară în cărăbuși, mișcându-și printre tufe, elitrele. Sunt cărăbuși din copilărie spuse trist Milionarul nici lor nu le place ca altcineva să le ia locul. Prostii zise Bau vă obișnuiți. Și eu m-am obișnuit. Tu de cine ești, mă, locuit? De alt Bau, mai Bau decât mine. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne-au întors privirile către oraș. Altul decât cel cunoscut, reinventat de mongolul Cargobot, cu ajutorul calculelor lui Ghiborț și înnobilat cu frumusețe arhitecturală de Bau. Ori somnul intrase oblic în noi, ori noi alunecasem pe gheața copilăriei încropită de zborul cărăbușilor Milionarului și de cântecul greierului, ori virușii nu fuseseră inventați, pentru că forma orașului era desprinsă parcă din filmele lui Tarkovsky, tremurând în aburii de alcool ridicați din hăurile stomacale ale Brăilei și topindu-se într-o masă vâscoasă ca melasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tribunele stadionului. Cine însă își mai aduce aminte de ghiozdanele din carton presat în care zăngănea penarul de lemn, cu lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie cloș, întotdeauna cu buline, rareori cu albăstrele, înfricoșător de strânsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
norilor și se parașută lângă părinți, cât era ea de Miss, între barba inelată ca șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire, în circumstanțe sardanapalice, pe altminteri "austerii" boieri bucureșteni: Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din alterarea feței și mai cu seamă din desele oftări ce ieșeau din piepturile lor. Vinul cel tămâios de Cernătești, turnat necontenit în gâtlejul boierilor, începu să-și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
probei de analiză, se vor elimina manual impuritățile mari, cum sînt: bucăți de paie, frunze, pănușe, fragmente de ciocălăi, de capitule, de rahis, mătase de porumb, ariste, corpurile minerale mai mari decît semințele produsului, precum și dăunătorii animali (exemplu: ploșnița cerealelor, cărăbușul cerealelor etc.); - masă hectolitrica (STAS 6123/2-73); - la determinarea masei hectolitrice se folosește proba de laborator luată conform STAS 1068-75, omogenizata și pregătită pentru determinarea masei hectolitrice, eliminindu-se corpurile străine mari care stînjenesc efectuarea analizei (tulpini de plante, ariste, bulgari
HOTĂRÎRE nr. 175 din 9 octombrie 1984 privind aprobarea normelor tehnice referitoare la recepţia la fondul de stat a cerealelor, leguminoaselor boabe şi seminţelor oleaginoase şi condiţiile de calitate a acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106658_a_107987]
-
literă "o" este înlocuită cu un microfon la care artista interpretează un cântec. Născută la București, pe 25 septembrie 1913, în Mahalaua Cărămidarilor, Maria Tănase, supranumită "Edith Piaf a României", și-a făcut debutul artistic pe scena teatrului de revistă Cărăbuș, condus de celebrul actor Constantin Tănase, în 1934. Aici a cântat, mai întâi într-un grup vocal, piese scrise de Nicolae Kirițescu, pe muzica compusă de Gherase Dendrino, Petre Andreescu și Elly Roman. A fost remarcată apoi de folcloristul Harry
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]