260 matches
-
Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia te uită ce s-au mai îngrășat și ăștia! - spuse el privind spre cai. Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
răspunse spătarul. Mi se pare, după cum au început să mă doară șalele, că suntem mult mai sus de Chilia. — Ce vorbești?! - se sperie Barzovie-Vodă. Păi ce pământ am sărutat eu. — Ne lămurim noi îndată - zise spătarul, apucând înainte pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și se depărtară de marinarii greci care, văzând că nu pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe pescuit. Moldovenii merseră pe cărăruie, până ieșiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe o cărăruie, ce se întrezărea prin stufăriș. Făcură semn de rămas bun și se depărtară de marinarii greci care, văzând că nu pot scoate corabia din mal își scoaseră toți undițele și se puseseră pe pescuit. Moldovenii merseră pe cărăruie, până ieșiră la un ochi mare de apă unde, mai încolo, se zărea plutind o luntre cu un om. — Hei creștine! - strigă spătarul Vulture. Cum le zice la locurile astea? — Șto? - făcu creștinul, punând mâna la ureche. — Aoleu, Măria-Ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
italianul, când își dădu seama că se află afară. — O să vezi! Îl ajută să încalece pe o cămilă, îl legă strâns de șa și, obligând animalul să se ridice în picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze cu un șuierat scurt și, cu un pumnal ascuțit, tăie legăturile prizonierului și îi scoase năframa de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spațiu de cîteva alineate, era atît de densă, Încît, În sprijinul aceluia care o citea, apărea deodată, ca-ntr-o vrajă, lumina soarelui care Învăluia priveliștea, apoi brusc schimbarea imaginii. Un băiețel de trei ani În dogoarea soarelui, pe o cărăruie de munte, era cu bunicul dinspre mamă, iar ceva mai În jos, În planul al doilea și al treilea -, ca să zic așa, se zăreau armatele, intendența, jandarmii; se auzeau salve de tun și lătratul surd al cîinilor. Tot aici apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
puț secat. Gustul armei... e chiar amuzant! Limba ți se lipește de țeavă. Simți pișcături. Aromă de vin, roci limpezi. În locul acela se bătuseră niște dihori. Ghearele lor lăsaseră urme: caligrafii și arabescuri, cuvintele unui nebun pe veșmântul de omăt. Cărărui subțiri care se îndepărtau, se încrucișau, se afundau în zăpadă pentru a se despărți din nou, întrerupte, de parcă deodată, la capătul luptei lor, cele două animăluțe și-ar fi luat într-o clipită zborul spre cer. — Așa de bătrân și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Zorește spre belșugul miresmei și alege-ți Pat neted în plocadul de ierburi și pământ. II Așa am pus deoparte și munca migăloasă, Și trândăvia iernii, și grijile de ieri. Ca singur, în șoptirea născândei adieri S-o iau pe cărăruia de humă lunecoasă. Curând în miezul luncii, un neștiut fior Simții urcând prin lucruri spre ființa mai deplină, Din jgheabul pietrii,-n lujer, din brazdă, în tulpină: Nestânjenitul vieții fior biruitor. Cursese pretutindeni... Și-acum, albeau privirii Ciorchine de potire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
boabă. Aici în satul dintre dealuri, Spre iarnă totu-ncremenește, Iar Milcovul doarme-ntre maluri, Doar primăvara-l mai trezește. Vecinii ies arar din case, Doar fumul gros din hoarne suie, Simt frigul ca lipit de oase, Grăbită urc pe cărăruie. Până la vară-i vreme multă, O toamnă, iarnă, cum or trece? Inima mea povești ascultă, Din anotimpul alb si rece. Aleargă vântul printre frunze Jucându-se, le-ademenește, Din când în când își cere scuze, Când la pământ le țintuiește
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
La Mulți Ani cu Sănătate! Mulțumesc întâmplării, „meșterul cel tainic și iscusit al lui Dumnezeu” ( Se dedică Doamnei Ninela Caranfil, Artistă Emerită) O întâmplare (poate că nu chiar întâmplare) m-a găsit - vorba vine - la o intersecție de drum secundar (cărăruia anonimei mele existențe) cu un altul, principal, o magistrală a itinerariilor unor frumoși intelectuali basarabeni. Frumoși trupește, dar peste măsură de frumoși și în sensul conceptului pe care-l promovează Dan Puric: „omul frumos”. Pe câțiva dintre acești Oameni Frumoși
MULŢUMESC ÎNTÂMPLĂRII, MEŞTERUL CEL TAINIC ŞI ISCUSIT AL LUI DUMNEZEU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364013_a_365342]
-
pește. Curiozitatea și nerăbdarea pescarului din mine, bolnav după pescuit și pește, m-a determinat să ajung lângă ei, dar erau pe cealaltă parte a înălțimii pe care mă aflam. Cercetând minuțios promontoriul, am descoperit că printre pomi exista o cărăruie marcată cu stinghii din lemn de brad, vopsite la partea superioară cu roșu. Însemna că era o cărare marcată, așa că ținându-mă de crengile copacilor, am început coborâșul spre o zonă necunoscută. După mai multe peripeții, alunecări, murdărit de haine
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
ultime cuvinte Preda încheie pentru totdeauna discuția despre pustnic și locașul secret devenit locul său de veci. Străbătură valea îngustă, sărind peste cioturi, trunchiuri răsturnate de vijelie, pinteni de stâncă, mici cascade, până ajunseră la poalele muntelui. Se afundară pe cărăruie în pădure, iar după un timp ajunseră la lizieră, de unde zăriră conacul care-i găzduia. A doua zi, Mihai Valdescu trimise o solie către ținutul Dunărenilor, principelui Vlad. Peste câteva zile un mic alai format din căpitanii Preda, Vladimir, Miron
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
Autorului Curiozitatea și nerăbdarea pescarului din mine, bolnav după pescuit și pește, m-a determinat să ajung lângă ei, dar erau pe cealaltă parte a înălțimii pe care mă aflam. Cercetând minuțios promontoriul, am descoperit că printre pomi există o cărăruie marcată cu stinghii din lemn de brad, vopsite la partea superioară cu roșu. Însemna că era o cărare marcată, așa că ținându-mă de crengile copacilor, am început coborâșul spre o zonă necunoscută. După mai multe peripeții, alunecări, murdărit de haine
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
sus cu voioșie. Cu veselie și curaj S-au îmbarcat în limuzine Bărbați, femei și domnișoare Cu toții pleacă la plimbare. Popas întâi la rugăciune La Mănăstirea Caraiman Smerenie cu binecuvântare, Lumină pentru fiecare. Apoi, purced la drumeție Încet, încet pe cărăruie Pe Valea Caraiman în sus O feerie de nespus. Ușor se urcă șerpuit Se sprijină în bețe luate Din vreascurile vechi, uscate S-ajungă unde și-au propus. Sub piemontul uriaș Se răsfiră trei mici șuvoaie De sus în vale
DRUMEŢIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368070_a_369399]
-
pe o bună porțiune de aliniament stradal. Sonora, un orășel cochet, cam cât Rucărul meu natal, poate chiar mai populat decât e înscris pe indicator și în orice caz mai adunat, cu viluțe înălțate de la stradă până pe dealuri abrupte, cu cărărui unde pe o parte și pe alta locurile sunt ocupate de garaje, prăvălii, părculețe sau case cu unul două caturi, cu un centru în care oamenii se plimbă pe trotuare, cu lumini mai mult decât trebuie pentru nevoi comerciale, două-trei
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
părinții apatrizi. Din crucile nălțate, cu mâna tremurânda, Un demon dezvelește, ca-ntr-o ceremonie, Doar zece cruci mai mici, cu muchia plăpânda, Vestind în iad un altul, pentru hegemonie. Și ploaia, si furtună, ce zguduie oceane, Se-opresc pe cărăruia ce duce-n Paradis, Iar lacrima îngheață pe-obraz și pe ocheane, Toți marinării lumii purtând roșu de Nice. 16 iulie 2016, Constantă În memoria celor care au murit în atentatul terorist de la 14 iulie 2016, care a avut loc
ROŞU DE NICE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367501_a_368830]
-
A. E un drum forestier, destul de anevoios. Cu toate că până la Cetate sunt în jur de 20 km., am mers pe jos, urmărind să nu ne abatem de la semnul, crucea roșie. Stelian ne conducea cu siguranța îndrumătorului care cunoaște fiecare drum sau cărăruie, potecă. Iar noi eram numai urechi la cele ce ne povestea despre trecutul îndepărtat al acelor meleaguri. E drept, eram după o noapte de odihnă, iar priveliștile din jur, aerul de munte și în special interesul pentru, bătrânele meleaguri, ale
REPORTAJ: SARMIZEGETUSA de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/367468_a_368797]
-
Amândouă erau egale în privirea de sub gene și-n auzirea din tumultul și capriciile junelui suflet? Dezmierdarea dată de părinți când te-au mângâiat să cobori în visul copilăriei și cearta ca să-ți recunoști și îndrepți vina veneau pe aceeași cărăruie sufletească spre tine, atât din partea mamei, cât și a tatei? Le receptai identic și cu egală apreciere a profunzimii? M-adormeau brațele mamei In miros de busuioc, Giersul cel frumos al tatei Și-al fluierului de soc... Învățăturile copilăriei ți-
MARIA ŞALARU. CÂNTECUL CA O POVESTE (INTERVIU, PARTEA I) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368687_a_370016]
-
să înțeleg Isus, că mă iubești, când sufăr, Sunt frânt, lovit, de valuri dus, o viață, într-un cufăr. Sunt ferecat în loc încins, cuptor de mistuire, Cât să rezist? Sunt un învins, nu văd nici o ieșire! Și calc gemând pe cărărui, ce duc ușor spre culme, Un pas trudit, al nimănui, pribeag fără de nume. Ce să mai cred, o, Domnul meu, când lupta e-o povară? Căci și ce-i fulg, la mine-i greu și treapta e o scară. Nu
AŞ VREA SĂ POT RĂBDA MAI MULT de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368732_a_370061]
-
a fost adusă pe plajă pentru a ridica platforma japoneză. Persoane cu copii, persoane cu câini, și oamenii singuri sunt aici grămadă să se uite la platforma care a venit din Japonia, dupa tsunami. Mami, bunica și Scumpa merg pe cărăruia marginită de iarba infuzată în ultima zi a platformei japoneze. Atmosfera-i marcată de alge, de macaraua uriașă pe nisipul fin al plajei, de scoici bizare și de lemnul adus de ocean. - Scumpo, sunt alte vremuri acum. Acum petrecem concediul
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > VREAU DRUMUL ÎNAPOI SĂ-L BAT... Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 822 din 01 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului vreau drumul înapoi să-l bat și să revin pe-o cărăruie, dar nu mai știu în care sat eu m-am născut și mama nu e în stare să mă nască iar și tata-i obosit de rugă; crapată-i palma de zidar și plânge în genunchi de slugă... vreau drumul înapoi
VREAU DRUMUL ÎNAPOI SĂ-L BAT... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350436_a_351765]
-
televiziunea, până mai ieri fusese vitrină pentru cristalurile scumpe ale șlagărelor sale, dar de la o vreme ajunsese tejghea cu marfă. Întreaga cultură românească a fost, de fapt, drumul cu dale al conștiinței, darde la o vreme s-a croit în cărăruie a caruselului despiritualizat...! „E dureroasă vestea că s-a stins unul dintre cei mai mari melodiști ai muzicii ușoare românești, melodiști pe filiera Temistocle Popa, Camelia Dăscălescu, Florin Bogardo, Cornel Fugaru și alți mari compozitori, care din păcate ne-au
MARCEL DRAGOMIR. S-A STINS UNUL DINTRE CEI MAI MARI MELODIŞTI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348696_a_350025]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Unde vântul se dezmiardă Elena Buldum Pe o veche cărăruie ce ducea spre satul meu... Unde lin curgea o apă susurând suspin și eu Și la deal urcând poteca, cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic; Și pe deal m-așteaptă mama
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
pomana întreagă și du-le o jumătate! Zis și făcut! Costache al lui Turcu puse într-o papornița țărănească o pită din țest, o ulcea de pământ cu lapte de vacă, o sticlă de țuică și o luă agale pe cărăruie până în luncă. Acolo se opri la câțiva pași de corturi și grăi: - Bine ați venit în ținuturile noastre. - Bine te-am găsit, tataie! - Nu sunteți de prin zona noastră!? - Venim din metropolă, zise una din fete zâmbind îmbietor. - Și dacă
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
mă inviți a continua plimbarea. Era ceva cunoscut la tine, așa se întâmpla întotdeauna când aveai de luat o decizie importantă. Cu pași calmi și așezați înaintăm prin zăpadă, urme rămase, gânduri purtate cu noi. Pășim în tăcere pe o cărăruie flancată de mormane de zăpadă, pierzându-se odată cu ziua ce făcea loc nopții. Noi privim în viitor. Amintirile sacrifică viitorul în numele prezentului. Ne lipim de fereastră, pe coridor și-a făcut apariția o femeie, nu foarte bătrână, înaltă, cu părul
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349981_a_351310]
-
strămoșească E tăiată-n curmeziș. Se anunță o furtună Cu efect devastator: Impostorii vor să pună Pe cultură sigla lor. Atmosfera prevestește Un pericol iminent! Tot ce sună românește Capătă un alt accent. Graiul nostru plâns pe vetre, Legănat de cărărui, E lovit mereu cu pietre Ca un pom al nimănui... Nu lăsați ca vorbitorii Altor limbi pe-acest pământ, Să ne umble prin istorii Și să muște din cuvânt! Neamul Românesc nu piere; Dacii încă mai trăiesc! Scoateți steagul la
NEASCĂ, POEM DE ANGHEL ELENA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366078_a_367407]