106 matches
-
cinste, gândi Tache. Hai, că iar l-am fraierit! Și-i strânse mâna, pupându-i-o de mai multe ori, sub râsetele dezlănțuite ale oamenilor. Numai inginerul Casapu nu râdea. Îl privea năucit pe Tache, scârbit de prostia lui și cătrănit că nemernicul de amărăștean câștigase simpatia sătenilor. Se simțea umilit, strivit, ofensat în demnitatea lui de stăpân atotputernic al acestei comune. De aceea, roșu de furie, urlă la Mărășteanu: -va urma- Referință Bibliografică: SRL AMARU-17 / Năstase Marin : Confluențe Literare, ISSN
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
nedreptate! Nimănui, niciodată nu i-a făcut un rău, Tatiana Stepa, iar ei, răul i-a pătruns până la oase! Cântecele, parcă-i erau rugi, știa și simțea cum îi roade sâmburele vieții o gheară de moarte. Vedea îngerul morții negru, cătrănit, pornit pe ucidere neînduplecată, și de aceea, cântecele-i erau rugi ce nu se-auzeau. Îi plângea sufletul, pentru că era tot mai aproape de neant, la o margine de prăpastie a timpului care nu a mai lăsat-o, n-a vrut
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
pârdalnicele de inimi o luau razna aici la horă, vrăjite de farmecele ei. Hora îi prindea în mrejele ei miraculoase, indiferent de pogoanele și zestrea lor. Am auzit de unele cazuri când, la sfârșitul horei, câte-o astfel de mamă cătrănită își căuta copila neascultătoare. Întreba disperată-n jurul ei: -N-ați văzut pe fata mea? Câte-odată, răspunsul venea prea târziu, ca o lovitură de satâr: -Am văzut-o, țață Drino! A fugit cu Ghiță a’ lu’ Păduche acum o oră. Cred
FRAGMENT DIN POVESTIREA HORA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376125_a_377454]
-
a stărilor de indispoziție. Ca și C. Hogaș, B., iubitor de solitudine care nu-și refuză deliciul epicureic, are gustul vagabondajului la voia întâmplării, aceste peregrinări nutrind lirismul dichisit al generoaselor descrieri. E fața destinsă a prozatorului, altminteri încruntat și cătrănit. În pofida unor exerciții de ficțiune, cartea lui rămâne, cu izbutirile și insuficiențele ei, mărturia unei vocații de memorialist. SCRIERI: Însemnările unui belfer, I-II, București, 1935-1939; ed. îngr. și pref. Petru Poantă, București, 1974; Schițe și însemnări din școala de
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
să fie o specie diferită. Era de parcă aveau glande odorifere sau marsupiu, de parcă erau adaptate pentru fecunditate, pentru procrearea În sălbăticie, lucruri care n-aveau nimic În comun cu mine, cea slăbănoagă, cea spână, cea domesticită. Mă grăbeam pe lângă ele cătrănită, cu urechile țiuindu-mi de gălăgia de acolo. Dincolo de Brățările cu Talismane treceam În zona următoare, a Acelor de Kilt. Cea mai populată Încrengătură din vestiarul nostru, Acele de Kilt ocupau trei șiruri de dulapuri. Uite-le acolo, grase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vei fi eliberată din slujba ta sacră, încheie Pontifex Maximus. Vestala Mamă suspină cu obidă. Cel devreme, la 36 de ani ți se va da dreptul, micuțo, și puterea să te dezlegi de jurământul pe care l ai făcut azi. Cătrănită, mișcă în neștire din cap în dreapta și-n stânga. Pu ține sunt vestalele care se folosesc de o atare îngăduință. Este o mulțumire prea tardivă pentru timpul petrecut în slujba zeiței. Își jertfesc întreaga viață ca să asigure fertilitatea pământului, sănătatea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din gură, obraznico, și pune-i mai bine ceva decent pe el, că răcește. Se întoarce către Germanicus: — Femeile astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să plângă. Agrippina o liniștește cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi cheamă pe ceilalți copii la ea. Ridică amenințător tonul: — Acest drept mi-a fost conferit în calitate de nepoată directă a împăratului! Tiberius și Livia se uită unul la altul cătrăniți. — Sper că o asemenea recompensă nemeritată i-a fost acor dată doar pentru zilele de sărbătoare, murmură el. Este de-a dreptul revoltat. În vremurile de demult femeile res pectabile circulau, ce-i drept, pe străzile Romei, în trăsurici trase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
resemnat de excrocheria suportată și de faptul inutil pentru a face o reclamație miliției, socoti banii iremediabil pierduți. Mulțumi totuși norocului, lecția primită nu-l costase prea mult. Mai făcu unele hazardate investigații iar În cele din urmă cu sufletul cătrănit, părăsi perimetrul borfașilor meditând profund la tehnica desăvârșită În care fusese păcălit. Evident, destul de necăjit pentru a se duce acasă, dădu un telefon fetei motivând Întârzierea fără alte amănunte, iar el tot căscând gura la vitrinele unor magazine se trezi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asigură de lucru la mulți lucrători având În vedere iarna care se apropia, riscând să piardă lucrarea iar muncitorii să plece unde or vedea cu ochii. Dar orice argument fu de prisos, fiind nevoit să facă cale Întoarsă cu sufletul cătrănit. Tot Gică Popescu, Contabilul Șef al grupului de șantiere Îl scoase din Încurcătură.Văzându-l abătut, Îl invită la el În birou, iscodindu-l. „Mă băiatule, mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dovedind introducerea lor legală În țară. Mai mult, am plătit și vamă nu mai vorbim de ciubuc oferit celor ce mi-au făcut favorul să-mi impună să plătesc taxele respective...!” „Câtă mârșevie...!!” „De două luni de zile cu sufletul cătrănit ciocănesc la toate ușile celor mari strigându-mi deznădejdea!! Toți ce-i Întrebați răspundeau În zeflemea. Am insistat. Astfel am opținut audiență la „Marea Adunare Națională.” Am fost primit de Însuși Președintele acestui forum suprem care Într-un fel m
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fie aduși la tribunal pentru consultări. Fortuit astfel, Tony Pavone Începu deplasările la tribunal unde Într-o specială cameră asistat de un gardian avu șansa să vorbească cu fiecare avocat separat fiind necesar deplasare zilnică, În fiecare zi cu sufletul cătrănit, era nevoit să treacă de fiecare dată prin triajul diabolic al deplasărilor În afara Închisorii. Pierdere de timp. Din moment ce nu luase parte la presupusa infracțiune comisă de principalul acuzat, ce putea spune În plus avocaților...? La un moment dat, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se cunoștea că trecuse prin dureroase furtuni. Amărăciunile-i săpaseră brazde pe față și-i secătuiseră izvorul vorbirii. Și, privindu-l, mă gândeam la spusele lui, la „boierul cel bătrân“, la cel nou, la furtuna care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
recunoștință și tu. N-ai nici un fel de grad și comanzi șapte oameni. Când eram de vârsta ta, arestam derbedei fugiți de-acasă. Danny trecu de Breuning și intră în sala de ședințe, știind că omul avea dreptate, dar tot cătrănit. Polițiști în civil sau în uniformă se distrau din cauza unui lucru de pe panoul de afișaj. Privi peste umerii lor și văzu o nouă caricatură, mai urâtă decât cea pe care o rupsese Jack Shortell. Un Mickey Cohen cu colți, fes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
23 august 1939. Deși se stabiliseră termene și etape de evacuare, am fost devansați de sovietici, am fost umiliți ca ostași și cetățeni români și toată averea și armamentul avut asupra noastră au rămas pe peronul gării Chișinău. Cu sufletul cătrănit, am luat drumul spre Prut, noi cei care eram de pe meleaguri îndepărtate - puțini la număr -, fiindcă regimentul nostru constituit în marea lui majoritate din basarabeni s-a volatilizat. L-am îndemnat pe Ghiță să urmeze calea spre Prut în mod
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nu poate fi decât Henry. Cred că poliția ar trebui să afle informația asta. Cei doi au fost întrerupți de directorul colegiului, care intră cu un exemplar din ziarul de seară. — Presupun că ați văzut asta, zise el, fluturându-le cătrănit ziarul. E absolut îngrozitor! Puse ziarul pe catedră și le arătă titlurile scrise mare, cu aldine: FEMEIE UCISĂ ȘI îNGROPATĂ îN CIMENT LA COLEGIUL TEHNIC. UN ASISTENT AJUTĂ POLIȚIA. — O, Doamne! zise directorul-adjunct. O, Doamne! Ce ghinion uriaș! Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
fi așteptând, ca de obicei, în spatele ușii. — Ți-am adus o floare, bunicuță. Garoafă galbenă, n-am găsit trandafiri. Că doar știi, la noi nici flori nu mai sunt decât pentru eroi. Vai, păcatele mele, numai ’mneavoastră țineți sufletul meu cătrănit... Și-ar șterge palmele de șorțul albastru încă și încă o dată, până s-ar apleca brusc de mijloc, să sărute mâna binefăcătorului. Ce faci, ți-am mai spus că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dintr-un soi de lichid verde-venin, bălos. Nenorocitul-nenorociților! Rebutul! Boaita! Fir-ar mamă-sa să-i fie, de canalie! Dacă era singur... Am impresia c-a fost cât pe ce s-o-ncurce! zice Fratele, privind admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se rupe mie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
țărână, amestecată cu viermuși, cu melcișori și cu bulbi de buruieni uscate, năpădește de sus. Intensitatea seismului neașteptat, urcă vertiginos: Trei, patru, cinci..., apoi aproape șase grade Richter! Rahat...! Acum, chiar că m-am enervat! Himmel hergot! se burzuluiește Viezurele, cătrănit, schimonosindu-se ca să scuipe o gură cafenie, dintr-un melanj oribil de bale și pământ de flori. Nu-ți pierde firea, prietene! șuieră Iepurele, încercând să se facă colac. Nu te teme! Orice, dar nu-i arăta frică, monstrului! Nicht
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oi trece într-o zi. -Te aștept, Cotârlă. La crâșma lui Prispă, la acel ceas nu era nici un mușteriu. Bună seara, bade Prispă! Bună să ți fie inima, că căutătura, după cum se vede, îi amarnică. Ce zic eu amarnică? Îi cătrănită rău de tot. Cine te-o supărat, Toadere? Cine să te supere nu s-a găsi? Ei lasă că știu eu cine te-o supărat. Da’ și tu ai gură bogată și vorbește câte odată fără tine... Să nu crezi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
poemul ,,Ninge frumos”. E un fermecător tablou poetic al naturii binecuvântate cu albul pur al iernii, alb imaculat ce contrastează puternic - realist cu realitatea și traiul obișnuit al omului de rând măcinat de lipsuri și nevoi, cu sufletul întunecat și cătrănit, tânjind după nimicurile ce se aduceau pe piață. Însuși albul imaculat este întunecat de situația reală când poporului i se drămuia nu numai libertatea zborului, ci și mizera existență zilnică. Prin sublinierea accentuat multiplă ,,ninge liniștit”, autorul evidențiază cu forță
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin", în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe cap cân’ ai stat de vorbă cu cel de la asigurări? — Bineînțeles că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]