571 matches
-
a doua se capătă prin obișnuință; ele nu sunt date de către natură, dar avem dispoziția naturală să le primim. Efortul nostru ca oameni nu trebuie mărginit la ceea ce este omenesc, ca muritori la ceea ce este muritor, ci trebuie să ne căznim cât de mult să fim nemuritori și să facem totul în scopul de a trăi după ce este mai bun în noi - acest dumnezeiesc din noi (partea divină din noi). Întrucât rațiunea aparține mai mult omului, viața condusă de rațiune, în
„ALEGEREA, NU ȘANSA, DETERMINĂ DESTINUL NOSTRU” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378248_a_379577]
-
te exclud din capul locului, căci accesibilitatea lor nu se măsoară după efortul sau ușurința de a le înțelege, ci după imposibilitatea efectivă de a le pricepe. În cazul lor efortul nu are sens, cum nu are sens să te căznești să miști un munte. Nimeni nu-i poate înțelege pe Penrose sau pe Feynman atunci cînd scriu pe limba colegilor de breaslă. Cu o singură excepție: dacă te numeri printre ei, făcînd parte din universul închis al inițiaților. Și atunci
Discreția cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8548_a_9873]
-
fiecare lăbuță, pe coadă, pe burtă și iar pe lăbuță, pe botic. Puțin îi pasă ei de NATO. În comuna Otopeni, însă, nu-i chiar așa. Traseul de protocol este respectat. În fața unui gard prăvălit, agitație mare. Doi bătrîni se căznesc să-l dea cu var. Mai, mai să cadă și ei peste el, dar românul nostru nu se lasă cu una, cu două, că el e gospodar. "Ce faceți aici", sînt întrebați oamenii noștri. "Vopsim, ce să facem? Pentru samiții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8594_a_9919]
-
Dumnezeului răzbunării - "modelul mitic al rupturii ce trebuie să preceadă orice regenerare și reașezare"iv. Mîntuirea colectivă prin revoluție nu se poate împlini decît prin generalizarea violenței, prin masacru purificator. Degeaba rostea Robespierre, în 1791, la Constituantă, într-un elan căznit de umanitate: "Trebuie să credem că fericirea societății nu e legată de pedeapsa cu moartea (...). Trebuie să credem că poporul blînd, sensibil, generos (...) și ale cărui virtuți se vor dezvolta în regimul libertății, îi va trata cu omenie pe vinovați
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
simțul umorului! Romanul Fără cap și fără coadă a apărut la o editură prestigioasă (,Humanitas"), într-o colecție de succes (,Râsul lumii") și cu prefața unui scriitor care știe ce este umorul (Tudor Octavian). Textul însă e slab, pe alocuri căznit în ale umorului, și acoperă foarte bine titlul, nu prea are cap și nici coadă. Mai ales coadă nu are, ceea ce vrea să însemne că, funcționând pe principiul bulgărelui de zăpadă, se tot mărește dacă-l rostogolești. Textul, botezat roman
Și vedetele scriu! by Constantin Stan () [Corola-journal/Journalistic/7778_a_9103]
-
își pierde echilibrul și cade grămadă la pământ. O.R.L. își înfige colții în pantaloni, auziți cum pârâie stofa sfâșiată. - Ei, acum să te văd cum mă mai duci la Sibiu, Székely Balázs! - Da’ cine-a pomenit de Sibiu?, se căznește cadristul să se ridice de la pământ. Își aprinde încă o țigară, la flacăra chibritului îi vedeți pantalonul sfâșiat de la genunchi în jos, e palid de moarte. Cu un șut bine țintit îl îndepărtează pe O.R.L., care continuă să mârâie
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
a oprit la un mo ment dat în câmp și, cum ter minasem euge niile, ne-am aprins câte o țigară, uitându-ne tăcuți în întuneric, prea obosiți să vorbim. În de părtare, o lu mină stin ghe ră se căznea să răzbată prin noapte. Când am sosit în București, după zece jumate, nu mai aveam cum să prindem nici o mașină și a trebuit să pornim spre acasă pe jos. În oraș se desfășura un exercițiu de camuflaj. Am cotit spre
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Alb ca varul, stă întins pe podea. Necunoscuții, îmbrăcați în costumele lor impecabile, îl ridicară cu grijă, și-l așezară pe scăunelul de lângă pian. Ultima monedă a fost abia aruncată. Foxtrotul își continuă cadența. Doi din cei noi veniți se căznesc să-l așeze pe patron care alunecă mereu. Domnul cu mitraliera și-a potrivit distanța. Nu are nici o importanță faptul că domnul Goodman e gata să alunece din nou. Primele gloanțe țiuie și izbesc în pian. Strunele pocnesc într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nach dem Tode: Veveriță, îngân, simt că nu voi mai fi un venetic, un om fără iubire. Mântuirea e poate pe aici, primprejur. Iubesc moartea, și dorul acesta îmi insuflă poftă de viață. De hatârul morții, de dragul ei mă voi căzni să trăiesc. (Cel mai tare) Râsul tăcut, vocea mută sunt un mod de a exploata la maximum tăcerea în care se oglindește cuvântul, adică jumătatea lui cu valențe mistice, cea care îl creează și îl susține. Tăcerea este o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește să iasă la aer o plantă-hi brid, cu frunze aproape violacee, stă tolănit ca un motan rotofei pe pervazul parcă prea îngust pentru el. Ușa băii, vag scorojită, întredeschisă cât să zărești faianța de un alb spitalicesc și halatul moale
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
le da-i curs, nu care-cumva să faci pasul greșit în vreo răspântie fără de întoarcere! Nu spune niciodată că ceva este imposibil de realizat, ca să nu rămâi țintuit locului. Încearcă, cine nu riscă nu câștigă, nu-i așa?! Nu te căzni să fii asemenea cu cel de alături! Fii tu însuți, încaltea să pierzi ori să câștigi pe limba ta! De regulă copiile nu au valoare.... Va fi vai și-amar de neamul ai cărui fii nu vor vrea să mai
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
își împlântă ochii în ai mei și-mi declară fără inflexiuni în glas: — Astăzi a murit mama. Dau să-l consolez, dar ceva mă oprește. Nu pare dărâmat, deși e la vârsta la care un atare necaz sapă adânc. Mă căznesc să respir normal, iar el adaugă: — Sau poate ieri. Nu mai țin minte. Hotărât lucru, ceva e în neregulă aici. Habar n-are pe ce lume trăiește, bietul băiat. Dar cum naiba o fi trecut de vizita medicală de la comisariatul
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
am făcut câțiva Karma de trei parale pași eleganți, exagerând noblețea coapselor, ca prin grotescul afișat să îmi justific, subliniind-o de fapt, tul bu rarea, și m-am întors s-o aștept să coboare. Tocmai se lăsa pe peron... căznit... ținându-se cu ambele mâini de bare, un rucsac mic, roz în spate... Și când a pus amândouă picioarele pe pietrișul gării, mi-am dat seama cu oroare violentă... că fata aia frumoasă... șchiopăta. Nu mai știu dacă avea gheată
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
titlul unui capitol care se numește, în alte ediții, Moneda Bac triană ÎLa Monnaie Bactrienne), dar care purta acolo numele de Moneda Bacteriană (La Monnaie Bactérienne)! în noaptea aceea, Nur Iulian visă că niște arătări îl cojeau și-l îmbucătățeau, căznindu-l ca pe Domnul nostru Iisus Hristos. Răbdă o vreme, după care gemu către ei: — De ce mă pedepsiți? Așa e rânduiala noastră, ziseră fără să-l privească. Felul ăsta al lor de a nu-l privi îl scoase din fire
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
mai aibă de-a face cu românce. N-au stil și te omoară cu pretențiile. Vulgare. Vorbesc numai de „parai“, atâta le merge mintea. Le vezi că spun mani, sau chiar - cum a auzit-o el pe una care se căznea fonetic cu dicționarul în mână - moni. De fapt, pe aia a respectat-o cel mai mult. Nu e vorba că săraca pronunța cum citea. Nu, vorba e că pur și sim plu citea. Celelalte, ceilalți vorbeau după ureche. Asta, amărâta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Femeia stătea în genunchi, aple cată mult înainte, și scormonea frenetic cu mâinile. Celebi alunecă pe pământul gras și se sprijini de o cruce. Femeia săpa, se vede, de multă vreme, aplecată cum era deasupra gropii răscolite, și acum se căznea, icnind gros, să ajungă la sicriu. Celebi îngheță la gândul că va trebui, peste o clipă, să aprindă lanterna. Ar fi vrut să se îndepărteze fără zgomot, tiptil, dar ceva mai tare decât el îl împingea să vadă ce se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
izbind în ceva în fundul gropii proas pete, dar se ridică imediat și, repezindu-se la peretele cleios al găurii, încercă să se ridice. Cerul se decupa ca un pătrat doar ceva mai puțin negru decât pereții mormântului. Dar, oricât se căznea să se înalțe, degetele lui înfipte ca niște gheare alunecau înapoi, ca prin unt. Creierul i se cufundase cu totul în negura nebuniei. Deasupra, pașii înceți ai urmăritorilor chifteau prin mâl, din ce în ce mai aproape. Celebi sări atunci și își împlântă degetele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
prin care se prefac covoare țesute săptămâna trecută în antichități din vremea safavizilor. Acolo, la colț, în obscura dugheană de vechituri a unui coțcar înturbanat și lăfăit pe covoare safavide, tră iește pe tejghea Jamsheed, subiectul documentarului pe care mă căzneam să l fac în Kabul. îl descoperiserăm la prima noastră ieșire pe Chicken Street, când bătrânul anticar încercase să ne vândă un Manneken Pis în miniatură, din bronz înverzit cu acid, explicându-ne șușotit că e „o statuetă Gandhara, greco-budistă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe ghețușcă. M-am uitat după el un timp, să nu cadă. Fără să știe, fără să mă vadă, pe mine, care îl prețuiam ca artist - mai și scria bine. Nici până azi nu am putut să ghicesc ce se căznea să articuleze. Când s-a prăpădit, sau de câte ori trec pe lângă mormântul său de la Bellu, mă gândesc ce-o fi vrut să-mi spună... * Vorbește un fost slujbaș destul de important. "Sunt nevoit - spune el - să fiu meschin. Știu că istoria nu
Doi poeți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9838_a_11163]
-
referitor la nuvela Ana Roșculeț, care se transformă de îndată într-un caz. Nu, așa cum s-ar crede, pentru articlierii perioadei - mulțumiți până la urmă de îndreptarea suspect de naturalistului prozator -, ci pentru publicul cititor. O simplă scrisoare discret nemulțumită, scrisă căznit de o muncitoare de la Filatură dă peste cap cursul neted al unei receptări favorabile. Urmează autocritica lui Preda și stabilirea unei întâlniri de urgență a autorului cu cititorii din colectivul care a generat întreagul scandal. Iată cum apare relatată scena
Impresionismul socialist by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8929_a_10254]
-
tocmai îl salvase dintr-un cataclism și gesticula în toate părțile aruncându-și-l dintr-o mână în alta și gemea și mugea acompaniată de orăcăiala copilului care-i dădea apă la moară scormonindu-i cu degetele în urechi. Se căznea parcă să i le destupe, s-o facă să-i audă plânsul, în timp ce Andrei îi susținea și se amesteca în furtuna aia de țipete și mugete teribilă ca însăși realitatea faptului că toți eram niște animale acolo-n țarcul ăla
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
creativitate, fără forță cognitivă, fără pregnanță expresivă, fără propulsie imaginativă, fără toate aceste imponderabile, desigur, vetuste, depășite, out-of-date, volumul Simonei Popescu se susține exclusiv prin spirala resentimentară a producătoarei. Scuturate de citatele masive din diferiți scriitori, capitolele apar atât de căznite în platitudinea lor "nonconformistă", încât din cele peste 300 de pagini, format mare, ale volumului nu se poate reține un singur citat care să ne convingă de înzestrarea autoarei. Când, deodată, ceva ne place, e un mic accident la mijloc
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
niciun copil, nici mama nu mă lăsa să fiu sociabilă. Mergeam la băi, cum era moda pe atunci, și vedeam copiii cum se joacă, aleargă. Eu stăteam lângă băncuța mea. Aveam și eu o gălețică și o lopățică și mă căzneam în nisip. Moda era atunci ca, în fiecare vară, să se plece la o stațiune balneară sau climaterică. Și am fost pe rând. Am o poză. Nu-mi amintesc decât că coboram pe o scăricică la Slănic, am numai poze
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
victimă a represiunii Băsescu și, scandalos, comparat de Radu Tudor cu deținuții politici de pe vremea comunismului, îndemnat „să-și păstreze credința“. Se răsucesc martirii anticomunismului în mormânt! La fel, Dinescu, îl aud la Realitatea, cam pe la zece seara, cum se căznește să pozeze în urmărit ca pe vremea lui Ceaușescu, la fel și Patriciu și Dan Diaconescu. Horror. Oamenii ăștia își bat joc de memoria disidenței românești făcând o paralelă între istoria lor penală de astăzi, ridicolă, de miliardari de carton
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
a lăsat și nevasta. Stă toată ziua în cușca unde tanti dă de mâncare populației și o ține de vorbă. Și cu ochelarii a vrut să facă o farsă inteligentă, subtilizându-i și apoi distrându-se, închipuindu-și cum se căznește ea să le dea de urmă. Cam atât. Vocabular alternativ Iordănesciene Cașchetă Opțaid Opțai Sectembrie Hambal Bașcheți Jampiere Folbal Haut Calculatoristice Destop Iternet Optzeciste Isignă Pioner Matematice Patrat Tranversal A complecta Mișloc Alimentare Zacăr Pire Piftele Salată bef Crenvuști Onomastice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]