132 matches
-
E bine, e rău? Și una, și alta. Că într-adevăr o transformare trebuia să se producă, e lucru cert. Deja rețeta naturaleții începuse să-și piardă din eficacitate. Atât cât a fost, succesul Mirilor nemuririi (2006) a fost unul căznit. Dincolo de subtilitate, aceeași atmosferă, același tip de personaje, extrase dintre lumpeni, aceleași obsesii și aceleași, previzibile și ele, ratări. Se uită însă un amănunt: profesionist, Radu Aldulescu s-a arătat chiar de la debut, doar că felul în care se implica
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
Pur și simplu nu puteam: mă refuză hârtia. (Ceea ce, după cum se vede, înseamnă că am incercat). Și astfel, cum cărți din categoria artei pure nu știu să scriu, cărți cu "pile" (în care cititorul, după descifrarea a 50 de pagini căznite, află că nu se gaseste brânză Telemea) nu mă amuzau; iar cărțile în care să fi spus, pe masura priceperii, talentului și puterii de concepție, ce cred eu despre societatea, Istoria și oamenii în mijlocul cărora aveam responsabilitatea de-a trăi
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
cenușă-n cap, așa cum a făcut Petru Dumitriu, fostul nostru președinte persistă în mentalitatea sa (apropiat, nu numai onomastic, de un Dumitru Popescu-Dumnezeu), împroșcînd cu ură tot ceea ce a încercat a fi, în ultimii ani, înnoire purificatoare. Într-un stil căznit (nici pamfletul, indiferent de miza lui, nu-i prea reușește, fiind vădit sub cota lui Adrian Păunescu și chiar a lui Corneliu Vadim Tudor), d-sa incriminează, dorindu-se "spiritual", "mania idealismului de dreapta (dreptaci)" și "eticismul moraliștilor de ambe
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
natură, ținînd, deja, de altă epocă, și asumarea unei sensibilități de uz propriu: Desprindeți-vă cântece ale inimii,/ Ale pământului, ale norilor, ale mele...". Naivitate tușantă și amestec de voci lirice. Întoarcere, care începe cu o acumulare de sintagme oarecum căznite, are un final care-i răstoarnă înțelesurile, și-o înăsprește: "Mă întorc de lângă luminile vii,/ De lângă piatra aspră și dură,/ De lângă izvoarele aurii,/ Cu semnul rotund al morții pe gură." Flacăra albă e o frumoasă, iernatică iubire: "Viscolul arde ca
Cîntecele inocenței by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7825_a_9150]
-
dacă se vede/ cu una, Ortansa,/ din Rușii-de-Vede?.../ Întreab-o (pe unde/ ce par anormale,/ de paranormale/ ce sunt) când și unde, -/ iar ea-ți va răspunde/ îndată, cu ansa..." (Șansoneta șansei). Astfel se prezintă majoritatea ,rimelărilor" din carte: un stil căznit, cu ieftine efecte publicistice, livrate sub umbrela protectoare a convenției. Dar Șerban Foarță e mai degrabă redundant decât manierist - căci nimic din fabulosul minuțios organizat al manierismului, din acea sfâșiere bine condusă a materialului (concepția noastră despre lume) și cufundarea
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
cu coloane și Absalom, Absalom! Dar, dacă n-aș fi avut șansa de a citi Ursul, în original, pe la vreo 25 de ani, probabil că aș fi devenit un adversar al acestui romancier din care citisem pînă atunci cîteva traduceri căznite, "stilizate" de Eugen Barbu. N-am avut niciodată curiozitatea de a confrunta acele traduceri cu edițiile în americana sudistă a lui Faulkner, ca să-mi dau seama de unde mi s-a tras senzația de untură de pește pe care mi-am
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
mult de suferit în toată povestea și înțelegem că asta e regula jocului. Mi s-a părut un efort patetic faptul de a o arunca pe scenă pe Mary-Jane (Kirsten Dunst) într-o siropoasă producție de pe Broadway, unde juna încearcă căznit să intre în tiparul blondei Marlin Monroe sau al unui avatar al ei. Dar și revenirea la standardul mizerabilist de Cenușăreasă pe scena clubului de jazz, unde M.J. profesează ca waitress & singer deopotrivă are aerul fals al unei operații estetice
Spiderman revine! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9665_a_10990]
-
poartă pe copertă un fel de nod..., ori semn,... un fel de literă, necunoscută, străveche, de pe vremea, probabil, când potrivirea de cuvinte avea loc numai în ziua finală, a încetării treburilor fizice, rezervată numai lucrărilor spiritului eliberat de obsesiile vieții căznite.
Un ministru poet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10516_a_11841]
-
senzația că mereu e ceva care îți scapă și că, tocmai din acestă frustrare, se ivește și dorința sîcîitoare de a-l citi în continuare. Adorno nu e un autor pe care să-l citești cu plăcere. Dimpotrivă, îl parcurgi căznit, sforțîndu-te să intuiești ce vrea să spună, iar urmarea paradoxală e că, treptat, efortul de a-l înțelege îți induce o tensiune a minții pe care, la începutul lecturii, nu o aveai. Cu alte cuvinte, Minima moralia e genul de
Jocul dialectic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9247_a_10572]
-
fie? Este greu de priceput autoritatea pe care o are, în cultura română, acest "optzecism", cu oarece trenă "nouăzecistă". La drept vorbind, mare lucru, până acum, nu a dat. Literatura postmodernistă este, cu vagi excepții, o literatură destul de previzibilă și căznită, o literatură de plantație. Creditul enorm de care se bucură nu vine însă din "opere" (poate că de aceea termenul le este atât de antipatic), ci din faptul că ideea de "generație" este intens mitologizată. Să ne aducem aminte de
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
și cu aspirații inițiale asemănătoare capătă orientări divergente abia după ce, dezamăgit de toți și de toate, tânărul Hitler alege un destin care va condamna omenirea la noapte și încețoșare, moarte și distrugere. Am tradus titlul cărții printr-o expresie oarecum căznită, pentru că este un citat dintr-o scrisoare adresată de pseudo alter-ego-ul lui Hitler infirmierei Louise (una dintre influențele binefăcătoare din viața lui, alături de alte femei care l-au ajutat să devină bărbat în toată puterea cuvântului, de genialul pictor evreu
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
interlope ori din cartierele periferice, atrage atenția asupra faptului că, în goana după senzațional, mass-media cultivă, sistematic, detaliile morbide, imaginile care urmăresc să șocheze doar pentru a satisface gusturile unui public avid de senzații tari. De asemenea autorul sancționează "glumele căznite și vulgare" propuse de unele posturi de televiziune drept distracție, descrie cu voluptate caragialescă un tîrg de Sfînta Paraschiva, o călătorie cu trenul pe timp de caniculă (căldură mare!) sau creionează portretul ziaristului "cioclopedic". Oricît de incisive ar fi în
D-ale carnavalului mediatic... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15550_a_16875]
-
grațios și nu poate pricepe de ce companionul din noaptea cu pricina (același Mazilescu) l-a tratat cu indiferență. (Desigur, bănuiește că de vină a fost o chestiune de orgoliu, cunoscută fiind adversitatea dintre Mazilescu și Nichita Stănescu). De un umor căznit e și întâmplarea pariziană din care Danilov își face un titlu de glorie: întru libertatea artei (chiar așa !), acesta aruncă în Sena o sticlă conținând, în chip de mesaje către posteritate, câteva poeme: unul al său, unul al lui Adrian
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
scrie aici o poezie cu cheie; însă ratarea poeziei face inutilă descoperirea cheilor, a cifrului provincial. În altă categorie intră texte precum La jumătate, Sfoara ori Porțiuni neobservate ale trecutului. La rândul lor elaborate, ele nu mai au tonul de căznită ironie și realizarea tehnică deficitară ce compromite secțiunea mediană și volumul în ansamblu. Cel puțin ultimul din aceste trei poeme îmi amintește de "vechiul" Nicolae Coande: Când am aflat că Dumnezeu duce lupte grozave/ în altă parte din univers/ în timp ce
Poezie cu cheie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7663_a_8988]
-
la vale / și axa oceanului țintește oarbă / prin degetul mare către diamantul de sus. / Nici un punct de vedere la intrarea în cerc, / doar memoria devastând ultima culoare aprinsă / din purpuriul pleoapei de pește." ( Înălțare) Discursul Valeriei Grosu e greoi, pare căznit, prețios pe alocuri, alteori prea retoric. O poezie a cărei tematică, al cărui conținut necesită multă pricepere pentru a o mai putea livra cititorului de astăzi. Într-o recenzie din revista basarabeană Semn, nr. 1-2 / 2002, ni se spune că
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
rădăcinile trainic unite, privind chiorâș înfloririle de deasupra, menite să cadă și să reintre în circuit. El își apleacă mai lesne urechea de coaja seminței, gata să pleznească, în interiorul țărânii. Zgomotul spargerii ascunse pare turbure. Ca versul lui lung, legănat, căznit, cu mers obstinat de coropișniță... Acest preludiu, - bâiguit, - are tonul major al unei căutări grave, peste sunetele de piculină scoase de idilismul rural. * * * - În spațiul oceanic mai trăisem. Despre el am scris "Căile pământului". Cunosc Câmpia română ca pe liniile
Măsura câmpiei române by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7340_a_8665]
-
Cristian Teodorescu Nu mai știe lumea să reacționeze normal?! Mi-am tot pus întrebarea asta în zilele dinaintea înmormântării Patriarhului Teoctist. Regrete strunjite în limbaj de lemn, pioșenie de porunceală, omagii căznite, cuvinte alese învățate pe de rost și turuite ca lectura de pe prompter, lecturi pe prompter, printre care se mai rătăceau și regrete cinstite, cum au fost cele ale unei octogenare de la o casă de bătrîni, unde Teoctist se ducea din
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a notațiilor seci. În genere oamenii care nu au umoare de scriitor se recunosc după aceea că intuiția le precede expresia, asta însemnînd că ei nu se apucă să scrie decît după ce și-au formulat în minte nuanțele pe care
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
cărunt, închircindu-mă becisnic doară-n propriu-mi impas, Cu al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu ardoare și cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Căznite în febră nocturnă; Estimp, o dârloagă, de-i zicem Pegas, Mi-au stat lângă poartă, dejurnă. Și totuși, în treacăt, ciordind câte-un mit Din vastele landuri celeste, Văleatul acesta, bizar și mâhnit, Mi-l, încă, propag prin tempeste. Căznitele zile grăbite mi-s, prea Și-n vânt hazardate ca fumu-s. (Găselnița asta, mă prind că nu vrea S-o bage la devlă Postumus!)
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot astfel, pot spune că un volum căznit e profund util pentru următorul, înșfăcat nervos, nerăbdător, parcurs jubilînd că am scăpat viu și nevătămat pe viață de primul. Autorii "răsuflați" au un rol benefic. Dacă vrei să percepi acut, pînă-n măduvă, un Dostoievski, sau un Proust, sau un
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
ai aceleiași haite nesătule, ei "țin aproape" doar pentru a sări unul la beregata ceiluilalt atunci când vine momentul. Te umflă râsul să descoperi în rudimentul lor de limbaj fraze nemestecate din jargonul mafioților: "Eu îl respect pe cutare...", rostesc ei căznit, doar pentru a masca gestul înfigerii cuțitului, pe la spate, până în plăsele, în "nea Gigi" sau "nea Nelu"-l în fața căruia se ploconiseră doar cu câteva minute mai înainte. Ar fi împotriva logicii ca lucrurile din fotbalul nostru să stea altfel
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
scene vioaie și înțelesuri străvechi, între legendă și rosturi de viață ghemuite în unghere umile, n-ascultă de vreo searbădă suficiență. La Ilie Boca, întruchipările de el izbîndite resping ca un scandal segregațiile fricoase. În țărănia lui, neștiutoare de ipocrizii căznite, sînt instilate ispite cosmice. Înger sau nălucă de Ormuzd înaripat, desprinsă din straturi afunde ale imaginarului, cutare fantasmă străvezie întîmpinîndu- ne în repertoriul lui Ilie Boca se află acolo ca să braveze și ea, generos, opreliștile care urgisesc planarea slobodă a
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
condus la maltratarea propriei organicități a unor prozatori, cei vizați în continuare fiind Sadoveanu, Camil Petrescu, Marin Preda. Acestuia din urmă i se dedică un pertinent eseu, ce contrapune forței începuturilor, naturaleții și dezinvolturii primei faze de creație, scrierile "postmoromețiene", căznite, lipsite de inspirație adevărată. E o "scurgere de sevă", o "dislocare narativă", explicabile doar prin efortul automutilant de adaptare la un sistem ideologic. Credem că intuiția autorului, deși nu neapărat originală, e foarte fină, fapt valabil și atunci când observă reducționismul
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
unde un frate al bunicii, plecat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, și-a întemeiat o familie. Narațiunea se țese greu, din elemente disparate, uneori dificil de pus cap la cap, iar miza o reprezintă în principal recompunerea căznită a unor povești de familie. Prozatoarea speculează abil vârsta bunicii - depozitară a numeroase secrete din istoria familiei -, avansând ipoteza naratorului necreditabil. Copiii, mirați sau înspăimântați de poveștile pe care bunica lor le istorisește, preferă să creadă că memoria îi joacă
Amintirile sunt ca legumele dintr-o supă by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4940_a_6265]