130 matches
-
să facă copii și, evident, să-i dea la școală. Unde anume? Unde altundeva decât la cel mai bun colegiu: Hogwarts. Ei bine, acesta este și finalul filmului: soții deja hârșiți în ale căsniciei, adică serioși, cu o morgă confecționată căznit fără a mai pune la socoteală machiajul, ca niște veterani care-și curăță pipele ca odinioară mitralierele, își conduc puradeii în primul an de școală la Școala de Magie. Lecția de viață prevede la capitolul „sfârșit” (That’s all, folks
Harry Potter, Peter Pan și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5308_a_6633]
-
Samuil Rosei e monocord și monoton: un meticulos care nu deschide caietul de însemnări decît sub coerciția unei dispoziții prielnice, orice efort de a scrie în lipsa poftei de mărturisire preschimbîndu-se într-un supliciu a cărui expresie se regăsește în forma căznită a notațiilor seci. În genere oamenii care nu au umoare de scriitor se recunosc după aceea că intuiția le precede expresia, asta însemnînd că ei nu se apucă să scrie decît după ce și-au formulat în minte nuanțele pe care
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
Sadoveanu vorbea puțin. Cu Rebreanu, te plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească, simplistă, nu simplă. *** Un critic tânăr apusean analizează literatura cu procedee tehnice moderne. Roboții lucrează de zor. Capodoperele universale, treierate, dau la iuțeală verdicte care te îngheață. La Absalom, Absalom, "monstrul", întrebat
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
trezeai la ora patru dimineața, în lăptăriile comuniste. Dar e sigur că resentimentul irlandezului catolic împins de sărăcie spre Anglia a lucrat puternic asupra spiritului său. O dovedesc toate cărțile pe care i le-am citit, scrise într-o limbă căznită, complet lipsită de rigoarea demonstrației și la fel de utile în procesul educației, precum producțiile deșuchiate ale unuia din idolii săi, clovnul-antisemit Slavoj ŽiŽek. Culmea e că această carte e cel mai limpede scrisă din întreaga creație cu accente comunist-mistice a lui
Neobositul cinism al asasinilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5517_a_6842]
-
producă suspans, regizorul adăugând alte două exemplare la colecția prodigioasă de memorabile femei fatale din Dressed to Kill (1980), Femme Fatale (2002), The Black Dhalila (2006). În încercarea de a conferi adâncime poveștii, o serie de coșmaruri punctează trama psihologistă, căznită ambiguizare a interferenței dintre planul real și cel fantasmal. La fel, dipticul la care apelează regizorul, cu un volet deschis către ceea ce se întâmplă pe scena unui spectacol de balet, iar celălalt către desfășurarea unui lanț de evenimente care culminează
Domnișoara Christina și domnișoara Isabelle by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3328_a_4653]
-
stilistic, versurile merită consemnate: „A înviat, exact, precum a spus,/ Și mâna ta a înghețat pe mouse./ Pe cer, nu pe ecran, cu oaste/ De îngeri, cel rănit în coaste,/ Ioshua-i, Domnul meu, Isus” (p. 23). Sincer, le găsesc cam căznite, ele fiind nimic altceva decât o încercare de întinerire cu tot dinadinsul, în pofida tuturor evidențelor, inclusiv prozodice. Interesant, însă, în această primenire, mi se pare altceva: Adrian Popescu tematizează pentru prima dată, în mod decis, propria relație cu literatura. A
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
grațios și nu poate pricepe de ce companionul din noaptea cu pricina (același Mazilescu) l-a tratat cu indiferență. (Desigur, bănuiește că de vină a fost o chestiune de orgoliu, cunoscută fiind adversitatea dintre Mazilescu și Nichita Stănescu). De un umor căznit e și întâmplarea pariziană din care Danilov își face un titlu de glorie: întru libertatea artei (chiar așa !), acesta aruncă în Sena o sticlă conținând, în chip de mesaje către posteritate, câteva poeme: unul al său, unul al lui Adrian
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot astfel, pot spune că un volum căznit e profund util pentru următorul, înșfăcat nervos, nerăbdător, parcurs jubilînd că am scăpat viu și nevătămat pe viață de primul. Autorii "răsuflați" au un rol benefic. Dacă vrei să percepi acut, pînă-n măduvă, un Dostoievski, sau un Proust, sau un
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
în anii '80, democrația occidentală era primejduită de existența proprietății private... Încă din junețe, dl A.-P.I. era, după cum se vede cu limpezime, un desăvârșit doctrinar al comunismului, convins până în adâncul ființei sale materialist-dialectice de adevărul gogomăniilor emanate - cam căznit stilistic, dar simțind puternic în pupă suflul ,maselor largi populare". N-am spațiu să insist asupra mostrelor de antiamericanism visceral, asupra urii față de gândirea anglo-saxonă, căreia, ca perfect cameleon, îi va consacra un studiu elogios după 1990, când individul a
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
dacă se vede/ cu una, Ortansa,/ din Rușii-de-Vede?.../ Întreab-o (pe unde/ ce par anormale,/ de paranormale/ ce sunt) când și unde, -/ iar ea-ți va răspunde/ îndată, cu ansa..." (Șansoneta șansei). Astfel se prezintă majoritatea ,rimelărilor" din carte: un stil căznit, cu ieftine efecte publicistice, livrate sub umbrela protectoare a convenției. Dar Șerban Foarță e mai degrabă redundant decât manierist - căci nimic din fabulosul minuțios organizat al manierismului, din acea sfâșiere bine condusă a materialului (concepția noastră despre lume) și cufundarea
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
cărunt, închircindu-mă becisnic doară-n propriu-mi impas, Cu al cărui machairodus zi și noapte mă confrunt. A plecat privighetoarea: sprijin sufletului meu; Mângâierea-mi burdușită cu ardoare și cu har! Și-am rămas redus la karma celui mai căznit plebeu: Scormonindu-mi sihăstria de insomniac bizar. A plecat privighetoarea, ca un vis fluorescent, Ocarina mea vrăjită; gingașu-mi sonor breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Să raportați în fiecare clipă cum vă respectați angajamentele pe care vi le-ați asumat și să raportați ce mai aveți de gând cu viețile noastre. Așadar, Domniile-Voastre ar trebui să puneți punct final amuzamentului, vorbelor în doi peri, ironiilor căznite, căci nu vă aflați în timpul liber al Domniilor-Voastre. Vestea proastă pentru Domnniile-Voastre, este că, în virtutea logicii Ordinii Discursului și a Retoricii, nu aveți dreptul nici la ironie. Ironia este o arhitectură subtilă a gândirii și a exprimării, care funcționează între
Franța, un prieten neglijat – C.F. POPESCU [Corola-blog/BlogPost/93048_a_94340]
-
ironizat de unii, iubit și sprijinit de alții, cu bune și rele, președintele Uniunii, Doru Dinu Glăvan, pe care oboseala nu l-a descărcat de entuziasm este în ultima vreme ținta unor atacuri fără obiect și fără eveniment, inutile și căznite strădanii de a face „spectaculoasă”o realitate lipsită de conținut. Pendulând între ironie și observații tăioase, câțiva colegi fixați în sistem, cărora le e greu să creadă că ar putea greși vreodată, prezintă situații conflictuale în care se poate regăsi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93524_a_94816]
-
de ochii bulbucați de pofte, fecioara-și face-un plan de fugă. Beiul cu josul în stârneală înghite-n sec și-nfige mâna-n teșchereaua doldora. Apoi scoate un pumn de galbeni pe care îi arată fetei stâlpite, în zornăit căznit. Cu mândrie în scărbă privită ea-mprăștie pe masă mulțimea de bănet și mușcă mâna-ntinsă spre sânii neatinși...Uimire de-ndrăzneală, stârnire îndârjită-n pofte, sărit în ajutor de eunuc și ordin de repaus... Mușcatul buhăit rabdă bărbat, rabdă
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
vreo legendă, care va circula pe cale orală mult timp - până va fi trecută pe răbojul scris al unei istorii adevărate cine să știe când, spusă din gură în gură fără prea mare discernământ critic, va prelua și adjuvantele și inspirația căznită a neavenitului, a străinului, laolaltă cu acuratețea și pulsul unei simțiri colectiviste moștenite ancestral. E nevoie de o mică pauză, simte asta și cu de la sine întreprindere își întrerupe povestirea, își cere scuze pentru câteva minute, iese pe peluza din fața
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351792_a_353121]
-
Pe un petec de hârtie de dictando - o adresă de medic și un telefon pe manșeta de sus - sunt așezate cu mână tremurândă ultimele licăriri de gând, rânduri înghesuite, șterse, suprapuse și reluate pentru a le închega coerent, o caligrafie căznită și lăbărțată de care trebuia să se „țină aproape”, fără să facă rabat condamnabil. Iată-le: „Înainte gândeam, când eram tânăr și în putere, că pământul mă umbrește pe mine. Acum, cu resemnare, îmi plec capul. Fac degeba umbră pământului
ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI, ULTIMILE EMAIL-URI!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370930_a_372259]
-
SE"NTÂMPLĂ CUVINTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1734 din 30 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului În mine se'ntâmplă cuvinte, Trăiri netrăite mereu, Îndemnuri spre luare aminte La ce e, sau nu, Dumnezeu. Nu-s nașteri căznite sau vrute, Sau de artizan zămisliri! Lumini din abisuri crescute, Ori propriului eu dezrobiri. E'aici un ceva ce nu minte, Frumos ce se naște din glod. În mine se'ntâmplă cuvinte Pe care în versuri le'nnod. *** Volumul "Era
ÎN MINE SE NTÂMPLĂ CUVINTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369573_a_370902]
-
SE'NTÂMPLĂ CUVINTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2264 din 13 martie 2017 Toate Articolele Autorului În mine se'ntâmplă cuvinte, Trăiri netrăite mereu, Îndemnuri spre luare aminte La ce e, sau nu, Dumnezeu. Nu-s nașteri căznite sau vrute, Sau de artizan zămisliri! Lumini din abisuri crescute, Propriului eu dezrobiri. E'aici un ceva ce nu minte, Frumos ce se naște din glod. În mine se'ntâmplă cuvinte Pe care în versuri le'nnod. *** Din volumul "Era
ÎN MINE SE'NTÂMPLĂ CUVINTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362579_a_363908]
-
unanimă, indiferent de credință. Un mort, un doctor care lucrase multă vreme printre membrii comunității Navajo și-a găsit obștescul sfârșit pe aceste meleaguri, familie nu avea așa că urma să suporte aceleași “tratamente pregătitoare” ca oricare din comunitate. Ne-am “căznit” serios să-i închidem gura, la propriu, să-i legăm maxilarul de jos cu un pansament subțire înnodat deasupra creștetelui, însă îl schimonosea și-l caricaturiza într-un asemenea hal încât nevastă-sa n-a vrut cu nici un chip să
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂNTEC PENTRU O PĂGÂNĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Căznite doruri azi ne leagă, din lunga depărtare-albastră, pe fruntea munților beteagă, cununi de cetini plâng în glastră. Coboară soarele-n chindie, uscând de lacrimi o păgână, nemuritoarea noastră glie, răcnește crunt pe sub țărână. Se scurg izvoarele de patimi, sărută ciob
CÂNTEC PENTRU O PĂGÂNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352660_a_353989]
-
nor ce-mparte infinitu-n ape, Iar drumul meu mă duce ca într-o tristă carte Străin de vocea mamei, și uitat de horoscoape. Rămân perdele grele trase straniu între noi, Pompăm umor anemic într-un destin abandonat, Din blândul trup căznit, impudic ciocuri de coroi, Mușcă somnambuli uitați pe un pământ însângerat. Tăcerea nu-i problemă, nu-i încă împlinită, Bătrânii noștri-n sat ne spun c-așa a fost să fie; Dar noaptea tot coboară fantoma alungită, Pe casa lor
M-AM ÎNDEPĂRTAT de STELIAN PLATON în ediţia nr. 629 din 20 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343828_a_345157]
-
uriașă cultură: religia. Restul e disperare, neputință, ceață, graniță, port în care nu te-așteaptă nimeni. Lili Bobu Într-un secol grăbit și asaltat de un real degradat, evlavios, contemplați succesiunea anotimpurilor, ,,culegeți roua sufletului” și, bolnav de armonie, îngăduiți ,,căznitului suflet” o apropiere de dumnezeire, anihilând păcatele lumii. Developând suferința ca rană, conjugând credința și eticismul, lirica dumneavoastră este deopotrivă rugă și blestem. Grigore Vieru Mă împrospătez zilnic/ Cu înălțătoare cuvinte/ Întru Hristos. Lili Bobu Au fost și momente când
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
uriașă cultură: religia. Restul e disperare, neputință, ceață, graniță, port în care nu te-așteaptă nimeni. Lili Bobu Într-un secol grăbit și asaltat de un real degradat, evlavios, contemplați succesiunea anotimpurilor, ,,culegeți roua sufletului” și, bolnav de armonie, îngăduiți ,,căznitului suflet” o apropiere de dumnezeire, anihilând păcatele lumii. Developând suferința ca rană, conjugând credința și eticismul, lirica dumneavoastră este deopotrivă rugă și blestem. Grigore Vieru Mă împrospătez zilnic/ Cu înălțătoare cuvinte/ Întru Hristos. Lili Bobu Au fost și momente când
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
ca el să se rotunjească - semantic și chiar stilistic - și să ajungă „scriptibil”, comunicabil. Aștept să am dispoziția propice scrisului. În toată cariera mea literară, atâta cât este ea, și așa cum este, n-am pus pe hârtie nici măcar un stih căznit, făcut, plănuit. Nici măcar unul singur...Scrisul meu este vital, nu convențional. Selecția, definitivările, renunțările (drastice, poate chiar prea drastice) etc., întotdeauna laborioase și îndelungate, sunt posterioare scrierii propriu-zise, care este spontană, generoasă, chiar impetuoasă uneori. NO: Reflectă versurile pe care
POEZIE ŞI METAFIZICĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1042 din 07 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372342_a_373671]
-
la mine haina unei insensibilități (pentru a mă exprima totuși eufemistic!) și unei burzuluieli care mi-a tulburat atâta amar de vreme bunul simț, menținându-mă într-o indiferență și apatie din care respectul zilnic, acel sărut-mâna sau bună ziua nici măcar căznit nu-l mai murmurau buzele când o întâlneam, era o înstrăinare a consecvenței în onestitate pe care o datorăm sanguinar și prin educație înaintașilor, celor care au pus din obligație sau din onoare profesională umărul, la creșterea și maturizarea omului
IERTARE, DOAMNĂ ÎNVĂŢĂTOARE ARETIA RĂUŢĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371201_a_372530]