69 matches
-
bolnavă de scarlatină și am vegheat adesea la patul ei, în calitatea mea de student în medicină, o învățasem în timpul convalescenței un cântec, care a avut un rol însemnat în legăturile noastre de mai târziu. Pură recunoștință pentru învățător, sau cabotină nevoie de a face efect, dar urmarea a fost că mai pe urmă, ori de câte ori veneam la ei, mă întîmpina regulat cu un subțire și monoton: La dàda madà!" adăugând, invariabil, envoi1-ul: "Pent'u mata". Adela, victimă a infamiei mele, își
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fost armă la îndemâna copiilor. O armă fără gloanțe, cu care s-a redesenat harta lumii. Și nu doar harta geo-politică. (S-a spus: rockul e o republică mondială!Ă Cinismul domina acei ani. Ipocrizia era sinonim benign pentru o (inăumanitate cabotină, inflexibilă, intolerantă. Proletcultism în lagărul socialist, maccarthysm dincolo, cursa înarmărilor, suspiciunea generalizată, obediența față de boss, dubla gândire, supraproducția (depășirea de plan!Ă ce-a secătuit resursele naturale, habotnicia monoteismelor de toate felurile, chiar și a celui fără Theos; ce ilustrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
văd curat, cu fața-i rubicondă! La Putna-n turlă clopotele bat, De se aud chiar și din Voroneț, Urcând la cer mesajul îndrăzneț, Strigat din mii de piepturi, ne-ncetat, Spre Eminescu, ginta sa latină Și lumea rea, atât de cabotină. Las deoparte nostalgia ținutului bucovinean de obârșie, leagănul credinței ortodoxe, pe care l-au cântat poeții și l-au zugrăvit scriitorii, ca să parcurg cronologic o evoluție de la stadiul de nou-născut la cel de sexagenar, în trei intervale temporale de câte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
e dotată cu o inteligență deosebită, care nu-i permite să se amestece cu vulgul. Cred că așa-i, pentru că, dacă-mi dau mai bine seama, filmul nu conținea, de la un cap la altul, decât niște gaguri ieftine, niște trucuri cabotine... am aflat că e studentă în anul III la Naturale, că tatăl ei e preot într-un sat (ce coincidență!), că... Coana Moașă! Sărmana coană moașă! Doctorul întregului sat. Chipul ei, deși pierdut demult în veșnicie, îmi revine în minte
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici blazat și șic, în stridențele sale poliglote. Până și rusa, pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vervos și extravertit, care îi plăcuse lui Caragiale, este o marcă temperamentală, un indice de mentalitate și o punte de legătură între un anume „muntenism” activ și plebeu (propriu inclusiv lui Arghezi) și fervoarea polemică a futurismului. La fel - teatralitatea cabotină (futuriștii erau mari admiratori ai teatrului de varietăți), aerul de Charlot (figură mitică a primei avangarde istorice), prozaismul căutat, jovialitatea iconoclastă și spiritul „goliardic”, villonesc. Poemele publicate în anii ’20 în Contimporanul lui Vinea („Dragoste falită“, „Idilă“ ș.a.) confirmă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înainte de război, ea se exprimă timid mai ales în experimentele poetice din underground ale lui Ion Vinea și, mai ales, ale viitorului Tristan Tzara („În gropi fierbe viața roșie“, cel mai radical experiment poetic predadaist din România acelor ani). Extravertirea cabotină și iconoclastă proprie atitudinii minulesciene va fi reciclată dadaist de același Tzara, iar începuturile poeziei prozaice a avangardistului Geo Bogza se vor resimți puternic de pe urma influenței lui Minulescu, mărturisite de altfel în al său Jurnal de copilărie și adolescență (Editura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
tehno-militariste, celebrată de Futurism, dar și mesianismului proletar, preluat ulterior de constructivism și de Suprarealism, o „cultură a Carnavalului”, cu mijloacele esteticii dandy a provocării și scandalizării burghezului. „Geniul avangardei” care a fost Dada reprezintă punerea în scenă - teatrală, spectaculară, cabotină - a unei sinucideri a Estetismului, dar și o revanșă a spiritului plebeu al periferiilor (culturale, etnice, geografice) împotriva tradiției dominante a Centrului în disoluție: poeme „maori”, bruitisme, măști africane, happening-uri, elemente de varieteu (actrița Emmy Hennings - soția poetului Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-nțelegi. Vreau să zic nu amicii, ci amanții. — Fată isteață. A amenințat-o vreunul? — Din câte știu eu, nu. Uite ce e, putem să ne grăbim puțin? — Potolește-te! Ce slujbă avea Betty cât a stat aici? Sheryl pufni: — O cabotină! Betty nu avea nici o slujbă. Tot împrumuta mărunțiș de la fetele de-aici și cerșea pe bulevarde băutură și mâncare de la indivizi de vârsta lui tataia. Uneori dispărea vreo două-trei zile și se întorcea cu ceva bani, apoi ne spunea tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
vrea să meargă să le viziteze toată lumea din Estrella de Mar. Mă gîndesc Întruna la toți oamenii ăia care au băut șampania lui Hollinger și l-au privit și pe el ca pe un oarecare hodorog gras cu o nevastă cabotină. Și eu printre ei. Dar n-ai pornit tu incendiul. Nu uita asta. — Nu uit. Dar vocea Îi suna neconvingător. Mergînd cu mașina către Estrella de Mar, cu marea tremurînd dincolo de bariera palmierilor, am trecut pe lîngă biserica anglicană, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Unii poeți caută stelele doar în coniac. Nu se știe deocamdată, câte etaje are subsolul condiției umane. Ieșirea din timiditate se face uneori prin mitocănie. Mizantropul fuge de toți, misoginul, de toate. Nimic nu e mai e comic decât suferința cabotină. Înjurătura - o vulgaritate răcoritoare. Unii sunt foarte atenți să nu se păteze de durerile altora. Întotdeauna vor exista corbi cu alergie la zăpadă. Cel mai prolific creator de școli filosofice continuă să fie alcoolul. Canalia este regele neîncoronat al lichelelor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a fi mereu altfel, de a provoca indignarea celorlalți cu orice preț, boema ei de prost gust, melodramele alcoolice cu care Își Încheie vizitele poate că sînt mai autentice decît discreția noastră ipocrită și sterilă. Cei mai mulți văd În ea o cabotină, neputînd depăși limitele unei logici comune sînt convinși că ea Își inventează cu obstinație situații limită pentru a deveni un caz, dar Birgit are o autentică vocație a tragicului Împins pînă la autodistrugere. Intuiește exact că drumul cunoașterii trece prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aimait, ce qui la prenait" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.51-52]. 188 "Sans compter que țes succès de jolie femme ne nuiraient pas à țes succès d'actrice" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.260]. 189 "La cabotine! (...) Elle se sentait légère, heureuse, pârtie pour le pays de Bohème, son vrai pays. Qu'allait-il lui arriver encore? De combien de hauts et de baș allait se composer să nouvelle existence imprévue et capricieuse? Elle y pensait en s
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
e expresiunea propriului nostru fond emoțional. Astfel cum s-ar explică amplitudinea și diversitatea operelor de artă născute din frământările aceluiași spirit? Degeaba ne-am refugia în ipoteza unei stări de conștiință misterioase [s.n., postulând o inspirație și absurdă și cabotina. Ea nu explică nimic, iar realizarea artistică [s.n.] nu câștigă învăluita în acest prestigiu divin 19. Inspirația veritabilă nu este un simplu abandon în favoarea asociațiilor inconștiente, ci mobilizarea tuturor resurselor inteligenței - "condiționare a conținutului [=prezentul] de către conținător [=trecutul, amintirile, conform
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
polemiza. Inclusiv xeroxuri, citate și scrisori compromițătoare. Vocația sa secretă: șef de cadre ideologice, în cea mai deplină conspirativitate. Tipul nr. patru este, de fapt, cel mai amuzant și simpatic, în felul său, dintre toți. Amestecul de bonomie, jovialitate ușor cabotină și semi-șmechereală propagandistică, bine rodată, îl caracterizează. Simulează cu gesturi largi, corpolente, dezinvoltura, dialogul liber, echidistanța și pluralismul opiniilor. Convingerile (sau, mai bine spus, dresajul ideologic), plus o mare suplețe adaptabilă îi dau o abilitate deosebită de a fi mereu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt nu doar agresive, ci și necruțătoare. Venerabilul Cezar Bolliac, junele Al. Macedonski
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
din origine și dus până la sfârșitul lui natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să sucombe: aici stă interesul principal al cărții, în înșelarea de sine a ambilor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
prin care regizorul dorește să facă legătura cu tradiția spectacolelor ilustre ale Naționalului craiovean. Firs rezonează enigmatic, misterios cu Charlotta Ivanovna, interpretată de același Ilie Gheorghe. O apariție grotescă, un fel de Firs travestit, pervers, morbid, defulându-și frustrările în izbucniri cabotine, isterice. Actorul, în frac negru, târăște la sfarșitul spectacolului măștile celor două personaje, adunându-le în ființa sa de histrion. O propunere insolită, provocatoare a regizorului Alexa Visarion, o temă de meditație pentru montări ce vor urma cu Livada..., căruia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Mircea Tudosă e un fel de Gaev, Ana Oana Bineață, o copie palidă a lui Liubov Andreevna. Pe Ranevskaia Gabriela Baciu, Visarion o vede o femeie încă tânără, cu farmec, cu frică de viață, de bătrânețe, refugiată în trecut. O cabotină care face binele fără a-l iubi. E absentă și prezentă, plutește în scenă, dar o și controlează. iși fascinează partenerii, dar erotismul ei rece o face de neatins. Original este portretul oferit de regizor lui Lopahin, întruchipat de Sorin
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]