152 matches
-
a mai spus pilotul. Să salvăm ce mai putem salva.” S‑a gândit oare cu adevărat la toate acestea între momentul în care a fost înhățat de chemarea văzduhului și clipa, aparent imediat următoare, când a atins solul? Pilotul a cabrat avionul și a tăiat gazele. O cumplită izbitură a zgâlțâit avionul. Pilotul și mecanicul s‑au privit scoțând un oftat adânc. În această primă clipă, fericirea și uimirea de a mai fi în viață, de a trăi totuși, i‑a
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
care săruta cu tandrețe locul mușcăturii. - Ești îngrozitor de sexy, iubito, și cât de mult te iubesc, îi șoptea tânărul la ureche. Buzele lui îi alintau mugurul sânului cu finețe, făcându-l să se întărească. Ea gemea de plăcere și își cabra trupul divin, când limba lui începu să-i deseneze cerc după cerc în jurul mamelonului întărit și excitat, crescând intensitatea furnicăturilor transmise, ce-i zguduiau întregul corp. Săndica scotea scâncete de dorință - excitarea era peste puterile sale de acceptare. Dorea împlinirea
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
Monthly, despre zilele marilor ranch-uri de vite din vestul Americii. Un armăsar tânăr, încă neîmblânzit, era înhămat împreună cu un măgar, anume antrenat în acest scop, apoi li se dădea drumul în largul pășunilor publice. Izbind cu copitele, nechezând sălbatic, cabrându-se în salturi spectaculoase, armăsarul trăgea pe măgăruș grăpiș după el, aruncându-l în toate părțile, ca pe o traistă cu grăunțe. În scurtă vreme, cei doi bidivii dispăreau dincolo de orizont, părând a se întoarce împreună la starea de sălbăticie
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]
-
firii vechi, de dorul după așa-zisa ”libertate” și setea după ”independență” (personificate prin armăsar), de îndată ce iei decizia să-l îmblânzești pe inorog, iese la lumină și umilul purtător de poveri - măgărușul. Curând va fi uitată vremea în care te cabrai la cea mai mică împotrivire și nechezai amenințător la vederea frâului și a zăbalei. Măgărușul a trăit la ferma ființei tale, bine merçi, de multă vreme, numai că n-ai știut de ce, oricât ai căutat un răspuns și oricât te-
SAU DESPRE HANDICAPURI INTERIOARE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 37 din 06 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344905_a_346234]
-
Autorului Bumper stickers și license plates de toate soiurile; ordinare și personalizate (acestea din urmă comune sau originale, terne ori excentrice) îți fulgera pentru o clipă prin fața ochilor pe drumurile publice. Zâmbești involuntar, ori pufnești în rafale de ras, te cabrezi în duh că pălmuit peste orgoliu, strâmbi din nas a dispreț, sau dai din cap dezaprobator, în funcție de natură fugarului mesaj și de gradul în care te simți lezat de el. Oricum ai reacționa la vederea lor, pe stradă, în magazine
ABTIBILDE DE MASINA SI PLACI DE INMATRICULARE PERSONALIZATE de GELU ARCADIE MURARIU în ediţia nr. 36 din 05 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344903_a_346232]
-
deschid acum și le aud glasul. Dorința răbufnește și fiorii mă cuprind. Imnul Homeric se aude dispre zările primăverii, pășind pe câmpii de flori. Mușchii, fibre de oțel în coamele cailor, mătură vântul iernii rămas printre ultimile câmpii ale iernii, cabrându-se. Zeița vieții se întoarce. Pleoapele mi se apleacă în jos, tremurânde de prea lumină. Albul zăpezii rămase aruncă sclipiri în dugi de raze de soare. Umbra aleargă fără oboseală ascunsă, păstrând încă umezeala pământului ce negru absoarbe lumina. Creionul
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
Acasa > Stihuri > Semne > BUCEFAL Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1443 din 13 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Aleargă mânzul nostru, ba zvârle, se cabrează, Gonește nebunește și sare peste tot, Cât timp stăpânu-nvață cu însuși Aristot, Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează. Un animal din soare, o splendidă făptură, Născut sub zodii faste, ca un trimis divin, Crescut în Macedonia pentru măreț
BUCEFAL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376713_a_378042]
-
ea nu dispersează gravitatea decât momentan și înșelător. În poemul Singur-lună, îndrăgostitul pătimește „singur-lună”, deoarece „mai lipsea cineva/ ca să fim doi”, zice el deja ghiduș-dramatic. Dar singurătatea, luna, poezia toamnei/ Doamnei se lovesc de clișeele ucigașe, drept care poate fi văzut cabrându-se teribil și candid întru sugrumarea din față a mitului: „Ei bine, dacă vreți cu tot dinadinsul,/nu sufăr, nu e toamnă,/ nu e lună - nu-i nimic... «toate trec, durere sau noroc,/ nimic nu ține viața-n loc», pam-pam
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
pe loc” apare în piesa Vărul Shakespeare, ca și în versurile din Apă vie, apă moartă: „Un punct ce se uită-n oglindă,/ Oglinda în punct dispărând,/ Îți ești și drum lung și merindă/ Și vreme oricâtă, oricând./ Și spațiu cabrând nenoroc./ Și totuși, vibrare pe loc”. În ceea ce privește activitatea de eseist și critic literar a lui S., cuprinsă în Teoria sferelor de influență (1969), Insomnii (1971), Starea de destin (1976), Ușor cu pianul pe scări, sunt mai multe lucruri de remarcat
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
urmărirea balenelor aflate la distanță. Harpoanele și lănciile sînt întinse, gata să fie azvîrlite; trei vîslași tocmai înfig catargul în etambreu; iar între timp mica ambarcațiune, legănată de ruliu, se înalță pe jumătate din apă, aidoma unui cal care se cabrează. Fumul ieșit din cazanul în care e fiartă balena ucisă se ridică de pe corabie spre cer, întocmai ca fumul ce se înalță deasupra unui sat de fierari; iar în partea dinspre vînt; un nor negru, plin de făgăduința unor furtuni
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și mișcările lui Ahab, care șontîcăia pe punte. Ă Am stat în fața cărbunilor încinși din vatră și i-am văzut plini
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
dintr-un crâng, pentru a se năpusti asupra soldaților care se pregăteau să treacă prin vad împreună cu un convoi de căruțe. Comandanții făcuseră semn, cavaleria se aruncase înainte, însoțită de un vârtej de crengi rupte. Dar calul lui Nikolai se cabra, dansa pe loc, se răsucea și nu pleca. Îl bătuse atroce, izbindu-l cu călcâiul în burtă, îl biciuise cu furie, îl lovise cu palma peste bot. Lucrul cel mai rău era că atacul părea dinainte câștigat. Pe mal, soldații
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ar fi fost surprinși beți în plină zi. Când se apropie, la ieșirea din sat, de vechiul pod de lemn, i se păru preț de o clipă că era ea însăși beată: podul nu mai trecea peste râu, ci se cabra ca un animal, răsucit în sensul curentului. Tocmai fusese smuls, iar copiii care alergau între balustradele lui nu-și dăduseră încă seama de nimic, fascinați de învârtejirea frenetică a sloiurilor de gheață, de izbiturile pe care le suportau stâlpii. Dacă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întoarse cu fața la perete. Îmbrățișarea noastră îi stingherea. Eram pentru ei o pereche de dansatori, pe o minusculă insuliță delimitată de lumina de culoarea ceaiului, de masa cu un buchețel de flori artificiale, de respirația saxofonistului... Ondularea stridentă a muzicii se cabra brusc, într-un avânt vertiginos, devenind râs, strigăt, suspin, iar cel care ar fi urmat-o în nebunia ei n-ar fi putut decât să cadă mort, din acel urcuș vibrant pe verticală. Se auzi zgomotul unui încărcător armat. Ai
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
era. Niciodată nu mai existase un cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-o În tribune cu binoclul nou pe care mi-l cumpărase tata, ca să-i văd. Startul se lua la capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la un moment dat rupse și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
1935); Brito Camacha, Portugal na guerra (L. 1935). Pespre Camacha: Ferreira de Mira și Aquilino Ribeiro, Brito Camacha (L. 1942). CAPITOLUL VI Asupra lui Sidonio Paes: Rocha Martins, Memorias sobre Sidonio Paes (L. 1921); Raul Brandao, Vale de Josafat; A. Cabrai, Em plena republica; Cunha e Costa, A Igreja Catholica e Sidonio Paes (Coimbra, 1921); și în deosebi volumul colaboratorului lui Sidonio Theophilo Duarte, Sidonio Paes e o seu Consulado (L. 1942) care cuprinde câteva documente inedite de cea mai mare
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
timp să facă nimic. O ploaie de săgeți, fulgerătoare, izbi grupul ca tot atâtea bice, din toate părțile; două gărzi din suită, lovite, alunecară din șa și căzură la pământ. Calul lui Waltan, atins în grumaz de o săgeată, se cabră dintr-odată și se lăsă pe o parte, răsturnându-și stăpânul în praful drumului. în câteva clipe, pădurea prinse viață: în jur de douăzeci de războinici se iviră din frunzișul bogat și năvăliră, strigând și agitându-și armele, asupra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se năpusti, la rândul său, într-acolo. îi tăie drumul un bărbat blond și corpolent, ce avea ca unică armură o platoșă de fier. Balamber pară lovitura securii sale cu două tăișuri, care îi trecu șuierând pe deasupra capului, și își cabră calul, ca să se protejeze de alte lovituri. în momentul acela, comandantul dușman îi zvâcni pe dinainte, căutând să-și facă loc printre combatanți și să cucerească spațiul deschis al câmpiei. Fu doar o străfulgerare, dar suficient cât să-i îngăduie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sorbind Însetat din ea. Apa Îi produse o stare de șoc În organism. Subotin simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproape că a fost singurul supraviețuitor. La penultimul obstacol s-a produs un vălmășag cumplit. Bumboy a sărit sforăind prin întreg haosul - și a rămas singur să mai sară peste un ultim gard. Unicul cal rămas în cursă s-a cabrat hotărât Nu a mai sărit ultimul gard viu: pur și simplu și-a croit drum prin el, mâncându-l. Apoi, doar cu iarba netedă și verde în față, la douăzeci de metri de linia de sosire, Bumboy s-a prăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
lângă ea cu povara mea bâțâitoare, bolborositoare. Oamenii bulevardului își continuau forfota în jurul magazinelor deschise peste noapte și a diascoapelor pornografie din debitele de tutun. Doi ogari cu mers elegant, stârniți de noaptea înaltă și fierbinte a Manhattan-ului, s-au cabrat, trăgându-l tare după ei pe bătrânul care îi însoțea. M-am uitat la dreapta, m-am uitat la stânga, m-am uitat vizavi. Și ce altceva am văzut dacă nu femeia, roșcata, sprijinită de stâlpul unui felinar, cu o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Conștiința, odată ce navighezi În apele eterului? Și totuși, frânturi de gând mai umpleau din când În când această beznă umedă și lipicioasă... În sfârșit, Noimann se trezi pentru o clipă din delir, apoi căzu pradă aceleiași agitații furbunde. Trupurile se cabrau În aerul Încărcat de mirosuri grele. Gemetele creșteau și scădeau din intensitate, Într-un ritm asurzitor. În cele din urmă, toate zgomotele Încetară. Înăuntru se instaură o liniște deplină. Nu se auzea nici un sunet. Doar bărbia lui Satanovski se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
spadasini excelenți, iar loviturile lor erau rapide și precise. Alexandru Înțelese că nu poate scăpa decât prin deplasări scurte, care să-l scoată din atac și să-i ofere șansa unei poziții În care să nu fie Încercuit. Reuși să cabreze calul, mișcare care Îi eliberă câțiva metri În față, dar nu Înaintă, ci trase frâul spre dreapta și izbi cu latul sabiei pieptul unuia din Apărători, doborându-l din șa. Ieși prin dreapta, porni la galop, dar după mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Își puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme. S-a Întâmplat ceva cu măria sa? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]