515 matches
-
urmărite. Aprecierea se referă la exprimarea unei judecăți de valoare în raport cu rezultatele măsurării. Aprecierea este o operație mult mai complicată, întrucât ea antrenează palierele valorizante ale profesorilor interiorizate în urma unei experiențe didactice, dar luând în considerație și o serie de cadraje circumstanțiale (cine este evaluat, care este statutul socioafectiv al elevului, ce predeterminări au antrenat achizițiile prezente, care este finalitatea evaluării, limitări ale tehnicii evaluative, constrângeri temporale etc.). În orice caz, personalitatea profesorului „colorează” într-un grad mai mare natura concluziilor
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
nu au primit girul academiilor, nu au beneficiat de titluri sau de alte statute revendicate de vremuri. Ceea ce rămâne o problemă este convertibilitatea criteriilor și decantarea unor proceduri prin care să se realizeze diferitele echivalări dintre competențe generate de anumite cadraje procesuale foarte diferite prin amploare, statut sociocultural, finalități, funcționalitate, dinamică. Aici este o problemă nu numai de pedagogie, ci și de ideologie sau sociologie, fiecare comunitate structurându-și o legislație și norme aferente de recunoaștere a unor rute de formare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
calificative; • aprecierea nonverbală (ectosemantică). Modalitățile de mai sus pot fi utilizate independent, dar și simultan, fiecare având motivații, secvențe procesuale sau finalități diverse. Atunci când se utilizează în același timp mai multe feluri de notare, apar probleme de semnificare a acestor cadraje de către factorii implicați (elevi, părinți), dar și dificultăți tehnice de sumare, convertire, echivalare, interpretare a expresiilor respective. Aprecierea verbală se exprimă prin intermediul limbajului verbal și cuprinde o gamă variată de exprimări valorice (laudă, mustrare, acord, dezacord, „bine”, „corect”, „inexact”, „bravo
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Însuși, ceea ce nu avea nici În clin, nici În mânecă cu talentul la pictură, dar avea de-a face totuși cu memoria lui. Cu privirea celor treizeci de ani marcați de sunetul declanșatorului unui aparat de fotografiat. De aici rezulta cadrajul - era un fel de-a spune la fel de bun ca oricare altul - tuturor liniilor drepte și unghiurilor tratate cu o rigiditate aparte, vag cubistă, ce imprima ființelor și obiectelor contururi la fel de greu de trecut ca și zidurile de sârmă ghimpată ori
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
făcut nici o fotografie (aproape niciodată nu fotografia persoane, ci doar lucruri), dar, trecând pe lângă ei, Faulques s-a decis să fixeze pe peliculă acea imagine a sfârșelii. Așa că a dus la ochi o cameră foto și, potrivind obiectivul, diafragma și cadrajul, a lăsat să treacă două chipuri, apoi l-a ales pe al treilea prin vizor, aproape la voia Întâmplării: niște ochi albaștri peste poate de pustii, câteva trăsături descompuse de istov, pielea smălțată de stropii aceleiași sudori ce Întărea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
convorbirii, care se prelungise dincolo de căderea nopții, celălalt se oprise la jumătatea unei fraze, când tocmai descria un peisaj: un gard de sârmă ghimpată și un munte bolovănos și golaș, lipsit de vegetație, pe care gardul Îl marca precum un cadraj ironic și pervers, ca pe o poză. La vorba „poză”, musafirul se ridicase În beznă - Faulques și el sporovăiau de ceva vreme, două corpuri informe față În față, fără altă lumină decât a lunii din fereastră - și, după ce Își căutase
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În alb-negru, prinsă după căderea unei rachete a khmerilor roșii În Pochentonh, piața din Pnom Penh: un copil rănit, pe jumătate ridicat de la pământ, cu ochii Împăienjeniți de trauma exploziei, Își privea mama căzută cu fața În sus, pe diagonala cadrajului aparatului de fotografiat, cu capul spart de un șrapnel, iar sângele ei trasa șuvoaie foarte lungi și complicate pe țărână. E de necrezut, avea să spună Olvido Ferrara mult mai târziu (peste ani), la Mogadiscio, În fața unei scene identice cu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Încă În picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul de fotografiat lipit de față, căutând cadrajul adecvat), ruinele erau indestructibile. Nu crezi? Dăinuiau veac după veac, deși lumea folosea pietrele pentru case și marmura pentru palate. Apoi veneau Hubert Robert ori Magnasco cu șevaletul lui și le pictau. Acum nu mai e așa. Uită-te aici
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cartușe goale, urme de șrapnele pe ziduri. Acesta fusese timp de trei ani rodul muncii ei, mereu În alb-negru, antiteza scenelor de artă ori de modă pe care le fotografiase ori a căror protagonistă fusese Înainte; a culorii, luminii și cadrajului perfecte, care făceau lumea mai frumoasă decât În realitate. Uite ce frumoasă eram În fotografii, spusese odată, arătându-i lui Faulques coperta unei reviste - Olvido machiată, impecabilă, pozând pe podul din Brooklyn și strălucind În ploaie. Ce incredibil de frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mult aparatul de fotografiat de oameni, de cei ce plâng, suferă ori te pot ucide. Singurul semn al prezenței tale, primul pe care ceilalți trebuie să-l perceapă, e zgomotul făcut de obturatorul camerei tale. Calculează distanțele, focalizările, luminile și cadrajele Înainte de a te apropia, fă totul fără zgomot, lucrează În liniște, dispari cu discreție. Înainte de a intra În zone de risc, vezi cum poți ieși, studiază terenul, caută locuri ferite, mergi de la unul la altul În salturi sau pe etape
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
un ochi lipit de contorul pentru fotograme expuse, marcând cele mai bune poziții dintre negativele tale lipite În lumină pe geamul ferestrei, ori să te văd stând ore În șir cu ochii pe cópii, Înarmat cu linia și markerul, selecționând cadraje, dând instrucțiuni, calculând unde vor stabili la montaj că se va da pagina. Îmi place că ești atât de bun profesional, că nici o lacrimă nu te-a făcut vreodată să greșesti focalizarea aparatului. Ori să pară că o face. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
coduri numai de ea cunoscute, pe care Faulques nu izbutise niciodată să le pătrundă cu totul. Apoi se Întorcea la tăvițe și la proiector și lucra sectoarele marcate mai Înainte pe fotografii, mărindu-le o dată și Încă o dată, cu noi cadraje, până era mulțumită. Lucrurile, o auzise Faulques murmurând odată, sângerează ca oamenii. Una dintre obsesiile ei erau fotografiile găsite În case devastate. Le fotografia așa cum le găsea, fără să le atingă ori să le aranjeze vreodată: călcate În picioare, arse
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sfârșise și văzuse probele pe care Olvido nu mai avusese vreme să le developeze, Faulques Își dăduse seama că, printr-una dintre ciudatele simetrii În care erau atât de generoase haosul și normele lui, ea făcuse douăzeci și două de cadraje cu fotografiile lipite În album, tot atâtea câte zile de viață Îi mai rămăseseră. Verificase cu calendarul Într-o mână și probele În cealaltă, rememorând. Nu mai fusese atât de uimit de când, la Întoarcerea dintr-o călătorie În Africa (Somalia
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la asta. În cele din urmă, a făcut un gest cu care a cuprins peisajul, ca și cum ar fi existat vreo legătură Între una și alta. - M-am tot gâdit la ce am vorbit zilele astea, a spus. La poza mea, cadrajul ei enorm și toatele celelalte. Poate că are sens. Că dumneata n-ai luat-o razna când ai vorbit de reguli și simetrii. Apoi a tăcut și s-a lovit ușor cu un deget În tâmplă. — Nu-s prea iute
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
să stea lângă el când trăgea În oamenii care fugeau pe jos ori treceau În graba mare cu automobilul pe bulevardul Radomira Putnika, cu condiția să-l fotografieze pe el și nu strada, ca să nu i se localizeze poziția cu ajutorul cadrajului. Sporovăiseră În nemțește cât durase pânda, pe când Faulques se juca cu camerele foto, ca să-l deprindă pe celălalt cu ele, iar interlocutorul lui, ascuns Între doi saci cu pământ, fuma țigară după țigară, aplecându-se din când În când ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
e mai efectivă decât imaginile trecătoare de televiziune. Nu curge fără discriminare. Dar nici chiar așa. Pentru ce vrei tu să faci, poate că numai pictura are vreo șansă; dar departe de public și de interpretările lui. Ea are obiectiv, cadraj și perspectivă proprii, imposibile prin lentila unui aparat foto. Deși mă Îndoiesc ca vreun pictor să fi reușit vreodată așa ceva. Goya? Poate. Nu-i același lucru să muți din realitate pe pânză ori de pe retină pe pânză. Înțelegi? Una e
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
umbra aceea cu margini imprecise, dar renunțase. Chiar atunci, ea zărise pe jos un caiet rupt și decolorat. Un caiet de școală, cu coperți albastre, câteva file rupte, deschis În iarbă. Luase aparatul fotografic, făcuse doi pași Înainte, căutând un cadraj bun, mai făcuse un pas spre stânga și călcase pe mină. Faulques și-a privit mâinile pătate cu vopsea roșie, apoi s-a uitat la pictura murală din jurul său. Formele se schimbau În contact cu culoarea. Spațiile albe, schița În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
aș goli chimiru tot, / Numai ca să fiu ce-am fost."238 Interogația retorică transformă confesiunea lirică într-o meditație existențială. Repetiția inițială a vocativului definește firul vieții din perspectiva metaforei binare lume albă / lume neagră. Succesiunea enunțurilor constatative, evocatoare, sugerează cadrajul narativ al exteriorizării lăuntricului: "Lume, lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spațiale ale textului, de la stînga la dreapta, de sus în jos etc.) sau, cum atrage atenția autorul francez, prin asociere cu "zig-zagul privirii alunecînd" (în mod dezordonat, curioasă, grăbită, să spunem) pe suprafața fotografiei. Este legitimă, așadar, apropierea între "sugestia cadrajelor descentrate, neconcentrice, ale fotografiei" și căutata "obiectivitate sau neutralitate (actanțială) a imaginii" din opera scrisă. Aspirația literaturii, față cu nesfîrșitele combinații produse în jocul focalizării fotografice, față cu "subiectele decupate, punctele de vedere insolite ale unei stampe japoneze" se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ridicând din umeri, pe Maria, din spate, mergând către masă și, din nou, pe Antim răspunzând "felicitării". Vocea o auzim, ceea ce presupune că nu se află în câmpul nostru vizual. Sunetul hors-camp5 este un procedeu filmic ce presupune existența unui cadraj destul de strâns că sursa ei să nu se vadă. Deși Eliade nu descrie un cadraj, acesta rezultă inevitabil din ajustarea privirii la subiectul imaginat. Privirea se adaptează natural după obiectul privit. La fel si vizualizarea imaginativa. Dacă, de exemplu, privim
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
răspunzând "felicitării". Vocea o auzim, ceea ce presupune că nu se află în câmpul nostru vizual. Sunetul hors-camp5 este un procedeu filmic ce presupune existența unui cadraj destul de strâns că sursa ei să nu se vadă. Deși Eliade nu descrie un cadraj, acesta rezultă inevitabil din ajustarea privirii la subiectul imaginat. Privirea se adaptează natural după obiectul privit. La fel si vizualizarea imaginativa. Dacă, de exemplu, privim inscripția de pe un timbru aflat pe o masă de expoziție, ne vom apropia acel timbru
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
timbru aflat pe o masă de expoziție, ne vom apropia acel timbru până când putem o vom putea vedea clar. Iar dacă ne imaginăm această inscripție, vom vizualiza timbrul în întregimea să, si nu împreună cu întreaga masă. Adică, în termeni de cadraj, timbrul ne apare clar într-un plan detaliu și nu ca un punct dintr-un plan mediu 6 cu masa întreaga. În măsura în care putem identifica asemenea (pseudo)cadre prin care privirea este dirijata, putem spune că imaginea este filmica. În continuare
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
apare clar într-un plan detaliu și nu ca un punct dintr-un plan mediu 6 cu masa întreaga. În măsura în care putem identifica asemenea (pseudo)cadre prin care privirea este dirijata, putem spune că imaginea este filmica. În continuare, vom marca cadrajul în interiorul citatelor între paranteze pătrate și vom sublinia acele cuvinte care sugerează limitele vizibile ale cadrului. Analiza filmica presupune descrierea unui material filmic: cadre, elemente vizuale, mișcări ale actorilor sau aparatului, racorduri și treceri de la un plan la altul, sunetul
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
atunci cand valoarea cuvintelor se va repercuta pe un chip mut și atent. Câmpurile și contracâmpurile sunt cadrate cel mai des în plan american, uneori în gros-plan. Unii regizori refuză să folosească acest procedeu prea mult uzat și recurg la un cadraj mai puțin analitic (protagoniștii fiind atunci filmați împreună în PA)." (Henri Agel, Din tainele cinematografului, traducere de Aură Puran și Iordan Chimet, Editura Meridiane, 1970, pp. 65-66). PA = plan american. 66 "[...] în funcție de poziția adoptată de apărat față de spectacolul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Autoritatea (Șefa Supremă Comună, proaspăt înscăunată după un happening democratic, pe față adulată...), de care era legată prin ombilicul epistolar. Toți mediologii știu însă că orice act relatat (iar unul calificat drept violent cu atât mai mult) capătă semnificație prin cadrajul semantic și prin crearea unui éclairage stilistic (engl. lighting, a nu se confunda cu lifting, specific scriiturii universitare la autoplagierea după intervale lungi). Dar și prin montajul pragmatic, manipulare a relației zigzagate dintre producător-semn-diseminator-consumator. Or, în acest caz, Serenissima Șefă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]