1,129 matches
-
joc al imaginației mele bolnave, de care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
foarte târziu și că trebuie să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta. Sunt aproape chel
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
anevoie, cu pași mici, răsuflînd din greu și ținîndu-se de tulpinile arbuștilor ieșiți În cale, pentru a nu aluneca pe stratul de pietriș instabil cărat la vale de viitură. Acolo unde nu Întîlneau pietre, solul era acoperit cu o mîzgă cafenie Încă și mai alunecoasă. Apoi, după ce trecură de coama acelei coline, umbra deasă a pădurii Începu să se subțieze și În curînd ajunseră pe un platou lipsit de vegetație, a cărui margine opusă era străjuită de un perete stîncos tăiat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un pantof solid cu talpa de crep, și curba durdulie a gambei acoperite de un ciorap tricotat, în dungi albe și cafenii, traversate de o cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă că însoțitoarea mea este femeie. Când am ajuns la Pelham Crescent ceața se mai ridicase. Am deschis ușa masivă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine cunoscută și de dragă mie. Georgie, purtând fusta ei cafenie ponosită, un pulover albastru și ciorapi negri, arăta ca un copil. În mod deliberat și sfidător nu își schimbase cu nimic înfățișarea. Părul împletit era răsucit fără nici un pic de grijă și prins, cam caraghios, pe vârful capului. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-și pierduseră materialitatea și deveniseră niște prezențe fantomatice. Orașul atât de drag și de minunat, mut și estompat, pe jumătate ascuns în nori plutitori aproape neclintiți, părea un oraș suspendat în aer, identificat doar prin contururi incerte în cenușiu și cafeniu. Am pornit-o pe jos, inevitabil de-a lungul râului. Când am ieșit pe chei, în zona numită Victoria Embankment am observat că era vremea fluxului și că pe suprafața râului dansa o lumină caldă ce transforma culoarea noroioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mi se facă rău din nou. Mi-am continuat drumul pe sub podul Waterloo și, prin ceața care se mișca oblic și parcă dădea să se ridice, am zărit fațada cu coloane grațioase a Palatului Somerset. În nuanțe de cenușiu și cafeniu, părând că se clatină și că se retrage, arăta mai degrabă a decor de teatru. În dreptul lui, conturate clar și incredibil de simplu, ca într-o stampă chinezească, pluteau pe suprafața râului, în lumina incertă și apoasă, două lebede ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
formez corect numărul din Pelham Crescent. Mi-a răspuns slujnica. Doctorul Anderson și doamna Lynch-Gibbon plecaseră din oraș pentru weekend, iar doamna doctor Klein se întorsese la Cambridge. 19 În lumina lunii, Cambridge era scăldat în albastru deschis și negru cafeniu. Aici nu era ceață și peste oraș se boltea o cupolă înstelată de o strălucire intensă, luxuriantă. Era genul de noapte în care devii conștient de existența altor galaxii. Umbra îmi aluneca înainte pe asfalt. Deși nu era încă unsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mea am văzut un pat dublu. Camera era strălucitor luminată. Șezând în pat și privind drept spre mine era Honor. Stătea puțin întoarsă într-o parte, cu picioarele acoperite de un cearceaf. Partea de sus a corpului era goală și cafenie ca a unei statuete de la prora unui vas. I-am remarcat sânii ascuțiți, părul negru ciufulit, trăsăturile înțepenite și lipsite de orice expresie, ca ale unui chip sculptat în lemn. Nu era singură. Lângă pat, un bărbat gol își punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și am să pun ibricul să mai fac puțină cafea. Se întoarse imediat aducând o cutie lungă și îngustă învelită în hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am mușcat buza de sus. Aveam buzele uscate și crăpate de prea mult fumat. Am aprins o țigară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pară vie și să se oglindească În ochelarii săi groși, ca niște funduri de borcan. „Ceea ce colegii mei austrieci numesc subconștient, eu Îl consider sistemul endocrin,“ continuă, repetând faimosul său slogan. Apoi, punându-și brațul În jurul unei stele din piatră cafenie, adăugă: „Și pot să asigur cititorii dumneavoastră: acest lucru este valabil atât pentru monștri, cât și pentru oameni!“ Totuși, Froehlich fusese deja proclamat un „Einstein al Sexului“. Denumirea nu e atât de deplasată precum pare. Începând cu noul secol, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cap. Nu putea risca să-l piardă acum și multe din fetițele lui Dunn vor fi mai drăguțe decât ea. — Mai bine ne Întoarcem În pat după varieteu. Începură să râdă În timp ce-și beau cafeaua și Împroșcară picături cafenii pe fața de masă. În râsul ei nu existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
zis eu - „Fericire“. Era ancorat În Portul Gustavia din St. Bart’s, un golfuleț drăguț Înconjurat de dealuri verzi, presărate cu case roz și galbene. Ne-a Întâmpinat Antonino, căpitanul, un italian ars de vânt. Era Îmbrăcat În pantaloni scurți cafenii, un tricou alb, imaculat și purta ochelari de soare cu rame din carapace de țestoasă. Se asorta perfect cu barca, așa cum se asortau și cei șase membri ai echipajului. Fiecare scaun și șezlong era Împodobit cu un material de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era Împodobit cu un material de aceeași culoare ca pantalonii lui Antonino, iar lemnăria era fie lăcuită În alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi cafeniu și alb: era ca și cum ai fi fost În interiorul unei Înghețate cu cafea. Erau și halate din prosop cafenii care aveau monograma H cu alb, care se asortau cu porțelanurile În dungi Bernardaud, și chiar și papuci În aceleași culori. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
alb lucios, fie lustruită Într-o culoare Închisă, precum coaja de nucă. Practic, nu te puteai mișca pe vas fără să vezi cafeniu și alb: era ca și cum ai fi fost În interiorul unei Înghețate cu cafea. Erau și halate din prosop cafenii care aveau monograma H cu alb, care se asortau cu porțelanurile În dungi Bernardaud, și chiar și papuci În aceleași culori. Ne-am petrecut zilele următoare navigând leneș În jurul golfurilor și golfulețelor din St. Bart’s. Făceam aceleași lucruri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
o mașină mare, cu însemne de agent imobiliar. Ea conduce. Eu și Helen stăm în față, Stridie și Mona, în spate. Pe locul dintre Helen și mine stă agenda ei; coperta de piele roșie e lipită de bancheta de piele cafenie. Mai e un atlas al Statelor Unite. Și o listă, scoasă la imprimantă, cu bibliotecile care au cartea de poezii. Și poșetuța albastră a lui Helen, care pare verde în lumina galbenă. — Ce n-aș da să fiu americancă indigenă, zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar fi trezit acum din odihna de după prînz, Maria aruncă ochii ei frumoși roată, vede bluza aruncată peste blană și întinde mîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urmele creioanelor ascuțite. Astea-s țigările tale preferate? întreabă Maria, arătînd creioanele de pe masă. Te rog, deși mi se pare că nu obișnuiești întinde ea spre Mihai un pachet roșu, "More", din care ies cîteva țigări subțiri, lungi, de un cafeniu închis. Curaj! Sînt mai bune, mai rare și mai scumpe decît "Kent"-ul. Mihai întinde mîna după niște cărți, scoate o cutie cu chibrituri, aprinde unul, dar, văzînd în mîna Mariei bricheta aurită, vrea să-l stingă. Femeia face semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu care acești oameni îmbrăcați cu pulovere și haine de ploaie descriau, într-un mod realist și totodată confesiv, accese dezgustătoare de beție, de violență domestică și abuzuri sexuale. O doamnă filiformă, cu un aer trist, îmbrăcată într-un costum cafeniu, povestise grăbită despre asalturile frenetice ale soțului său, un agent de vânzări alcoolic și ratat, asupra mai multora dintre orificiile sale cu diferite obiecte dure, contondente, sticle de bere și altele asemenea. Un pedagog de vârstă medie, un intelectual atins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a profesoarei de spaniolă era dezgolită, ziua era însorită, pantoful cu toc al profesoarei de spaniolă se bâțâia ușor, pe compunerea mea cu cerneală albastră pulsau tot felul de semne roșii, pulpa stângă a profesoarei de spaniolă se colora în cafeniu când vreun norișor aducea un pic de umbră, aș fi vrut să fi scris o compunere lungă, lungă, cu destule greșeli, fiindcă pulpa stângă a profesoarei de spaniolă ațipise, sigur ațipise, se vedea după cum respiră și nu merita trezită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
la glezne, mă aplec cu grație și-mi las greutatea pe un baston cu măciulie de argint. Vă e greu să stați atîta cu sprîncenele ridicate ? Uneori, cînd trec pe la Norman să beau o cafea cu el, port o jachetă cafenie și pantofi cu ciucurași. Mă las pe spătarul scaunului, Îmi ridic picioarele pe birou și vorbim despre cărți, femei și baseball. LÎngă această imagine am lipit expresia UN EXTRAORDINAR PARTENER DE DISCUȚII. Și, uneori, Încă aducînd destul de bine cu Fred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
micul dejun citind ziarul sau ascultînd muzică noaptea, În fotoliul cel impozant, trăiam cîteodată un alt gen de fericire. Nu era veselia exuberantă a zilelor de altădată, din librărie. Era un sentiment mai cald și mai blînd, de culoare aproape cafenie. Uneori, ne lăsam duși de val și-l puneam pe Bird să cînte la maximum, În timp ce Jerry bătea toba pe brațele fotoliului și eu cîntam din tot sufletul la pian, de se cutremura casa, cum se spune. Făceam atîta zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Rennit Îl prezentase la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]