309 matches
-
gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca era adâncită în aria Emmelinei, iar Oleg părea lipit de pian, fără mască, doar caftanul de velur cu bogate șnururi putea fi luat drept costum de carnaval. Avea un chip împietrit de concentrare sau mai degrabă de frig și de beție, trăind poate și el senzația că nu știa unde se află. Nu aveam nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
recunoșteam, ca și cum ceva din țara de munte, Elveția, îmi lipise pe frunte o dungă de gheață veșnică. GHETELE FERICIRII Era sâmbătă dimineața și Rudi se grăbea ca de obicei să ajungă la sinagoga din centrul Stockholmului. Se îmbrăcase frumos cu caftanul de mătase, pe cap își pusese calota albastră și peste ea pălăria neagră. Timp de cincisprezece ani, de când emigrase din infernul comunist, făcuse același drum sâmbăta - având impresia că atâta timp cât va fi în stare să facă acest drum, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Hötorget. Cu toată umilința resimțită când citea pe fețele cunoscuților un fel de compătimire jignitoare la adresa lui, se încăpățânase mereu să fie vesel și să profite de ocazie, plasând mereu câte o glumă pentru a se face simpatic oamenilor. În buzunarul caftanului de duminică avea mereu la îndemână și o pungă de caramele cu care îi îmbia câteodată generos pe semenii săi. Obișnuia să salute primul pe toată lumea, ridicându-și pălăria în aer și lăsând vederii calota albastră ca un capac pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
e“ ascuțit și metalic urcând șuierător în sus până la obstacolul moale al lui „p“ pe care-l întoarse. Sania s-a cutremurat, am căzut pe spate cu genunchii în sus, apoi am revenit cu fața înainte, drept în spinarea cu caftan vătuit a birjarului. Din față, venea vertiginos strada întreagă, ace de zăpadă ne biciuiau dureros fața și ochii. Când și când, răzbătea până la noi huruitul tramvaielor care treceau, și din nou acel „heeeppp“, „heeeppp“, strident și smuncit ca un șfichi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Drumului În Canaan, Ben Haas lăsase cam o treime, Îmbinînd acele paragrafe În care se Întrezărea sămînța mitică, sămînță din care ar fi putut ieși aparența plenitudinii. A doua zi, nedormit și sastisit, plecă la crîșma „Corona“, punîndu-și În buzunarul caftanului manuscrisul Drumului În Canaan. Îl găsi tare abătut pe Jeshua Krohal. TÎnărul părea descumpănit, căci Înțelesese zădărnicia alegerii sale. Dacă Maestrul considera că Drumul În Canaan nu se putea limpezi, lui nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
două forțe contradictorii, cea morală cu cea poetică, atunci retrage-te. Cultivă-ți grădina cu varză, iar trandafirii Îngrijește-i doar În cimitir. Pentru că trandafirii dăunează sufletului.) Cel căruia i se spunea Maestru, va scoate atunci din buzunarul interior al caftanului de mătase manuscrisul limpezit și Îl va pune În fața tînărului. „Dacă Înțeleg eu bine“, va spune descurajat Jeshua, „n-a mai rămas nimic“. „Dimpotrivă“, zise Ben Haas „a rămas atît cît să dea Aparență plenitudinii. Iar Între Aparența plenitudinii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
în care fusese numit la spitalul Sf. Toma. Într-o dimineață vasul a intrat în portul Alexandria și de pe punte s-a uitat la oraș - alb în lumina soarelui - și la mulțimea de pe chei. I-a văzut pe localnici cu caftanele lor zdrențuite - negri din Sudan, grămada gălăgioasă de greci, italieni, turci îmbrăcați în tarbușuri, soarele strălucitor și cerul albastru. Și atunci i s-a întâmplat ceva. Un lucru pe care nu era în stare să-l descrie. A fost ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răsărit. Iată, de exemplu, acest pasagiu, care taie un gang regesc până la cuceririle și zilele Slăviților Mucenici: " Erau nopți înfrigurate de nesomn, când îi vedeam aievea, înșirați ca în vechile icoane grecești, pe fund de aur roșu, și țepeni în caftanele lor de sarasir, pe acei trufași arhonți, purtîndu-și în mâini capetele tăiate, iar privirile lor neînduplecate întorcîndu-se cu scârbă de la mine, vîn-zătorul". Drept încheiere, să transcriu încă acel imn de solemnă speranță - răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sub conducerea bravului Principe Carol care a urmat la „tron” după Alexandru Ioan Cuza principele unirii Moldovei cu Țara Românească. Politicianismul zonei era prea impregnat de lâncezeala orientalismului. Ca și astăzi mai marii țării erau ocupați în special de ciubuce, caftane și averi, spre deosebire de Ardeleni care activau ferm pentru unirea populație române într-un singur stat. Dar ce au toate acestea cu Badea Cârțan care s-a născut abia în 1849? Dar cu sutanele? În fond ce sunt aceste sutane? Badea
BADEA CÂRŢAN ŞI SUTANA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362973_a_364302]
-
se-ndreaptă pe dat`, Căci Beiul Sinan a primit să-l sluțească, Pe Domnul ilustru, frumos și-nvățat. Îl duc pe măgar și oricine îl plânge. Creștinu-i lipsit de urechi și de nas, Gorgonă cu triplă cădere de sânge-n Caftan zdrențuros e purtat prin oraș. Iar Mihnea Turcitul pe tron stă să vadă, Mărunta-i victorie și râde în el, Când capul schilod îl primește-ntr-o ladă, Ca semn de-asfințit pentru Prințul Cercel. *** Ciclul "Povesti din veac" Referință
FRUMOSUL PRINCIPE CERCEL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362405_a_363734]
-
între alți oameni răi sau nebuni să o strice, ci fii! Și-l luară de mâini și-l împingeau de la spate. Și acolo fiind și un trimis împărătesc pentru trebi împărătesti, îl duse și pe el la Mitropolie și duseră caftan... al împăratului de l-au îmbrăcat cu caftan, și intrară în biserică, de i-au citit moliftele de domnie, și au mers de i-au sărutat mâna”(5). Domnului Țării Românești, Io Constantin Brâncoveanu Basarab, voievod, da când Dumnezeu cu
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
strice, ci fii! Și-l luară de mâini și-l împingeau de la spate. Și acolo fiind și un trimis împărătesc pentru trebi împărătesti, îl duse și pe el la Mitropolie și duseră caftan... al împăratului de l-au îmbrăcat cu caftan, și intrară în biserică, de i-au citit moliftele de domnie, și au mers de i-au sărutat mâna”(5). Domnului Țării Românești, Io Constantin Brâncoveanu Basarab, voievod, da când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru întamplările ce în
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
peretele din dreapta intrării sunt zugrăviți Jupan Curuia vel paharnic alături de tatăl său -Lupu Buliga vel agă ,primul îmbrăcat cu mantie roșie ,cu mânecă lungă ce atârnă la spate , până la pământ ,mantia este îmblănită pe margini cu blană neagră, mai purta caftan verde cu bumbi cu mâneci strâmte ,susținut la mijloc cu cordon și în picioare meși galbeni. Lupu Buliga este înfățișat cu anteriu cenușiu pe umeri cu o căptușeală galbenă, purtând cioc și având tâmplele rase, fiul său Curuia este ras
DR.MITE MĂNEANU, LUPU BULIGA PERSONALIATATE PROEMIONENTĂ ÎN EPOCA LUI MATEI BASARAB. VOCATIA DE CTITOR de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354894_a_356223]
-
se împrumută de la cămătari apoi devine sclavul acestuia deoarece nu-și poate plăti nicicând datoria. Restul țării a fost și ea parte dintr-un imperiu asemănător celui Otoman, Imperiul Austro-Ungar. Tot un mileniu de subjugare dar occidentală. În loc de ciubuc și caftan ustensilele care arătau apartenența la marea boierime din Țările Române (Muntenia și Moldova) în Ardeal marea boierime, împinsă și de biserică a ajutat dezvoltarea breslelor meșteșugărești care au întărit militar nu numai zona de graniță sub-montană. Cetăți țărănești și biserici
BANI MULŢI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370620_a_371949]
-
aprilie și până în iulie 1714, zi de zi și noapte de noapte, familia Brâncoveanu a fost supusă la torturi mucenicești ca să dea pe față averea pe care o avea. După trei luni de chinuri, în iulie 1714 primește pe umăr caftanul de iertare și promisiunea de a se reîntoarce pe tronul Țării Românești. Răutatea rudelor și a vrăjmașilor nu a contenit, la auzul iertării, astfel că sultanul ridică noi pretenții la care domnitorul nu poate face față. Astfel, este hotărâtă execuția
CONSTANTIN BRÂNCOVEANU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370210_a_371539]
-
ochiului - Candid contur de zigurat Ce n-accepta plecarea! Zorii au pus umărul vârstat cu alb Și-au rostogolit-o de pe un tăpșan. Armonicele acelui devreme, Înrămat azi în amintire, Au defulat în surdină Spre Calea Lactee - Când stelele dispar În caftanul dimineții, Strâng în palmă Aromate flori de salcâm, Aștept să mă privești calin Din ochi de dumbravă, Cu verdele pe tâmple, Să mă-nfășori în straie de senin, Și blând să mă veghezi Cum îmi deschid aripile Până la creștetul norilor
CALEA SPRE TINE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353522_a_354851]
-
nici n-ai apucat să clipești. Te-a căutat de la-nceputul lumii, Îndrăgostită de gropițele pe care le faci Când zâmbești. Credeai că-ți iei doza zilnică de șotii Când ai văzut-o-n prag. Era aievea? Cerul își coborâse caftanul Până-n odaia ta, luminând-o. Precipitat, ți-ai ascuns iubirile Într-o scrumieră, pe măsuța rabatabilă. De atunci, ai preferat pipa. Mihaela Oancea Referință Bibliografică: Însemn matinal / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1115, Anul IV, 19 ianuarie
ÎNSEMN MATINAL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353760_a_355089]
-
fără nume La același talcioc, de noroc, nenoroc, vin țigănci cu ghioc, cu fuste crețe și ghetre cu toc să ghicească de dor, de soroc, de patimă de iubire cu foc. Și tot la același talcioc, vin lotri-mbrăcați în caftane domnești la furat de sirepe, crescute prin pustele stepe, sau chiar vreo domniță cu râs copiliță. La talciocul din inima lumii urc eu, nebunul, pe funia lumii... Leonid IACOB Referință Bibliografică: talcioc / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
TALCIOC de LEONID IACOB în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353643_a_354972]
-
imperiilor Turc și Rus. Consecința: o credință Ortodoxă mai ortodoxă decât Ortodoxismul însuși. Ea este cauzată de extremismul Ortodoxiei Ruse și lupta contra ereziei Musulmane. Aceasta credință a avut repercusiuni asupra orientalizării excesive. Putreziciunea lăzii de mere a început prin caftanele și ciubucele adoptate de conducătorii și boierimea din țările românești. „Cum îi turcul și pistolul” De ce țăranul avut (chiaburul) să nu trăiască boierește? Și astfel mentalitatea țăranului, talpa țării, s-a nărăvit. Cultura a degenerat luând din Orient numai părțile
NOI INTELECTUALII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350718_a_352047]
-
este o persoană, cu tot ceea ce implică acest fapt. “Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare încetineala, îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, si fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că dacă se evaporă o literă, se rupe firul care-i menit să te unească cu sefiroții superiori. Acestui lucru și-a închinat viața Abraham Abulafia [...] “ Sunt elemente autobiografice în român, ținând cont de faptul că autorul și-a luat
Umberto Eco: Pendulul lui Foucault. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339248_a_340577]
-
îmbrăcămintea și încălțămintea: opincă, dulamă, flanelă, țoale, aba, nădragi, baruș, crepdeșin, americă, scurteică, murea etc, din domeniul bucătăriei: strachină, ștevie, pâsat, pilaf, dumicat, cuvinte care denumesc obiecte din casă și din curte: prag, podișcă, parmalâc, belciugării, târlici, cipici, cergă, boboroadă, caftane, fes, rășchitor, daravelă,leliță, vadră, a da dosul... Limba moromeților are ca trăsătură principală oralitatea, Marin Preda fiind un virtuoz al dialogului din lumea țărănească. La 60 de ani de la apariția “Moromeților” Nicolae Breban spune :„Moromete înseamnă în primul rând
ION IONESCU BUCOVU: Gânduri despre MOROMEŢII la 60 de ani de la apariţia romanului () [Corola-blog/BlogPost/339413_a_340742]
-
format de regele Ferdinand. Nu sunt cumva munții Carpați limita Europei civilizate? Tare mă tem că Est-ul și Sud-ul țării se mai află ca pe vremea suzeranității turcești în orientul mijlociu? Nu mai avem boieri cu ciubuce și caftane dar actualii bogătași nu diferă, în special în concepții. Ne-am ales recent un Președinte român. Dar de etnie sas și religie creștin luterană. Un cu totul altfel de om ca reprezentanții comuni aleși de fantome. Nu pun întrebarea cum
AŞA-I ROMÂNUL! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341586_a_342915]
-
pare și azi mult mai aproape de Stambul decât de Viena. Inerția a secole de conviețuire balcanică nu ne lasă să uităm că moda nouă, evropenească cu extensia ei curentă, americană, este, la scara istoriei, destul de recentă. Bonjuriștii care au schimbat caftanul și giubeaua pe costume și joben sucind cu asta orizontul nostru cultural de la Țarigrad către Occident, abia începeau să umble pe la școli la Paris pe vremea când Constantin Sîngheorghe umbla cu pitac să-l prindă pe Carfin Pandoleon, țiganul sclav
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CAFTANE PETICITE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Născută-n orbi, semeața îmbuibare Îneacă-n ape sumbre vrăjmășia, Culori de corbi spre trista-i desfătare, Stindard cernit, vestind vremelnicia. Nu defăimez
CAFTANE PETICITE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1774 din 09 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342835_a_344164]