103 matches
-
vecinul său de canapea. Ce vorbești? Ești tare deștept, n-am ce zice, se rățoiește la el Bogdan și ocupă un loc pe o altă bancă. Să știi, continuă el, dacă mai vorbești urât despre meseria tatălui meu, o să te caftesc ... Ei, gata, nu vă mai certați degeaba, intervine, împăciuitor, Petrică. Eu aș vrea să devin cosmonaut. Da, am mai auzit, toți ar vrea să devină cosmonauți, i-o întoarce Gina. Și, de ce nu, mă rog? răspunde Petrică. E o profesie
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
CITAT Ted, Ai fost extraordinar astăzi la demonstrație. Eu stăteam pe De Longpre și am văzut întreaga scenă. Apropo, eu i-am zis tipului de la Academie să-ți spună „labagiu de comitat”, sperând că îți va stârni pofta să-i caftești. Talentul tău mi-a întrecut toate așteptările, iar acum îi datorez polițistului ăla mult mai mult decât o sticlă de whiskey: i-ai rupt toate degetele și i-ai umflat boașele. Am reușit să-i obțin o avansare, așa că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bătaie sănătoasă. Le-ar face un pustiu de bine. Wilt medită asupra implicațiilor caftelii ca parte componentă a educației intelectuale. După experiența lui din noaptea trecută, era înclinat să considere că era ceva adevărat aici. I-ar fi plăcut să caftească jumătate din gașca venită la petrecerea soților Pringsheim. — Prin urmare, nici unul dintre voi nu consideră că ar fi ceva greșit dacă bateți măr un student care se nimerește să-ți iasă în cale? întrebă el. — Greșit? răspunseră zidarii la unison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o caftise, auzi, o caftise. Se mai întâmplase și altă dată, da, se mai întâmplase, pentru că încălcase convenția și îl căutase pe la prieteni, prin baruri, chiar și la facultate, da, da, nu se putuse abține și încălcase convenția de a nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o caftise, auzi, o caftise. Se mai întâmplase și altă dată, da, se mai întâmplase, pentru că încălcase convenția și îl căutase pe la prieteni, prin baruri, chiar și la facultate, da, da, nu se putuse abține și încălcase convenția de a nu-l căuta niciodată, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și altă dată, da, se mai întâmplase, pentru că încălcase convenția și îl căutase pe la prieteni, prin baruri, chiar și la facultate, da, da, nu se putuse abține și încălcase convenția de a nu-l căuta niciodată, niciodată. Adoratul amant o caftise, o bușise, fără să-i adreseze vreun cuvânt. Caftit, bușit, ciudate cuvinte în gura frumos arcuită a onorabilei doamne, neobișnuită să se scoale devreme, dar năvălind, iată, atât de matinal, în brațele consolatoare ale mamei vinovatului. Impenetrabilul fiu își urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
delegatul. Era cu un pas Înainte. — Adică copilu’ pe care-l cauți. — Ai zis copii, spuse delegatul. Domnu’ John veni spre ei. Trebuia să facă asta. — Oare ce poartă Evans sub haină cînd Îl caută pe cel care i-a caftit băiatu’ de două ori? Probabil că ești Înarmat pînĂ-n dinți, Evans. BĂiatu’ Ăla te-ar cafti și pe tine fărĂ probleme. De ce nu ne zici tu unde e, ca să-l punem la-ncercare? — Ai zis „copii“, domnu’ Jackson, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Domnu’ John veni spre ei. Trebuia să facă asta. — Oare ce poartă Evans sub haină cînd Îl caută pe cel care i-a caftit băiatu’ de două ori? Probabil că ești Înarmat pînĂ-n dinți, Evans. BĂiatu’ Ăla te-ar cafti și pe tine fărĂ probleme. De ce nu ne zici tu unde e, ca să-l punem la-ncercare? — Ai zis „copii“, domnu’ Jackson, Îi replică pădurarul de la stat. Ce te-a făcut să zici asta? — Din cauză că mă uitam la tine, muistule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
generale! Uite, statul are încredere în noi, nu degeaba au murit ăia la Revoluție! Când am intrat prima oară la clasă, nu m-am obosit să închid ușa, pentru că ușa plecase la atelierul de tâmplărie. Am înțeles că Gogoașă se caftise cu Muianu și ăsta micu, cu nume celtic, penetrase cu țeasta placajul ușii de la a VIII - a C. N-au putut să-l extragă, așa că au scos ușa din țâțâni și, cu Muianu pus la jug, s-au târât până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
creierul lor. Așa că într-o seară - entre chien et loup, cum s-a exprimat chicotind doamna cu orarul, care era și doamnă de franceză - i-au pus în cap o pătură profesorului care avusese ore la seral și l-au caftit de i-au umflat capul. L-au dus apoi pe bordura trotuarului din fața liceului și i-au zis: bă, vezi că ești pe marginea acoperișului școlii, dacă ai făcut un pas, cioburi te faci! Și s-au cărat stricându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înfundate. Pe banca din fața intrării în bloc, o ciurdă de babe tuciurii supravegheau puradeii care se jucau printre sticlele de plastic și resturile menajere aruncate pe spațiul verde. Seara, când se întorceau capii de familie beți turtă, începeau răcnetele: erau caftite pirandele și puradeii. Atunci trebuia să pun o casetă cu uverturi wagneriene, să dau volumul la maximum. Limacșii rezistau la orice, numai la acordurile din Aurul Rinului nu. Apartamentul era intim mai ales datorită faptului că Adelina își împrăștia hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de mai multe ori de câte unul din noi. Mimi triumfa: se cățărase pe tronul Mendebilului și conducea de acolo, mare, burtos și negru, disputa despre cum trebuie pedepsit Mendebilul. Bineînțeles că nu-l putea duce mintea dincolo de "să-l caftim". Marțaganul propuse să-i tragem o Vrăjitroacă, până una-alta, că nu mai jucasem de mult. Așa că ne-am repezit în spatele blocului și am coborât iar în șanțurile murdare, respirând iar dragul nostru miros de pământ și râme și pupe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lecție, acum cîteva zile scăpase la fel ca azi, Dar n-avea nici o importanță, tot o să vină odată și odată momentul să-i dea o lecție, oricare din ei putea să facă isprava asta, numai că toți voiau să-l caftească, În fond pentru fiecare era un mijloc de a-și face iubita să-l iubească și mai mult, eu unul o sărut cum vreau, Închipuie-ți cum o să mi se moaie-n brațe dacă-i ard o mamă de bătaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că dacă voi Îi luați apărarea ăstuia, atunci și noi o apărăm pe Carmincha; erau gata să Înceapă din nou Întreaga ceartă de mai Înainte, dar chiar Chinezu lămuri situația spunînd: doar n-o să ne certăm Între noi, să ne caftim unii pe alții și s-o lăsăm pe tîr... pardon, pe Carmincha să Înoate liniștită, de ce să nu i-o coa.... să nu-i jucăm un renghi? Uite, aici am o cutie de cremă de ghete care mi-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
orice caz nu e treaba mea, fir-ar a dracului de intersecție, schimbă odată semaforul! uite În ce hal l-au adus pe Julius, schimbă semaforul, dobitocule!“ „Ascultă, Julius, spuse deodată: tu ce i-ai spus ăluia care te-a caftit? L-ai Înjurat de mamă? Știi să Înjuri de mamă?... Atunci desfundă-ți urechile, că o să te Învăț cîteva Înjurături ca să le spui ăluia care se mai leagă de tine, ascultă... trebuie să mai Înveți ceva: să dai cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zdrobindu-ne țeasta sau sfărâmându-ne oasele, au mai murit copii dați pe mâna lui nea Gică, se zvonea că s-a făcut antrenor la juniori pentru că adulții nu-i mai suportaseră brutalitățile, l-au prins odată și l-au caftit bine, de atunci nu i-au mai dat voie să antreneze echipa uzinei, putea să ne antreneze doar pe noi, ăștia de unșpe-doișpe ani. Când, în mai, fusesem în prag de eliminare, nea Gică făcea cu noi antrenamente zilnic, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
frică de nimeni, deci atunci Prodan mi-a eliberat ochii, mi-a pus un braț în jurul gâtului și mi-a tras capul pe spate, de-abia mai respiram, în timp ce cu cealaltă mână mi-a luat briceagul. Ar trebui să te caftesc, mi-a spus, apoi mi-a dat drumul, a ocolit banca și s-a oprit în fața mea, pe umăr îi atârna un fel de cutie mare, dreptunghiulară, arăta ca un ghiozdan, numai că era mai mare, și-a luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu s-au mai întors, cu toate că baraca lor cu unelte rămăsese neatinsă lângă șanț. Cei de pe strada vecină ne-au lăsat să ne jucăm acolo, până când, la începutul verii, frații Frunză, orfani, s-au mutat la bunicul lor, l-au caftit pe Zsolt, până atunci campionul străzii vecine, au preluat șefia bandei și ne-au anunțat hodoronc-tronc că nu mai putem juca acolo decât pe bani, iar când Prodan cel Mare le-a râs în nas, spunându-le că ce-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de bătaie, atunci Puiu, foarte furios, mi-a spus că el nu i-a povestit nimic și că ce-mi pasă mie, taică-miu e la Canal și eu pot să fac ce vreau, că n-are cine să mă caftească, și atunci eu i-am spus că e un laș, un bebeluș, și să nu-ndrăznească să pomenească de tata, că-i trag un picior, iar dacă nu vine la bătălie, o să-și piardă pentru totdeauna cuvântul de pionier, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am văzut că de jur-împrejur, pe o rază de vreo treizeci de metri, grâul era călcat în picioare, santinelă nu era, de parcă lancea aia i-ar fi ținut locul, și atunci m-am uitat în spate, spre locul unde se cafteau ceilalți, dar în afară de grâul care se unduia la mișcările lor, nu se vedea nimic, apoi cineva a sărit din grâu și a început să alerge spre postul de observație, în primul moment am crezut că e Prodan cel Mic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a chircit de durere, înjurând, și m-am întors și am sărit de pe podium și fluturând ranga pe deasupra capului, am strigat, la o parte, toată lumea la o parte, și am început să-mi croiesc drum spre ieșire, ca atunci când ne cafteam la școală, în pauza mare, cu vlăjganii, în vechea pivniță care ajunsese adăpost antiaerian, nu mă uitam unde lovesc, trăgeam cu ochiul doar la intrarea principală, în timp ce oamenii se apucaseră să strige, dar n-am ținut cont de ei, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
același loc în care fusese și a lui, cu o casetă a ăstora în casetofon. Și se știa că e deprimată. —Lucru care, dacă te gândești acum, poate să fi avut o legătură cu cineva căruia îi plăcea s-o caftească în pat, dar pe care nu-l părăsea de teamă să nu-și piardă rolul în următorul spectacol. —Se pare că-și făcuse un obicei din asta, comentă Hawkins. I-a dat lui Violet Tranter rolul principal în spectacolul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puțin respect. Ieșind pe ușă, am auzit-o pe cealaltă fată spunând: — Ce naiba ești așa proastă! Alea sunt toate niște nebune, știi doar. Uite, n-ai vrea să vedem Xena: prințesa războinică? Am înregistrat-o sâmbătă. Să vedem cum sunt caftiți niște nenorociți împuțiți. Fata asta ar trebui să-și deschidă un cabinet de terapie: ar face avere. În timp ce mă îndreptam spre furgonetă, am ochit un grup de băieți care sprijineau zidul clădirii, dar, la o privire mai atentă, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
intestin. În contra cui întreprindea el sinuciderea sa molcomă și grandilocventă? Se simțea oare neîndreptățit? Pretindea alt tratament de la Guvern sau de la Destin? Împotriva cui protesta? Aproape toți cei ce-l anchetau, ca bărbați, fuseseră, uneori, mușcați de impulsul de a cafti, ori chiar brutalizaseră în pat, amoros, muieri. Netrecîndu-le însă niciodată prin minte să se comporte față de vreo reprezentantă a sexului frumos ca înaintea unei cărți de decupat. Își băteau cruci, îl priveau încruntați zile întregi, îl chestionau c-o emoție
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mare seriozitate, m-apucasem să îndrug la minciuni... - Spui minciuni? fu și rândul meu să mă arăt amuzat. - Nu. Fac minciuni. Cel puțin așa le numește ea, când nu mai înțelege ce fac. Venea de la muncă, se hotăra să mă caftească fiindcă nu dădusem de mâncare la rațe și, când se mai uita o dată 197 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Aha... Ceac-pac. M-ai slăbit cu bunicuțele. Nu mă mai trombonești că uneia i-ai mărunțit lemnele. Iar alteia i-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]