311 matches
-
o poezie, Păunescu scrise azi ultima strofă. Cât de blând adie vântul astă seară ! Cât de șters și-arată munții șevaletul ! Pe sub brazii falnici, ducând o chitară Poezia-și plânge, cu rime, poetul. În acest noiembrie strâns ca pe un caier, la mormântul tău de flăcări jucăușe toți poeții țării trag salve în aer cu bătăi de inimi în loc de cartușe. Bard de suferință, te rog să ne ierți că prea prinși de sine, triști, ți-am închis cartea. În dimineața asta
5 ANI DE VEŞNICIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384704_a_386033]
-
să răspunzi Cumplitei provocări, fără de teamă: Cerut-ai ajutor să o pătrunzi Tătânelui, sau laptelui de mamă ? Ba nicidecum ! Ei doar m-au odrăslit, În vremi de aspre trude și-ncercări, Lăsându-mă -din cerul proslăvit- Să torc eu singur caier de-ntrebări. Acum ți-e rândul încercat bătrân, Să cerni din rânduiala greu desprinsă, Căutând pe drumul timpului hapsân, Să-i fii, la prunc, o candelă aprinsă ! Călcat-am lumea toată sub pingele, Privind spre cer și așteptând cuvânt. Tot
LA ÎNCEPUT ŞI LA SFÂRŞIT DE DRUM de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385318_a_386647]
-
ca jertfa noastră să rodească, rotundă și bogată peste veacuri!(Golgota românească, memoriei lui Nicolae Chisălicescu, mort în Zarca din Aiud) Aurelian Bentoiu, ialomițeanul temerar și martir a bătut la porțile luminii în ziua Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Din Caierul tinereții tors în Colegiul “Gheorghe Lazăr” și-a urzit firul vieții ca ofițer, încorporându-și Dreptul și Filosofia, ce i-au netezit calea liberală spre Parlament și Ministerul Justiției. Magistrat și avocat de renume este radiat de Lucrețiu Pătrășcanu prin
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
dumnezeiești, Florile le faci năframe de culori împărătești, Te împărți în mii de fluturi pâlpâind prin ierburi, lin, Ca apoi să mi te scuturi într-un fluviu cristalin. Păsări licurești prin aer în penaj multicolor Și din nouri tu faci caier, tors în stropi, ca un fuior, Ca o revărsare vie, ploaia sfântă șiroind, Din furtună, bucurie tu renaști, ușor vibrând. Alteori plutești în spații diafana că un fulg, Lumii dăruindu-i gratii , de la focul din amurg Pan la zorii de
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
au înghețat de mult, șuieră trist un crivăț crunt prin oase. Cad ierburile mele sub nemiloase coase, dar eu visez și-aștept un nou tumult ! Moirele Aproape sau departe, în propriul meu destin, Moirele îmi torc iar rostul vieții din caierul pe care înfășură nămeții ce sunt în existența mea din plin. Atropos învârtește întruna fusul meu pe care firul soartei se așează. Din când în când surâde, e tristă, lăcrimează așa cum eu am fost prin ani mereu. ȘI Clotho o
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382659_a_383988]
-
deja în salon, nu mai e nevoie de oxigen.. În salon era liniște și cald. Copilul ei dormea molcom, iar respirația aproape se domolise. Era dimineață, în fereastră crengile unor plopi fremătători se loveau ritmic, iar în văzduh se răspândeau caierele albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită de fereastră încerca să-și imagineze un tei înflorit, răspândind miresmele sfinte...Cum de nu s-a gândit? A deschis fereastră să
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
de oxigen.. În salon era liniște și cald. Copilul ei dormea molcom, iar respirația aproape se domolise. Era dimineață, în fereastră crengile unor plopi fremătători se loveau ritmic, iar în văzduh se răspândeau caierele albe depanate de acești copaci triști. Caierele, aceste scame rupte, îi făceau rău copilului ei. Cu fruntea lipită de fereastră încerca să-și imagineze un tei înflorit, răspândind miresmele sfinte...Cum de nu s-a gândit? A deschis fereastră să adulmece aerul rece al dimineții căutând să
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
pasiune și iubire... Proiectăm asupra celuilalt așteptări pretențioase, nerealiste Năruind castelul veții în mii de cioburi tăioase, triste! Am ramas pe marginea clepsindrei cu mâna întinsă Ai rămas de cealaltă parte cu privirea tristă și aprinsă. Între noi bătrânul timp caierul norilor îl toarce Învârtind neobosit roată anilor ce în veci n-o mai întoarce! Referință Bibliografica: P0VESTE ETERNĂ / Mariana Stoica : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1865, Anul VI, 08 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate
P0VESTE ETERNA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384001_a_385330]
-
Să crească flori și fluturi peste ere, Nuntirea meteorilor căzând. Din toată această strașnică poveste Cuvine-se să ținem doar un rând: Că-n fiecare om oglindă este Anticul meteor cu floarea-n gând. Și ducem mai departe ca un caier Povestea ce-am aflat-o de la vechi, Se umple orizontul tot de aer, De fluturii și florile perechi. Referință Bibliografică: Neocosmogonie / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1381, Anul IV, 12 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
în sferturi, la trimestru, zile (1-2) de clacă pe pământul preotului, plata în bani sau natură a botezului, cununiei, înmormântării, la marile sărbători, când se mergea la fiecare casă (Nașterea Domnului, Botezul Domnului, la Paști), când primea pâine, fructe, un caier de in sau cânepă (tort). Așa cum îi găsim în recensământul rusescă din 1774, popii nu plăteau bir, fiind scutiți alături de nevolnici, femei vădane, dar și de vornicul satului și de alții, scutiți, mazili (dovedit cu acte că era descendent din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un decor în benzi, umplut cu model „ferăstrău”, țăcurit, care se vede clar și pe catrință. Broboada nu are niciun fel de înflorituri, iar la brâul care prezintă încrețituri, ranca ține o furcă sub braț și toarce, trăgând firul din caier, răsucindu-l pe fus. Portul descrisă de călătorul străin s-a păstrat, cu modificările impuse de scurgerea timpului, până la mijlocul secolului al XX-lea, după care luncașii au renunțat la portul popular din mai multe cauze: producția de fabrică asigura
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fir de in, cultivat în grădină, smulsă cu tot cu rădăcină, făcut mănunchiuri, pusă la uscat, bătut (sămânța era folosită și pentru a obține ulei prin prăjire și presare), pusă la „murat” în „Tochile”, în bălți, în Dunavăț, uscat, melițat, răghilat, făcut caier, pusă pe furcă, tors, nevedit, trasă pe țevi și pregătit pentru pusă în suveică. Până la instalarea completă a războiului de țesut (stative) și pregătirea pentru țesut, se desfășura o altă serie de operațiuni, așezarea firelor de urzeală care treceau prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
majoritatea - stativele erau instalate în camera de zi, bună pentru toate. Nici prelucrarea lânii nu era ușoară. Lâna de pe oaie era spălată în mai multe ape, se usca pe gard, urma scărmănatul, despărțitul firelor bătute, apoi era foșalată, se făceau caiere și se torceau. În unele zone erau „mașini” de scărmănat și foșalat, de tors, dar în Filipeni nu se cunoșteau și era prea complicat. Din foșalatul lânii, rezultau firele groase, aspre, părul, care era torsă și se foloseau ca fire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
mea, Dată-n alb, ca o raia Într-o zi cu var și ciumă, Cuib de piatră și legumă Raiul meu, rămâi așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonele de aer, Răsfirați cetatea norilor în caier, Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlîk, La o albă apă intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din culoarea minții, ca din prea vechi acte. Eptagon cu vârfuri stelelor la fel. Șapte semne, puse ciclic: E ADDENDA ELAN
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
grăbit de cineva și-n lanțuri; Pășesc cu luare-aminte mai departe; Pe apă, paralel, zâmbește o umbră albă de moarte. Ce vreme ! Ce atmosferă toridă ! Nehidratați ne privim moartea-n oglindă. Apa, energie, învălmășită-n vapori S-a adunat în caiere sumbre de nori. Ca spirit perpetuu rămâne după viață, Ea, apa, în a Creatorului Împărăție. Se-nalță, Și ritmic se-ntoarce-n năvalnice ploi Ca o altă și nouă viață ce se naște în noi. ION I.PĂRĂIANU Referință Bibliografică
UN ALBUM DE SUFLET ȘI UN FEL DE... APĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363366_a_364695]
-
a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție...”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
Sunt căzute în uitare, Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștie mireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre veselii copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, măi micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioară privește Stând alăturea de pui I-ar înscrie -‘n clasa-‘ntâi, Dar școală de ciori lipsește. Râde-n gard
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Acasa > Strofe > Timp > NEDUMERIRE Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Se aprind candele pe ceru-ntunecat Cu palide luciri de aur vechi, curat Clepsidra nopții toarce continuu-n univers Același aspru caier de timp anost și sters. În blânda-i șlefuire fir cu fir dispare Și nu știi ce să crezi, au fost sau n-au fost oare Clipe și amintiri ce le purtăm în gând Emoții și-ntâmplări trăite ani la
NEDUMERIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361037_a_362366]
-
val e o mireasă ce își oferă buchetul de spumă înadins. Și piere pas, iubire și mireasă și casa crabului cu muncă de Sisif rămâne jarul din apusuri să-înalțe tot ce menestrelii au scris și versul să îi fie mării caier când toarce caldul vis din gândul lui Isus. SĂ FIU Găsesc pădurea neschimbată și înțeleg că vrea să mă absoarbă și să mă păstreze printre arbori cu rădăcini ascunse de culoarea din adâncul meu pustiit de neliniști dar hrănit cu
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
primăvară, Vara la țară, Emoție de toamnă, Iarna pe uliță, pentru bradul de Crăciun și ouăle de Paști, pentru Brătianu, Titulescu și Coposu, pentru cerul senin al Munteniei și pentru monahia Maria Oltea (mama lui Ștefan cel Mare), pentru furcă, caier și fus, pentru Nică a lui Ștefan a Petrei și Dana Ionela Jurjuț, pentru cele mai frumoase, mai multe și mai variate colinde din lume, pentru Eliade, Palade, Eugen Ionescu, Paler, George Călinescu și pentru eroii din 1989, pentru Trinitas
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
viață se scutură, Peste bucuria din care sufletul bea. Pământ și Cer sunt în veșminte albe, Regală se așterne heralda promoroacă, Iriși de Heruvimi întreabă stihuri dalbe: Există oare-n Soartă, Destinul ce-o provoacă? Trecute vieți torc brazii din caierul de nori, Emaosul așteaptă drumeți și pelerini... Nădejdea pare-o zare cu șirul de cocori. Drumul Strămoșilor în Dorul lor ne poartă, Răsar Luceferi în veghea lor de sus, Acasă ni-i Destin. Acasă ne e Soartă: Grădina Preacuratei. Grădina
ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEŞNICII CARPAŢI (POEM) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368558_a_369887]
-
a apărut umbra unei bărci a unui coleg. “Deci, nu eram singur pe această direcție ... ”, m-am încurajat în gând. Peștele încă nu vroia să muște. Când veneau valuri dense de ceață, pline de umiditate, când se răsfirau. Parcă era caierul de cânepă al bunicii din amintirile copilăriei mele. Ceața s-a ridicat puțin deasupra digurilor dinspre oraș și așa am putut să mă orientez unde sunt. În jurul meu mai erau trei bărci, iar pescarii profesioniști rătăceau cu bărcile cu motor
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367109_a_368438]
-
de recunoaștere!”, identitatea inconfundabilă a celor care am fost atunci. Către sfârșitul „iepocii de aur”, la o coadă în prăvălia lui Vică Teușan, la patruzeci de ani de la întâmplarea de mai sus, o doamnă cu trăsături încă frumoase, acoperită de „caierul alb” al senectuții meritate m-a „ochit” și a îndrăznit sfios să întrebe: „Nu sunteți cumva profesorul Șerb?”. Am răspuns tot cu o întrebare, pusă automat și fără prea multă minte: „Cine întreabă?!”. Și n-am mai așteptat nici unul dintre
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
ei veșmânt, O ploaie liniștită ca printr-o sită trece Și se așază clipa cu harul spre pământ. De-atâta așteptare căldura crește-n aer Dintr-un alai de raze pe aburi moi adus, Înfloresc sălcii, cu puful smuls din caier Catifelează zarea în pacea ei de sus. Legenda toarce lin un fir de nea rămasă Și-l răsucește c-un rubiniu lujer de foc, Leacuri de lumină peste lume lasă -Un mărțișor- cu irizări de-aprins noroc Referință Bibliografică: MĂRȚIȘOR
MĂRȚIȘOR de LIA RUSE în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368770_a_370099]