78 matches
-
logofăt (1843), mare logofăt al justiției (1846-1848, 1849-1851). El este autorul principal al regulamentului instrucției publice (1843), președintele sfatului administrativ extraordinar, chestor și acționar al Teatrului Național din Iași (1845-1848), secretarul particular al domnitorului Grigore al V-lea Ghica (1849-1855), caimacan (1852), președintele Consiliului de miniștri și ministru de interne (1853), ministru cultelor și al instrucției publice (1853), deputat (1859), principalul membru al comisiei de control de la Focșani a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1860-1862). Este cunoscut ca statistician, economist, memorialist, om
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
13 iunie, apoi la 16 iunie. Protestul atât de demn și întemeiat al preoților din Huși nu a găsit înțelegerea cuvenită. La 7/19 iulie 1857, au avut loc în Moldova alegerile pentru Adunarea ad-hoc, care au fost falsificate de caimacanul Nicolae Vogoride. Clerul moldovean, în frunte cu mitropolitul Sofronie Miclescu, s-a abținut de la vot. În eparhia Hușilor, din 28 de preoți înscriși în liste au votat numai 9. Din scrisoarea atribuită lui C. Hurmuzaki (nesemnată, de aceea documentul trebuie
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
scurt. Eram un băietan abia ieșit din școli și cu musteața nu tocmai bine răsărită când fui numit membru la Tribunalul de Suceava în timpul scurtei căimăcănii a lui Theodor Balș. Se știe că după moartea lui Balș, Poarta a numit caimacan 3 în Moldova pe principele Neculai Conache-Vogoridi. În Folticeni, orașul meu natal, era pe vremea aceea o generațiune întreagă de tineri, excepțional de numeroasă, compusă din câte doi și trei frați și anume: frații Morțun, Forăscu, Botez, Sungurof, Razu, Pleșescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și i-a văzut roadele, poate zice că a trăit două vieți. II Eram în miezul iernei, cu câteva zile înainte de Sf. Neculai. Mare chef între tinerii noștri de la Folticeni. Cei mai mulți primiserăm prin poștă, pe neașteptate, decrete de boierii de la caimacanul Vogoride. Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în care eram noi atunci, e lesne de înțeles ce haz am făcut de această mărinimie intenționată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Eram căftăniți 4 fiecare după aprecierile binevoitoare ale luminăției-sale cu rangurile de căminari, comis, spătar, ban, agă etc. În dispozițiunea de spirit în care eram noi atunci, e lesne de înțeles ce haz am făcut de această mărinimie intenționată a caimacanului. Toți eram de părere la început să-i întoarcem imediat decretele, dar am amânat lucrul de Sf. Neculai, pentru când ne-am hotărât să-i exprimăm mulțămirile noastre într-un mod mai drastic. Întru adevăr, părintele meu, deși bătrân, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
manifesta pe strade, ieșirăm și noi de la banchet, numai buni pentru asemenea demonstrațiuni, și ne îndreptarăm spre primărie, unde pe un cogemite transparent luminat, se vedea zugrăvită o caricatură omenească sub care era scris cu litere roșii: "Trăiască excelența-sa caimacanul Neculai Vogoride!" Ura... strigarăm noi din răsputeri, și deodată zece, douăzeci, treizeci de pietre fură aruncate asupra transparentului și-l rupse de sus pănă jos. Jos grecoteiul! Jos maslinarul! Jos capra râioasă! Și o nouă ploaie de petre distruse transparentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne zică un cuvânt, căci praf și pulbere s-ar fi ales de dânșii. Astfel, nesupărați de nimeni, după o oară de joc nebun puturăm să ne ducem cu toții pe la casele noastre bucuroși de izbânda făcută și fiind siguri că caimacanul Vogoride va fi fericit când va auzi în ce mod i-am adresat mulțămirile noastre de ziua-i onomastică pentru boieriile cu care ne căftănise. A doua zi pe la oarele 11 dimineață, când mă pregăteam să merg la tribunal, fui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
barca și a o aduce la liman. III Divanul ad-hoc își isprăvise chemarea prin votarea celor patru puncte ale dorințelor țărei, și, în virtutea Convențiunei de la Paris din 7 august 1858, o altă Cameră urma să fie convocată pentru alegerea domnului. Caimacanul Vogoride, revocat de înalta Poartă, a fost înlocuit prin o locotenență domnească de trei, după prescripțiunile Regulamentului Organic, compusă din Ștefan Catargiu, fost ministru de interne, Anastasie Paniu, fost locoțiitor de ministru Dreptăței, și Vasile Sturdza, fost președinte Divanului domnesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
pomenii, fără nici o stăruință din parte-mi, numit membru la tribunalul din Suceava. Pe atunci era mare lipsă de oameni și tinerii, ceva, ceva curăței erau foarte căutați. Ieșise Grigore Ghika din scaunul Domniei și în locu-i Poarta Otomană numise Caimacan pe Theodor Balș. Eram un copilandru cu musteața abia răsărită, așa că n-am îndrăznit să mă duc la Iași spre a mă prezenta ministrului dreptăței, Costin Catargiu, de frică să nu-mi rupă decretul când m-a vedea. Numirea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a înțelege bine compoziția nobilimii actuale, trebuie știut că înnoirea frecventă a hospodarilor, fie în secolul trecut, fie în prima jumătate a acestui secol, a făcut să crească peste măsură titlurile de noblețe. În ciuda domniei efemere a hospodarilor și a caimacanilor80, copiii lor nu și-au însușit mai puțin titlul de domn din belșugul de titluri a rezultat compromiterea acestora. Să adăugăm că, în ceea ce privește ultimele numiri, condiția gradelor de noblețe, pretinsă de către legea existentă, n-a mai fost respectată: Rusia
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
precum și conferirii gradului și a insignelor militare primului venit, și mai ales acordării de acte și servicii fără legătură cu armata. Sub vechiul regim, într-adevăr, se improvizaseră atâția maiori de douăzeci și patru de ani, de colonei de douăzeci și cinci, încât un caimacan din Moldova, prințul Vogoride, după exemplul lui Caligula, care își făcuse calul consul, atârnă un brevet la gâtul unui câine. Timp de aproximativ un an, noua lege funcționă, spre satisfacția servitorilor buni, dar ea stingherea fie pofte arzătoare, fie o
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
replică la refuzul Turciei prin dubla alegere a domnitorului Cuza. Circumstanțele acestui eveniment neprevăzut sunt dintre cele mai curioase. La publicarea hatișerifului ce promulga Convenția din 19 august 1858, guvernarea provizorie fu încredințată, în fiecare provincie, în mâinile a trei caimacani (guvernatori provizorii), însărcinați să întocmească listele electorale și să-i convoace pe deputați pentru alegerea hospodarilor. La Iași ca și la București, se găseau față-n față două partide; unul, al domnitorilor destituiți; celălalt era partidul liberal. Din prima categorie
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Alexandru Scherletoglu] rudă Radului beizadea, însă prea de aproape și viind, cu mare dragoste și cu mare cinste l-au priimit Costandin vodă...” - Anonimul Brâncovenesc), fie putința (valorificabilă imediat) de a fi propulsați în fruntea ierarhiei („[...] și au mers la caimacanul, prietenul lui Vergo [un grec folosit de Constantin Brâncoveanu pentru diverse misiuni la Istanbul] și dându-i în știre, dând și rugăciunea domnului în știre, care să ruga pentru Costandin beizadea, feciorul Ducăi vodă „să-l facă domn, pentru că va
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și rugăciunea domnului în știre, care să ruga pentru Costandin beizadea, feciorul Ducăi vodă „să-l facă domn, pentru că va să-l facă ginere și cheltuelele doamnii s-au făgăduit că le va da domnul Costandin vodă Brâncoveanul. Și mergând caimacanul la viziriul au nevoit și au făcut treaba după cum au vrut domnul Costandin vodă și au trimis turc, agă, de au luat pă fecioru lu Cantemir vodă, pă Dumitrașco, de-l duseră la Poartă, unde era și frate-său Antiohie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
la Stanbul, cronicarul - am văzut și mai sus - chiar o „înscăunează”: „Iar doamna Elena a lui Matei-vodă venit-au în scaun în București, marți, dechemvrie 18 dni”. Maria, Doamna lui Grigore I Ghica, era mai influentă și mai autoritară decât caimacanii lăsați de bărbatul ei plecat la război. La fel de influentă a fost Păuna, soția lui Ștefan Cantacuzino. Soțului ei (care - ne spune Anton Maria del Chiaro - i-a construit consoartei sale foarte repede, „în câteva luni”, un palat, care, deși „mic
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un gest de solidaritate față de Laurian Oniga, directorul Teatrului de Stat, cel care face și ca Festivalul de Teatru Clasic să existe, să caute formule noi, ca să meargă decent mai departe. Și încă ceva: prietenia față de un manager excepțional, Christian Caimacan, cel care a organizat și a condus ani de zile un festival minunat la Saarbrucken, acolo unde am văzut cîteva dintre cele mai importante producții ale teatrului german și francez. Și nu numai. Acolo am deslușit, pentru prima oară, pe la mijlocul
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
veneau cu o anumită smerenie, cu noblețe, ca să-și arate iubirea față de un artist mare, emoționat și el de această întîlnire. Deschiderea Festivalului de Teatru Clasic de la Arad a fost pusă sub semnul rafinamentului și al nobleței. Prietenul meu, Christian Caimacan, a avut o idee nu doar neobișnuită la noi și inventivă, dar și absolut spectaculoasă. Pentru deschiderea Festivalului și pentru festivitatea de decorare a lui Victor Rebengiuc publicul a fost invitat la „Oranjeria castelului". Un spațiu gîndit și creat ca
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
mulți se fac că nu o observă, că nu îi interesează, că țara are alte priorități. I-am privit pe unii din spectatorii lui Victor Rebengiuc... Seara de la Arad... Timpul petrecut în Oranjeria miracolelor, creată cu inspirație debordantă de Christian Caimacan, plecăciunea făcută în fața unui actor, în fața unui spirit moral, vertical, devotat profesiunii, celor cu care a lucrat și lucrează, celor care contează atît pentru el - oamenii care îl privesc și se bucură - spectacolul de marionete care a încheiat seara, și
Farmecul cetății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5990_a_7315]
-
corabie... — Ce corabie, bre? - face turcul și șart! part! îi trage-o pereche de palme. Pe lângă ei, mulțime de popor din Armenia, Anatolia, Atlantida trece cu daravere, cu cămile, cu chefir. în piața Balgi-Bașlâc un agă stă urcat pe-un caimacan și citește-o geremea. Ce citește ăla, bre? - zice turcul către ovrei. — O geremea, efendi! - răspunde roșu la față ovreiul. Ce geremea, bre! - zice turcul și rap! jap! îi mai trage o pereche de palme. Deodată, toată larma, toată vânzoleala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
istoric an. Este perioada În care se manifestă ca entuziast propagandist al cauzei românești. După restaurarea rusească și otomană, intervenită Îndată după evenimentele din vara lui 1848, cei doi frați Brătianu, ca și mulți alți tineri revoluționari scăpați de arestările caimacanului Constantin Cantacuzino sunt nevoiți să plece În exil la Paris. Aici Își vor relua activitatea de propagandă națională, continuată și la Londra, urmărind să influențeze opinia publică occidentală În privința unirii și a autononomiei Principatelor Dunărene. În 1853 Îl găsim pe
GHEORGHE I. BRĂTIANU, PATRONUL ŞCOLII MELE by Aglaia C. Buduroi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1188_a_1874]
-
Dar ce conta? Eram, Doamne, tineri! Ne făcusem prieteni și în Cișmele, între care, cel mai bun era un oltean, Matei Constantin de fel din comuna Goicea Mare, județul Dolj. Tot acolo era și bunul, blândul și înțeleptul învățător Vladimir Caimacan precum și neastâmpăratul Vanea Timișenco, cei din urmă fiind localnici. Unul moldovean, altul ucrainian. Mai era un băiat în ultima clasă la școala normală, Alexandru Kirilenko. Domnișoara învățătoare În 5 mai 1930 împlinisem 18 ani iar în iunie 1930 eram deja
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
fier ajutor, Fedea Nadolenco, fotograf, Vanea Timoșenco, învățător, Vanea Velicov, învățător, Mișa Vladâcenco, absolvent al Școlii superioare de arte și meserii din Iași iar în rândul de jos, pe scaune, subsemnatul, învățător suplinitor, Volodea Sucmanschi, contabil la Banca Populară, Volodea Caimacan, învățător, Costică Matei din Goicea și Alexandru Kirilenko,normalist.Majoritatea fii de oameni de treabă de acolo, din Cișmele. De cei mai mulți nu mai știu nimic. Nu-i mai văd de atâta zid de hotare. Pe ce câmp de luptă or
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
1 sicriaș de argint, în care au fost moaștele Sfeti Pandelimon și le-au luat mitropolitul Anton, când s-au dus la moscali, moaștele...1 blid de argint poleit, cu 4 evangheliști dat de la măria ta. Le-au luat boiarii caimacani de le-au dat lui fertmarșal cu cheile porții...” „ Cred că îi deajuns, dragule. Ai văzut cam cum se pierdeau odoarele și veștmintele bisericești. Și nu era o biserică oarecare, ci chiar „biserica gospod du pă poartă”, cum scrie la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
gospod du pă poartă”, cum scrie la începutul izvodului. Ba un protopop a luat cele cinci plăcuțe de argint de pe o Evanghelie, ba mitropolitul însuși a luat moaștele Sfântului Pantelimon și a plecat cu ele la 100 ruși, ba „boiarii caimacani” au oferit lui „fertmarșal” cheile porții așezate pe blidul de argint „poleit cu 4 evangheliști”. Asta nu-i singura și nici ultima biserică jefuită cu bună știință, în cele mai multe cazuri chiar de către cei puși să aibă grijă de ele. „ Iar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu ocazia alegerilor pentru Obșteasca Adunare. În casa lui se întruneau nemulțumiții de regimul abuziv al Domnitorului. În această casă a fost găzduit Domnul Moldovei Grigore Alexandru Ghica (1849-l856). Tot în această casa a mai fost găzduit în anii 18571858 Caimacanul Nicolae Vogoride-Conachi. footnote> din Ulița Mare a Bârladului era neîncăpătoare. Marele salon, tixit cu parlamentari de Tutova și Fălciu, intelectuali, scriitori etc. dădu în clocot... Da, dlor, cine n-o vrea! ..vorbi, cu glas grav, bărbatul de la tribună. Dar, dlor
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]