403 matches
-
următor: „E vorba de douăsprezece scurte poezii, care reconstituie, oarecum în felul lui Petre Stoica din Un potop de simpatii, dar împingând sarcasmul și parodicul mult mai departe, universul deruralizat al satului contemporan. Intenționat anecdotice, utilizând clișeul jurnalistic, poanta și calamburul, (...) aceste poezii sunt spirituale fără să fie profunde”410. Ceea ce trebuie să fi părut însă extrem de subversiv în perioada respectivă este tocmai sarcasmul distrugător al acestor texte, în care cititorul putea identifica sloganuri și comportamente ale vremii, alături de termeni din
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de ani după ce citise sarcasmele cu care în tinerețea lor bucureșteană, ca tânăr publicist, Virgil Untaru, pe atunci, ridiculiza proza "fetei lui Lovinescu" sfătuind-o să se apuce de politehnică sau de medicină. Am văzut-o uluită de splendidele lui calambururi, râzând admirativ și mândră în același timp de umorul cu totul special al lui Virgil.Un umor lipsit de emfază, participativ, de licean, rămas tânăr, rămas intact până acum, la optzeci și șase de ani. La mulți ani, iubite Virgil
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
stradă cu renascentiștii, iar beletristica este o obsesie planetară, detectivul literar Thursday Next e nevoită să plece în urmărirea unuia dintre cei mai căutați criminali, Acheron Hades, care răpește personaje din cărți. Thriller literar delicios de amuzant, plin de poante, calambururi și suspans, Cazul Jane Eyre este o satiră la adresa societății în care trăim. (nota editurii) „... Există două curente teoretice referitoare la elasticitatea timpului. Primul spune că timpul este foarte volatil, iar orice eveniment, oricât de neînsemnat ar fi, modifică viitorul
Cazul Jane Eyre () [Corola-journal/Journalistic/5906_a_7231]
-
o detașare aparte, de martor asistînd la o înșiruire de sunete plăcute. Ciprian Vălcan e un curios de speță calofilă care și-a împins îndemînarea pînă la pragul manierismului de tip declamator. În plus, avînd un temperament zglobiu înclinat spre calambururi nostime, scrisul său are o vioiciune nefirească pentru un filosof educat în spiritul rigorilor speculative. De fapt, Ciprian Vălcan are un condei prețios de formație franceză la care umoarea ludică împrumută paginilor o impresie de jonglerie conceptuală. Tematica cărții e
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
pare, zău așa. Eu una aș fi în stare s-o fac, căci, „într-o viață anterioară“, eram obișnuită să umblu cu „măruntaie“ de curcan, dar nu toți au stomacul destul de tare pentru asta. P.P.S. M-am gândit la un „calambur“. Jacqui a „răscrăbluit“ în chiloții lui Joey. Am pus mâna pe telefon. Trebuia să vorbesc cu Jacqui. Era incredibil - ea și Joey? Dar mi-a răspuns afurisitul de robot. Ce frustrant! — Unde ești? În pat cu Joey? Doamne, sper că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ar fi lovit crud în d. Haret. O! dacă s-ar lovi în d. Haret! Ar fi mizerabil să legi de ideea unui om, ideea de o prostituată, așa netam, nisam! Dar în realitate nu e nimica, e un mic calambur, tras de păr ca vai de el și cititorul se întreabă: "Ce-au pățit băieții". Văd că se sfârșește coala și ar fi păcat să mai lungesc vorba și pe altă coală. Atât voi mai spune, că d-nii autori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de îndepărtat: „Dacă vom deschide vreodată Cutia Pandorei a Consiliului Europei, nu vom putea ști câți Cai Troieni vor sări afară din ea”. Cu aceste cuvinte își începea discursul Ernest Bevin (Ziua, 20 ianurie 2006, p. 6). Jocul de cuvinte (calamburul). Genurile de umor sau cele libere (tableta, însemnarea etc.) apelează cel mai des la acest început. Condiția este ca jocul de cuvinte să nu fie forțat sau naiv, ci să conțină surpriză și eleganță intelectuală. Contează cui ne adresăm: cititor
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
hoț furat de alți hoți”. Citatul. „Ne așteptam ca la Londra să fie un atac terorist”. Se folosește mai ales în interviuri. Important este ca un citat să nu fie banal, neinteresant, incapabil să rezume minim textul. Jocul de cuvinte (calamburul). „Vântul anchetei bate peste afacerile lui Sorin Ovidu Vântu” sau „Des de Mona auzim”. Condiția este ca acest joc să fie inteligent și, dacă se poate, subtil. Nu orice joacă simplistă atrage atenția și simpatia cititorului. În plus, aluzia implicată
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
anchetei bate peste afacerile lui Sorin Ovidu Vântu” sau „Des de Mona auzim”. Condiția este ca acest joc să fie inteligent și, dacă se poate, subtil. Nu orice joacă simplistă atrage atenția și simpatia cititorului. În plus, aluzia implicată de calambur trebuie să trimită la o persoană, la un fapt notoriu, lesne descifrabil și de către cititor: „Vanghelionul ușor coruptibil”. E vorba de primarul Sectorului 5, Marian Vanghelie, și Revelionul organizat de acesta pentru tineri și pensionari fără bani prea mulți. Paradoxul
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
se poate funcția persoanei. Academician poate fi suficient pentru a înlocui șirul de grade universitare: Prof. univ. dr. ing. etc” Câteodată, acest defect se poate transforma într-o virtute, dacă e folosit în mod aluziv, inspirat: „CC al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine: „Guvernul Tăriceanu gâfâie și dă în
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de carte./ Vântul citește la tribună/ decrete urgente despre/ o fericire obligatorie./ La ghișeu, Mona Lisa reclamă/ furtul surâsului”. S. invocă stările de cădere și pustiire, dar preferă convertirea dramatismului în expresie prozaică, în ludic, vădind o înclinație accentuată pentru calambur și combinații insolite, nu întotdeauna inspirate: „Foaie verde sângeriu,/ Doi pustii într-un pustiu. Rană mult apetisantă, / Miere crudă-n agravantă. Două friguri post-restant,/ Tu bacantă, eu vacant.” SCRIERI: Aurul din aripi, Timișoara, 1986; Ascultând ceasornicul în baie, Oravița, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289493_a_290822]
-
în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul Patru cravate. A frecventat cafeneaua literară bucureșteană, lăsând câteva mărturii despre scriitorii întâlniți (Al. O. Teodoreanu, Ion Pillat, Horia Furtună), în care consemnează și unele dintre spiritele sau calambururile auzite. Primele cărți - Patru cravate, Experții veseli (1972) - cuprind mai multe povestiri ale unor fapte diverse, nu neapărat hazlii, dar cu nucleu epic interesant, pe care atitudinea autorului îl face amuzant, sugerând o lectură în cheie comică. Detașat de semnificația
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
întreține nici un raport imediat cu alocutorul, transformat în cititor solitar. În plus, acolo unde enunțarea deocheată se mulțumește, în general, să reia, cu unele variațiuni eventuale, enunțuri deja cunoscute de comunitate (un stoc de glume, de istorisiri, de cântece sau calambururi...), povestirea pornografică pune autorul în postura de creator suveran care îi împărtășește propria lume unui cititor complice, dar inaccesibil. De fapt, dacă-i dăm crezare lui Freud, procesul acesta de autonomizare a textului pe care îl implică pornografia a început
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
o vreme „Tabula rasa”, unde sunt incluse comentarii politice și pamflete, scrise într-un registru moderat. O rubrică de artă prezintă în 1915 D. Karnabatt. Alte rubrici:„Tigheluri”, cu scurte pamflete politice, „Peste picior”, „Note zilnice”, „Așchii”, „Peceți”, „Încurcături”, unde calamburul, satira și ironia politică sunt de bună calitate, autor fiind mai cu seamă D. Karnabatt, care se află și sub pseudonimele Pierrot, Don Ramiro ș.a. O rubrică permanentă de literatură universală cuprinde prezentări, îndeobște nesemnate, de istorii literare, de lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
și situații ale zilei. Anomalii de tot felul, puzderie de subiecte îi sunt oferite de experiența omului de lume și a medicului. Sancțiunea vine de obicei prin intermediul parodiei. Umoristul înscenează simulând seriozitatea, exploatează cu fantezie asociativă, dar nu o dată excesiv, calamburul, efectul burlesc, împins până la absurd. Astfel ridiculizează reclamele năstrușnice (Pilulele Pink), stilul gazetăresc, maniera exaltată a reportajelor de senzație (O crimă oribilă) etc. U. scrie în cheie parodică interviuri, reportaje, impresii de călătorie, scenete, monologuri, cugetări etc., semn că orice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
ar sublinia mobilitatea celei numite Prounikos, În opoziție cu nemișcarea eonilor Pleromei. Deoarece, În cazul acesta, primul sens al lui prouneikos ar fi de „hamal”, Marvin W. Mayer are cu siguranță dreptate atunci cînd face observația că numele este un calambur, construit pe un dublu Înțeles, și că se poate traduce prin „un hamal năbădăios”13. Deoarece nu are partener, Sophia-Prounikos Își caută unul În zonele inferioare ale universului (ad inferiores partes), știind, și deplîngînd totodată acest lucru, că Tatăl nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
venind de sus, sufletul (psyche) s-a „răcit” (epsychthai) atunci cînd a fost așezat În „Îmbrăcămintea de piele” (Geneza 3:21), adică În trupul pămîntesc 28. Toate acestea reprezintă, pînă la un punct, idei autentice ale lui Origen. Chiar și calamburul bazat pe asemănarea dintre cuvintele grecești psyche („suflet”) și psychros („răcoare, răceală”) a fost folosit de Origen Însuși 29. Dar, după cum a arătat P.F. Beatrice, Origen nu accepta identificarea, provenind de la Filon, a „Îmbrăcăminții de piele” (dermatinoi chitones, tunicae pelliciae
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
iar ceea ce le apropie e finalitatea: deriziune, batjocură, demascare etc. printr-un generic joc al (di)simulărilor. La Arghezi, atunci când discursul rămâne în cadrele polemicii, singura modalitate de a-l stiliza este gluma (ironia, sub multiplele sale forme, antifrază, parodie, calambur, anecdotă etc.) Legată, psihologic vorbind, de plăcere, ea comportă un "efect de reversibilitate" mereu posibil, devenind "principiu de mișcare indispensabil imaginației" pe care textul polemic arghezian îl valorifică din plin. Gluma are rolul de a neutraliza agresivitatea, chiar simulând-o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
altfel tot ce fusese indiscutabil făcut și bine făcut". Sau: " Calitatea esențială a artei este să fie sprijinită pe un inefabil din seria ei: talentul". Deci artei îi trebuie "talent", criticii "geniu", scrisului, în general, o profundă considerație. Epigrama și calamburul "spurcă" arta și n-au "ce căuta în vecinătatea ei". Direcțiile pe care le trasează gazetarul alcătuiesc, groso modo, dimensiunea principială a unei conștiințe literare moderne, ceea ce presupune, dacă ne raportăm la contextul cultural interbelic, implicarea într-o confruntare, deschisă
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în lumină contrastul dintre termenul obișnuit, banal și cel deviant (neprevăzut, surprinzător, extravagant sau excentric). Modalitățile infinite de a stârni râsul relevă abilitatea locutorului de a jongla cu semnificații și semnificanții, în producerea sensului comic, fie prin joc de cuvinte, calambur etc. la limita de jos a esteticității, fie de a crea paralelisme și comparații subtile prin aluzii, analogii, metalepse etc. la un nivel superior de comunicare artistică. Dar inteligenței și inventivității sale trebuie să i se alăture, fără doar și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adverse, sfârșind calamburistic: "(...) în sacsie, domnul Motru vrea să fie regional și oltenesc, iar în "două vorbe, care prin ele însăși" preferă gramatica domnilor Schluder și Berger; și nu cutezăm să-i facem nicio... imputoare". Am greși dacă am plasa calamburul arghezian sub semnul facilității; el este un spirit. Bergson definește spiritul astfel: "o anumită dispoziție de a schița scene de comedie, dar a le schița atât de discret, atât de ușor, atât de rapid, încât totul a luat deja sfârșit
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ideea de "Tu"). Sub aparența unui Eu unitar, puternic diferențiat, de regulă copleșit de narcisism, Nichita Stănescu e, în realitate, un problematic impacient; dualismele lui multiple, neistovite, sunt ale unui dilematic neobosit, la care râsu-plânsu, panica și extazul, gravitatea și calamburul, tot soiul de alte atitudini antitetice, compun o textură larg-sintetizatoare. Ce și cine sunt trimbulinzii săi? Niște creaturi neîncadrabile într-o tipologie. Ideea poate să-i fi venit de la Villiers de l'Isle-Adam, autorul lui Triboulet Bonhomat. Un superlativ precum
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de genul: Ce este viața? Când începe și încotro se îndreaptă?; sau Care este puterea supremă ce animă universul și creează viața? nu ating nivelul poemelor de vârf. Limbajul filozofant din al doilea text sfârșește în frivolitate, în bufonadă și calambur: Puterea de a fi, / dar mai ales puterea / Puterea de a nu fi, / dar mai ales puterea / de a nu fi fost fiind (...) Când nu mai ești, e ca și cum / nici n-ai fi fost. / A fi, e ca și cum / nici n-
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
oratorie savantă, cresc pe un fond unduitor, pe cât de pasional, pe atât de neutru, de unde tandrețea difuză și ludicul. O astfel de poezie de jocuri calculate e, de multe ori, un derivat cultural agrementat cu inserții parodice, discurs deturnat în calambur și zeflemea. În Examenul, să zicem, autorul e cel dintâi care se amuză la modul urmuzian: La dreapta, urmând o dungă de cer Se rostogolea soarele pe șine de fier De nici nu știai dacă el hodorogea Ori roabele duruind
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
simplă (nume formate în limba sa de origine), familia etimologică multilingvă (nume care pot aparține la două sau mai multe limbi de origine), familia de identitate națională (indică un loc), familia toponimică, familia paronomastică (demonstrând capacitatea scriitorilor de a crea calambururi), familia istorică (nume care reflectă istoria trecută), familia hagiografică (numele sfinților și derivatele numelor lor). În prima etapă de studiu, se încearcă încadrarea oricărui tip de nume în una din aceste categorii. Următoarea parte a analizei descrie tehnicile utilizate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]