195 matches
-
16 ani, dacă nu sunt prezente modificări degenerative și dacă coaliția afectează < 50% din întinderea fațetei articulare mijlocii. În cazul unui postpicior persistent în valgus, rezultatele exciziei vor fi modeste. De aceea, unii autori recomandă osteotomia de deplasare medială a calcaneului, ca o procedură ajutătoare. Artrodeza are următoarele indicații: Rezecțiile eșuate sunt salvate prin artrodeză subtalară sau triplă artrodeză. Tripla artrodeză este indicată atunci cînd simptomele sunt severe și sunt prezente modificări degenerative și pe articulațiile vecine. Tehnica operatorie: incizia începe
Coaliția talo-calcaneană () [Corola-website/Science/307031_a_308360]
-
medial, care mențin în contact cele două suprafețe articulare. "Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale" este așezat pe fața laterală a articulației, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este format din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. "Ligamentul colateral medial al articulației talocrurale" este un ligament
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
triunghiulare și de aceea se mai numește și ligament deltoidian al articulației talocrurale. Își are originea superior pe marginile și pe vârful maleolei mediale a tibiei și de acolo se răspândește în evantai în jos la oasele tarsiene posterioare (talus, calcaneu, navicular). În constituția lui intră două straturi: superficial (ligamentul deltoidian propriu-zis) și profund. I se descriu patru părți sau fascicule: tibiotalar anterior, tibionavicular, tibiocalcanean și tibiotalar posterior. Scripetele astragalian și cu cele două fețe maleolare sunt acoperite de un strat
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
gambei, pentru sindesmoza tibiofibulară. Ligamentul colateral lateral al articulației talocrurale ("Ligamentum collaterale laterale articulationis talocruralis") este așezat pe fața laterală a articulației, pe care o întărește. Acest ligament radiază de la maleola laterală a fibulei la oasele tarsiene învecinate, talus și calcaneu, și este constituit din fibre grupate în trei fascicule distincte, denumite în raport cu situația lor: fasciculul anterior sau ligamentul talofibular anterior, fasciculul mijlociu sau ligamentul calcaneofibular, fasciculul posterior sau ligamentul talofibular posterior. Fasciculul anterior sau "ligamentul talofibular anterior" ("Ligamentum talofibulare anterius
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
calcaneofibulare"), numit și ligamentul peroneocalcanean, este un cordon lung aflat pe fața laterală a articulației talocrurale. El se inseră pe vârful maleolei laterale a fibulei, de aici se îndreaptă oblic în jos și înapoi, terminându-se pe fața laterală a calcaneului. Ligamentul calcaneofibular acoperă ligamentul talocalcanean lateral și este încrucișat pe fața sa superficială de tendoanelor mușchilor peronier scurt ("Musculus peroneus brevis") și peronier lung ("Musculus peroneus longus"), participând de altfel la formarea culiselor acestor tendoane. Ligamentul calcaneofibular este cel mai
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
și formează cu tuberculul lateral al talusului o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Fața inferioară, calcaneană, este și ea articulară, și poate să se articulează cu fața superioară a calcaneului, participând la coaliția (sinostoza) talocalcaneană. Fața posterioară este nearticulară. Osul trigon este cel mai adesea unic și măsoară mai puțin de 1 cm pe axul mare. El poate fi, de asemenea, bipartit (divizat în două părți) sau multipartit (divizat în
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
hipertrofic sau "procesul Stieda." În absența fuziunii centrului de osificare cu tuberculul lateral al talusului, din acest centru de osificare se formează un os independent, numit osul trigon. La sportivi și dansatori, osul trigon poate fi comprimat între tibie și calcaneu, provocând dureri și uneori necesită îndepărtarea lui chirurgicală.
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
"" ("Articulatio subtalaris"), numită și "articulația talocalcaneană" ("Articulatio talocalcanea"), este o articulație intertarsiană a piciorului, care unește fața inferioară a talusului și fața superioară a calcaneului prin intermediul fețișoarelor lor articulare posterioare și anume prin fața articulară calcaneană posterioară a talusului și fața articulară talară posterioară a calcaneului. Este o articulație plană (o dublă artrodie) sinovială de tip elipsoidal. Mijloace de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
articulația talocalcaneană" ("Articulatio talocalcanea"), este o articulație intertarsiană a piciorului, care unește fața inferioară a talusului și fața superioară a calcaneului prin intermediul fețișoarelor lor articulare posterioare și anume prin fața articulară calcaneană posterioară a talusului și fața articulară talară posterioară a calcaneului. Este o articulație plană (o dublă artrodie) sinovială de tip elipsoidal. Mijloace de unire sunt reprezentate de o capsulă articulară și cinci ligamente: talocalcanean lateral, talocalcanean medial, talocalcanean posterior, talocalcanean interosos și cervical (interosos anterolateral). Suprafețele articulare sunt ovalare, cu
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
talocalcanean medial, talocalcanean posterior, talocalcanean interosos și cervical (interosos anterolateral). Suprafețele articulare sunt ovalare, cu axul oblic mare îndreptat înainte, lateral și în jos și sunt acoperite de un strat de cartilaj hialin. Suprafața calcaneană (fața articulară talară posterioară a calcaneului) este convexă și are forma unui segment de cilindru plin, iar cea talară (fața articulară calcaneană posterioară a talusului) este concavă, de forma unui segment de cilindru gol. Aceste suprafețe articulare realizează o articulație de tip aproximativ elipsoidală sau trohoidă
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
articulația talocrurală. Ligamentul talocalcanean lateral ("Ligamentum talocalcaneum laterale") este scurt, turtit și subțire. Are originea sus pe versantul anterior al procesului lateral al talusului, de aici se îndreaptă oblic înapoi și în jos și se termină pe fața laterală a calcaneului sub fața articulară talară posterioară. Are o direcție paralelă cu aceea a ligamentului calcaneofibular, sub care este situat; sub ligamentul talocalcanean lateral se află tendonul mușchiului peronier scurt. Ligamentul talocalcanean medial ("Ligamentum talocalcaneum mediale") este inconstant, foarte subțire și mai
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
medial al procesului posterior al talusului și marginea posterioară a "Sustentaculum tali" și este acoperit de ligamentul deltoidian. Ligamentul talocalcanean posterior ("Ligamentum talocalcaneum posterius") este scurt și întins de la tuberculul lateral al procesului posterior al talusului la fața superioară a calcaneului; el trece ca o punte peste tendonul mușchiului flexor lung al degetului mare ("Musculus flexor hallucis longus"). Acesta poate fi scindat în două fascicule cu originea pe tuberculii medial și lateral ai procesului posterior al talusului. Dacă osul trigon există
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
și lateral în sinusul tarsului; el separă articulația subtalară de cea talocalcaneonaviculară. Este cel mai important dintre ligamentele articulației subtalare, atât prin rezistența sa, cât și prin rolul său funcțional. Se inserează sus în șanțul talusului și jos în șanțul calcaneului. Ligamentul talocalcanean interosos este format din două planuri (lame sau fascicule): unul posterior și altul anterior, separate prin țesut adipos, uneori, printr-o bursa sinovială. Planul posterior aparține articulației subtalare, pe când cel anterior articulației talocalcaneonaviculare. Ligamentul talocalcanean interosos este remarcabil
Articulația subtalară () [Corola-website/Science/336027_a_337356]
-
auzibil sau palpabil, indică ruperea atât a ligamentului talo-fibular anterior, cât și ruperea ligamentului calcaneo-fibular. Ligamentul talo-fibular posterior este rareori afectat (cu excepția luxației complete a gleznei). Ligamentul calcaneo-fibular conectează vârful maleolei fibulare cu un tubercul mic de pe partea postero-laterală a calcaneului. El trece peste 2 articulații: fibulo-talară și talo-calcaneană. Inserția calcaneană a ligamentului calcaneo-fibular se face la 13 mm sub articulația subtalară. Ligamenul este în contact strâns cu teaca mușchilor peronieri. Fibrele sale trec peste capsulă articulație gleznei, fără să se
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
în aria lui sinus tarsi. Diagnosticul instabilității subtalare se pune pe baza radiografiei BRODEN în stress: piciorul este rotat intern 45 de grade, raza Rx este înclinată caudo-cranian 20 de grade, în timp ce calciiul este forțat în varus. Deplasarea medială a calcaneului în raport cu talusul cu > 5 mm indică laxitatea subtalară. Elementele care stabilizează articulația subtalară sunt: capsula articulară, ligamentul interosos, ligamentul bifurcat și ligamentul calcaneo-fibular. 4) "Probleme de impingement" 5) "Sindromul sinus tarsi" 6) "Afecțiuni cronice tendinoase" 7) "Fracturi de stress" 8
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
în șanțul săpat pe partea antero-laterală a fibulei și se leagă sub tensiune. 6) pasul 6: reconstrucția ligamentului calcaneo-fibular. Constă în avansarea și fixarea în aceasta poziție a inserției fibulare a ligamentului, cu tensionarea lui. Eventuala dezinserție a ligamentului de pe calcaneu este reparată prin fixarea inserției acolo unde era. Acest gest se face cu glezna flectată. În final, pentru potențarea reconstrucției, se suturează retinacolul superficial al extensorilor la fibulă. Săptămânile 0-2 post-operator: imobilizare gipsată cu piciorul în eversiune și extensia gleznei
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
("Ligamentum talocalcaneum interosseum") este un ligament plat, foarte puternic situat în sinusul tarsului ("Sinus tarsi") care se inserează sus în șanțul talusului ("Sulcus tali") de unde se îndreaptă oblic în jos și lateral spre șanțul calcaneului ("Sulcus calcanei") pe care se termină. Acest ligament separă articulația subtalară de cea talocalcaneonaviculară și este cel mai important dintre ligamentele articulații subtalare, atât prin rezistența sa, cât și prin rolul său funcțional. face parte din grupul ligamentelor interosoase ale
Ligamentul talocalcanean interosos () [Corola-website/Science/334777_a_336106]
-
"ul" ("") sau "astragalul" este unul dintre cele două oase mai mari ale tarsului (masiv osos care ocupă jumătatea din spate a piciorului), fiind situat în rândul posterior al acestuia, deasupra calcaneului. Făcând parte din articulația gleznei (talocrurală), rolul său este acela de a transmite toată greutatea corporală de la osul principal al gambei (numit tibie) inferior spre calcaneu și anterior spre degete. Talusul este un os neregulat dar cu aspect cuboid, alungit
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
ocupă jumătatea din spate a piciorului), fiind situat în rândul posterior al acestuia, deasupra calcaneului. Făcând parte din articulația gleznei (talocrurală), rolul său este acela de a transmite toată greutatea corporală de la osul principal al gambei (numit tibie) inferior spre calcaneu și anterior spre degete. Talusul este un os neregulat dar cu aspect cuboid, alungit dinainte spre spate (antero-posterior). Are 3 părți: "corpul talusului" (principală), un gât - "colul talusului" și un cap - "capul talusului" (ultimele două aflate în segmentul distal sau
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
un cap - "capul talusului" (ultimele două aflate în segmentul distal sau anterior) ). Fiind un os cuboid are 6 fețe: cea superioară în formă de trohlee ("trohleea talusului") se articulează cu porțiuni articulare ale epifizei distale a tibiei, ce inferioară cu calcaneul, cea laterală cu fața corespunzătoare de pe maleola fibulară, cea medială cu fațeta corespunzătoare a maleolei tibiale și cea anterioară (formată din colul și capul talusului cu cu osul navicular. Aceste fețe prezintă pe lângă porțiunile articulare și suprafețe rugoase ori proeminențe
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și suprafețe rugoase ori proeminențe (procese și tubercului) pe care se prind (inseră) diverse ligamente, precum și o serie de șanțuri sau adâncituri, cu rol de suport pentru anumite structuri ligamentare. Se articulează superior cu gamba prin intermediul articulațieie "talo-crurale", inferior cu calcaneul prin intermediul articulației "talo-calcaneene" ("subtalare") și anterior în compartimentul medial al articulației transversale a tarsului prin articulația talo-calcaneo-naviculară. Deși de el nu se prinde (nu se inseră) nici un mușchi prezintă o mulțime de inserții capsuloligamentare. Este acoperit pe o suprafață de
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
proximal, autopodul membrelor posterioare la mamifere prezintă totdeauna un talus. "Capul talusului" ("Caput tali") este segmentul distal (anterior) rotunjit al talusului fiind unit de corpul talusului prin colul talusului. El se articulează înainte cu osul navicular, iar în jos cu calcaneul și se află în contact cu ligamentul calcaneonavicular plantar și partea calcaneonaviculară a ligamentul bifurcat. Capul talusului este oval, cu axul mare transversal. El are 2 fețe: anterioară și inferioară (plantară). "Fața anterioară a capului talusului" prezintă o față convexă
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
anterior ("Ligamentum talofibulare anterius"), această inserție se extinde pe marginea anterioară adiacentă a suprafeței laterale a corpului talusului. "Fața inferioară (plantară) a colului talusului" are un șanț adânc în partea sa medială, șanțul talusului ("Sulcus tali"). Șanțul talusului împreună cu șanțul calcaneului formează sinusul tarsului ("Sinus tarsi") în care se află ligamentul talocalcanean interosos ("Ligamentum talocalcaneum interosseum") și ligamentul cervical, aceste 2 ligamente se inseră pe fața inferioară a colului talusului. Pe partea medială a feței inferioare a colului, înaintea șanțului talusului
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și ligamentul cervical, aceste 2 ligamente se inseră pe fața inferioară a colului talusului. Pe partea medială a feței inferioare a colului, înaintea șanțului talusului se află fața articulară calcaneană mijlocie, care se articulează cu fața articulară talară mijlocie a calcaneului. "Fața medială a colului talusului" este rugoasă și conține numeroase orificii vasculare. "Corpul talusului" ("Corpus tali") este porțiunea posterioară a talusului care reprezintă aproximativ trei sferturi din acest os. Pe el se află câteva fetișoare articulare prin care se articulează
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
medială a colului talusului" este rugoasă și conține numeroase orificii vasculare. "Corpul talusului" ("Corpus tali") este porțiunea posterioară a talusului care reprezintă aproximativ trei sferturi din acest os. Pe el se află câteva fetișoare articulare prin care se articulează cu calcaneul, tibia și fibula. Corpul talusului este separat de capul talusului prin colul talusului. Are o formă cuboidală cu 5 fețe: superioară, inferioară (plantară), laterală, medială și posterioară. Pe fața superioară se află trohleea talusului, iar pe fața inferioară 2 fetișoare
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]