98 matches
-
Nu mai mult de 5 mg/kg Mercur Nu mai mult de 1 mg/kg E 553b TALC Formă a silicatului de magneziu hidratat care │se găsește în stare naturală, conținând │proporții diferite de minerale asociate cum ar │fi alfa-cuarțul, calcitul, cloritul, dolomitul, │magnezitul și flogopitul Denumirea chimică │Metasilicat de magneziu hidrogen Iesce │238-877-9 Formula chimică │Mg(3)[Și(4)O(10)][OH](2) Masa moleculară │379,22 Descriere │Pulbere ușoară, omogenă, albă sau aproape albă, │grasă la pipăit Identificare │ A
ORDIN nr. 14 din 20 martie 2009 pentru modificarea Normelor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214616_a_215945]
-
mg/kg Plumb Maximum 10 mg/kg Mercur Maximum 1 mg/kg E 553b TALC Sinonime Talcum Definiție Formă a silicatului de magneziu hidric care se găsește în stare naturală, conținând proporții diferite de minerale asociate cum ar fi alfa-cuarțul, calcitul, cloritul, dolomitul, magnezitul și flogopitul Denumirea chimică Metasilicat magneziu hidrogen EINECS 238-877-9 Formula chimică Mg3(Si4O10)(OH)2 Masa moleculară 379,22 Descriere Pulbere ușoară, omogenă, albă sau aproape albă, grasă la pipăit Identificare A. Absorbție IR Valori de vârf
jrc5105as2001 by Guvernul României () [Corola-website/Law/90273_a_91060]
-
în altă parte. În apă formează urme de acid formic, HCOH, dar că majoritatea compușilor cu mai mulți atomi de oxigen la un singur carbon este instabil. Prin acest intermediar, sunt produși ioni carbonați. Unele minerale importante sunt carbonații, precum calcitul. Disulfura de carbon, CS, este similară. Alți oxizi sunt monoxidul de carbon, CO, si neobișnuitul suboxid de carbon, CO. Monoxidul de carbon se formează prin combustie incompletă și este un gaz incolor și inodor. Fiecare moleculă conține o legatura triplă
Carbon () [Corola-website/Science/300751_a_302080]
-
macaroane” sau „stalactite pai”); evoluția lor duce la apariția unor forme conice, cu sifon denumite stalactite. Stalactitele cu desfășurare înclinată, datorită curenților de aer care au influențat direcția precipitării se numesc anemolite. Tot pe tavan mai pot apărea depuneri de calcit sub forma unor mici creste, denumite filonete din calcit- sunt de culoare albă și apar ca niște vinișoare pe fondul cenușiu al calcarelor. Tot pe tavan se formează draperii- formațiuni calcaroase, formate pe linia unor fracturi; pot atinge dimensiuni de
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
formează draperii- formațiuni calcaroase, formate pe linia unor fracturi; pot atinge dimensiuni de ordinul metrilor; micromorfologia sub forma de văluri îi este caracteristică. Formele de perete (parietale) îmbracă aspecte felurite. Se disting: vălurile - scurgeri alcătuite din calciu alb, pur sau calcit și argila iluvială roșcată sau din aragonit. Ele se unesc cu formele conice ce cresc pe podea (stalagmitele), generând coloane văl. Partea periferică a vălurilor poate prezenta mici cupe (cu cristale albe din calcit) denumite odontolite. Formele de podea, între
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
alcătuite din calciu alb, pur sau calcit și argila iluvială roșcată sau din aragonit. Ele se unesc cu formele conice ce cresc pe podea (stalagmitele), generând coloane văl. Partea periferică a vălurilor poate prezenta mici cupe (cu cristale albe din calcit) denumite odontolite. Formele de podea, între care cea mai obișnuită este stalagmita, cu aspect conic, lipsită de sifon, dezvoltată sub o stalactită. Îngroșarea și alungirea stalagmitei dă domul stalagmitic sau stalgnatul. Cu timpul stalactitele și stalagmitele se unesc formând coloane
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
Marmura este o rocă metamorfică, compusă în cea mai mare parte din calcit (forma cristalină a carbonatului de calciu, CaCO) și obținută prin metamorfoza calcarului. Numele său provine din limba greacă veche: "μαρμαίρειν", a străluci, a luci. Culorile diverse ale marmurei se datorează impurităților conținute: roșu de la sărurile de fier, maro de la cele
Marmură () [Corola-website/Science/306557_a_307886]
-
cea de Carrara, au fost întotdeauna apreciate în domeniul sculpturii. Această preferință are de-a face cu anumite caracteristici ale pietre precum: moliciune, omogenitate și o rezistență destul de mare la fisurare și spargere. De asemenea, indicele de refracție scăzut al calcitului permite luminii să pătrundă mai adânc în piatră înainte de a fi reflectată în afară, aspect ce conferă personalitate și dă viață sculpturilor. În România, cea mai importantă sursă de marmură este zăcământul de la Rușchița (marmură de Rușchița).
Marmură () [Corola-website/Science/306557_a_307886]
-
Cristalele bine dezvoltate se găsesc în multe locuri; în Knappenwand, în apropiere de Großvenediger din Salzburg (aici se găsesc cristale magnifice, negre, cu habitus prismatic lung, în cavități de roci, și în șisturi de epidot, cu minerale ca azbestul, adularul, calcitul și apatitul); în valea Ala și Traversella în Piemont; Arendal în Norvegia; Le Bourg-d'Oisans în Dauphiné; Haddam în Connecticut; Inslua Prince of Wales în Alaska (aici cristalele sunt largi, negre-verzui, tabulare, împreună cu roci de cupru și calcar metamorfozat). Cristalele
Epidot () [Corola-website/Science/308423_a_309752]
-
divizate în cămăruțe, care sunt adăugate treptat în timpul creșterii, iar cele mai simple forme sunt tuburi deschise sau sfere goale. Depinzând de specie, cochilia poate fi făcută din compuși organici, boabe de nisip și alte particule cimentate împreună ori din calcit cristalin. Un singur individ poate măsura de la 100 μm până la 20 cm lungime și poate avea unul sau mai mulți nuclei în celulă. Foraminiferii se mișcă, pentru a-și prinde prada, cu o rețea de extensii subțiri a citoplasmei numite
Protiste () [Corola-website/Science/302816_a_304145]
-
de regulă substanțe neomogene din punct de vedere chimic, fiind frecvent substanțe solide cristalizate în sisteme diferite de cristalizare, de aceasta ocupându-se ramura mineralogiei, cristalografia. Exemple de minerale: cuarțul (SiO2), pirita (FeS2), galena (PbS), blenda (ZnS), calcopirita (CuFeS 2), calcitul (CaCO3), gipsul (CaSO4*2 H2O), sau fără a mai aminti formula chimică, sunt: stibina, rodocrozitul, baritina (baros=greu), grafitul (forma amorfă a diamantului), și diamantul. Determinarea unui mineral se face prin cunoașterea proprietăților lui fizice: - culoare -luciu - spărtura (proaspătă neoxidată
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
greutatea specifică, proprietăți magnetice și radioactive etc. Duritatea mineralelor este o proprietate importantă, aceasta determinând forma de exploatare a zăcământului). Mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs a stabilit o scară a durității mineralelor după cum urmează: 1.talc, 2.gips, 3.calcit, 4.fluorina, 5.apatit, 6.ortoza, 7.cuarț, 8.topaz, 9.corindon 10.diamant. În sistematica modernă mineralele au fost reclasificate, luându-se în considerare: Formula chimică, Sistem de cristalizare, Clasă, Culoare, Urmă, Duritate, Densitate, Luciu, Transparență, Spărtură, Clivaj, Habitus
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
este deja cunoscută. Scara Mohs oferă o măsură de comparație de la 1 (moale) la 10 (dur). Până la 9 este liniară, dar diamantul (10) este de circa 10 ori mai dur decât corindonul. 1 Talc MgSiO(OH) 2 Ghips CaSO 3 Calcit CaCO 4 Fluorină CaF 5 Apatit Ca[(F,Cl,OH)|(PO)] 6 Ortoză KAlSi 0 7 Cuarț SiO 8 Topaz AlSiO(OH,F) 9 Corindon AlO 10 Diamant C </div> Proprietățile sale de conservare și importanță în dietă au făcut
Mineral () [Corola-website/Science/304616_a_305945]
-
multe mici cascade, locul fiind numit de locuitori "La Pișători". Sfanțul Nicodim a găsit locul sfânt unde visa să construiască o mănăstire, aici la "Pișători". Platoul de sub mănăstire este format din "siga", stâncă formată din mari sedimente de calcar și calcit, amestecate cu micro organisme, aduse de Gurnia.
Râul Gurnia () [Corola-website/Science/309959_a_311288]
-
ul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenușie sau galbenă. Roca este compusă în special din mineralele calcit și aragonit ambele având formula chimică (CaCO). ele se formează în general din sedimente biogene, dar mai pot avea o geneză de formare prin reacții chimice sau procese clastice. Calcarele au o importanță economică deosebită, fiind folosite ca materie primă
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
cretă" în industria de construcții calcarul fiind folosit ca "var nestins", sau varianta cu o structură porfirică este numită "marmoră" cu toate că marmorele adevărate din punct de vedere geologic sunt roci metamorfice. Calcarul este compus în mare parte din două minerale, calcit și aragonit ambele fiind din punct de vedere chimic un carbonat de calciu. Mineralele care mai pot să fie prezente în proporții foarte variabile sunt argilele (hidroxilicate metalice sau nemetalice ca aluminiu, magneziu, fier, calciu, potasiu și sodiu), dolomitul (CaMg
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
se va depune, astfel iau naștere rocile numite "evaporite" (roci care se formează prin procesele de evaporare a apei) care pot fi: - carbonați, (calcare, dolomiți), - sulfați (gips, ahhidrit) - halogenați (halit, sylvin) -cloruri (sare). In mare se pot forma cristale de calcit numai până la adâncimea de 200 de metri, pentru că la adâncimi mai mari crește presiunea apei și în același timp solubilitatea dioxidului de carbon care contribuie la solubilitatea crescută a carbonaților în apă.Similar, cristalele de calcit se pot forma și
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
pot forma cristale de calcit numai până la adâncimea de 200 de metri, pentru că la adâncimi mai mari crește presiunea apei și în același timp solubilitatea dioxidului de carbon care contribuie la solubilitatea crescută a carbonaților în apă.Similar, cristalele de calcit se pot forma și pe malurile izvoarelor bogate în carbonați, unde inițial se formează prin precipitare un mâl bogat mineralizat care ulterior se va transforma în calcar sub formă de travertin. Aceste calcare sunt formate prin procesele de eroziune și
Calcar () [Corola-website/Science/305029_a_306358]
-
deja de egipteni, dovadă, masca de aur a faraonului Tutankhamon. Malachitul este un mineral tipic de cupru ca rezultatul intemperiilor, de aceea apare frecvent în zonele de oxidație a zăcămintelor de cupru, ca azurit, fiind asociat cu cuprit, goethit și calcit. A fost descoperit în cantități mari în Australia, Congo, Namibia, Zair, Ural în Rusia, România, Ungaria ca și în Arizona în SUA. Utilizarea principală a malachitului este ca piatră semipretioase iar apoi întregi (stâlpi de susținere) din malachit, care provine
Malachit () [Corola-website/Science/306066_a_307395]
-
pot ajunge la câțiva metri lungime. Dar în timp, canalul macaroanei se înfunda cu calcar sau impurități. Acum apă nu mai poate ieși prin tub, ci își creează canale prin peretele macaroanei și curge pe dinafara, prelingându-se și depunând calcit la exterior. Macaroana se îngroașă și devine opaca. În lungul traseului, de la rădăcina stalactitei spre vârf ,soluția tinde să se echilibreze. Cantitatea de calcit se depune mai mult la bază și se diminuează spre vârf, fapt ce face ca stalactita
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
tub, ci își creează canale prin peretele macaroanei și curge pe dinafara, prelingându-se și depunând calcit la exterior. Macaroana se îngroașă și devine opaca. În lungul traseului, de la rădăcina stalactitei spre vârf ,soluția tinde să se echilibreze. Cantitatea de calcit se depune mai mult la bază și se diminuează spre vârf, fapt ce face ca stalactita să se subțieze și să ia o formă conica, cu vârful în jos. Pe lângă aceste două tipuri, stalactita macaroana și cea conica care sunt
Stalactită () [Corola-website/Science/304881_a_306210]
-
o substanță solidă de culoare albă cu formula chimică CaCO este o sare (carbonat) a calciului cu acidul carbonic, raportul ionilor de Ca și CO fiind de 1:1.Carbonatul de calciu este răspândit în natură sub formă de minerale: - calcit - aragonit, vaterit și în organisme în oase, dinți, cochilii, corali și crusta crustaceilor. În roci se află sub formă de calcar unde este aproape în stare pură și varianta dolomitilor care sunt un amestec de calciu și magneziu.Carbonatul de
Carbonat de calciu () [Corola-website/Science/305563_a_306892]
-
e ușor solubil în apă solubilitate accelerată de acidul carbonic, și sulfuric format prin dizolvarea gazelor atmosferice în apa ploilor, dar mai ales apa peșterilor. Carbonatul de calciu are o legătură chimică simplă de CaCO alcătuind prin această legătură mineralele Calcit și aragonit trei roci calcaroase diferite care cu toate că din punct de veder chimic sunt identici, diferă ca aspect : Cu toate că scoarța conține mai mult de 5 % roci calcaroase (carbonat de calciu) numai o mică parte din această cantitate corespunde exploatării având
Carbonat de calciu () [Corola-website/Science/305563_a_306892]
-
sale pot fi prismatice, cilindrice, dendritice sau oolitice, de culori diferite, cu un grad de transparență diferită, având proprietatea de luminiscență și fluorescență (în prezența razelor ultraviolete), fiind atacat ușor de baze sau acizi.Minerale asemănătoare aragonitului sunt: Baritina, Gipsul, Calcitul și Cuarțul. Numele mineralului amintește numele descoperitorului Francois Arago care în 1811 a fost primul care a observat la cuarț proprietatea "devierii axei optice". Alte izvoare atestă faptul că primele locuri unde mineralul a fost descoperit este regiunea Aragon din
Aragonit () [Corola-website/Science/305670_a_306999]
-
care a observat la cuarț proprietatea "devierii axei optice". Alte izvoare atestă faptul că primele locuri unde mineralul a fost descoperit este regiunea Aragon din Spania. Pe lângă argonit, se mai pot găsi în natură alte varietăți ale carbonatului de calciu: Calcit, Vaterit, Calcar, Cretă și Marmură. Varietățile de culoare sunt: ul este componenta principală a "perlmuttului", de origine biogenă, participând la formarea perlelor și coralilor.In regiunea Aragon mineralul s-a format în golurile rocilor magmatice, aici fiind prezente "florile fierului
Aragonit () [Corola-website/Science/305670_a_306999]