KorAP: Find »[drukola/base=calciurie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

116 matches

Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485

renală de calciu) Ele se produc prin anomalii ale reabsorbției tubulare care au drept consecință fuga renală de calciu. În aceste hipercalciurii calcemia este normală, iar calciuria, pe nemâncate, este crescută (deși mai puțin crescută după încărcarea calcică decât în calciuria de absorbție). Hiperparatiroidia secundară care rezultă provoacă o mobilizare a calciului osos, ceea ce explică menținerea calcemiei în limite normale. Hiperparatiroidia accelerează conversiunea vitaminei D și crește absorbția intestinală a calciului. În acest tip de hipercalciurie, s-a constatat și creșterea

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
unui factor genetic de absorbție, supraadăugat. HIPEROXALURIA Un nivel crescut al acidului oxalic în urină, principal factor de risc litiazic, se găsește la cea mai mare parte a litiazelor, în litiaza calcică - hiperoxaluria depășind din punct de vedere al frecvenței calciuria. Astfel, Steg A. și colaboratorii [92] analizând 554 cazuri de bolnavi de litiază oxalică, găsesc la 54,2% hiperoxalurie și la 42,8% hipercalciurie. La individul normal acidul oxalic are origine în mare majoritate (85%) endogenă și numai 15% are

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
oxalo-urici. Hamburger, afirmă, de asemenea, că frecvența litiazei oxalice la gutoși este mare, fie prin formare de calculi pe nucleu de acid uric, fie prin interferarea rolului inhibitor al acidului mucopolizaharidic prin uricurie crescută. Regimul alimentar bogat în protide, crește calciuria prin efectul acidificant al regimului carnat, efect asemănător cu acela al administrării de clorură de amoniu; în același timp crește și oxaluria . În 1975, Mugler a descris sindromul de litiază oxalocalcică cu hiperuricurie, hiperuricuria fiind rezultatul fie al unor excese

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
fost verificată și experimental constatându-se că oxalatul de calciu monohidrat (wewelita) cristalizează la orice pH. Având în vedere că o mare parte a bolnavilor cu litiază oxalică au hipercalciurie (aproximativ 50%) și că acidificarea urinilor este urmată de creșterea calciuriei, un regim alimentar care să urmărească modificarea pH-ului urinar la litiazicii oxalici nu apare indicată. Oxalatul este extrem de insolubil în urină și de aceea creșterea oxaluriei peste normal se traduce totdeauna prin apariția cristalelor de oxalat în sedimentul urinar

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de sodiu se găsesc și în unele afecțiuni ca boala Cushing, la ileostomizați pentru colită ulceroasă în urma administrării prelungite de corticoizi. Toate acestea sunt asociate frecvent cu litiaza renală și în același timp cu un nivel redus de sodiu urinar. Calciuria, în aceste situații, poate fi normală sau puțin crescută, ceea ce explică scăderea constantă a raportului sodiu/calciu urinar. În sfârșit, s a demonstrat că sodiul convertește acidul uric insolubil în urat de sodiu, mult mai solubil. Relația dintre aportul de

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
de laborator efectuate după internare. Pentru a include de la început și alte examene este necesară cunoașterea datelor pe care le conține o foaie de observație completată corect la internare. Nivelul sanguin al calciului este rareori crescut, datorită mecanismelor deja amintite. Calciuria este de multe ori crescută în litiaza urinară calcică și mai ales oxalo-calcică. Așa cum am mai arătat, nivelul calciului urinar trebuie cercetat în urina recoltată dimineața, în regim alimentar liber, pe nemâncate. Dacă aportul de calciu alimentar crește puțin calciuria

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
Calciuria este de multe ori crescută în litiaza urinară calcică și mai ales oxalo-calcică. Așa cum am mai arătat, nivelul calciului urinar trebuie cercetat în urina recoltată dimineața, în regim alimentar liber, pe nemâncate. Dacă aportul de calciu alimentar crește puțin calciuria, dublarea rației de calciu la un individ normal crește puțin calciul urinar, încărcarea calcică reduce nivelul parathormonului seric, fapt utilizat în diagnosticul hiperparatiroidiiilor primitive. Oricum, constatarea repetată a unei hipercalciurii pe nemâncate, impune o cercetare specializată pentru a i se

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
hipercalciuriile prin hiperparatiroidie primitivă au o sancțiune chirurgicală, celelalte hipercalciurii beneficiază de regim alimentar, fie numai de restricție calcică, fie - în plus - de restricție protidică, atunci când se constată asocierea unei hiperuricurii; de restricție sodică (se știe că regimul hiposodat scade calciuria pentru că depleția sodată stimulează reabsorbția tubulară proximală de sodiu, cuplată cu a calciului ); de restricție glucidică (pentru că hidrații de carbon cresc absorbția digestivă a calciului). Pentru restricția de aport calcic alimentar, s a propus reducerea la 400-600 mg pe zi

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
restricția de aport calcic alimentar, s a propus reducerea la 400-600 mg pe zi, în timp ce aportul calcic dintr o alimentație obișnuită este de 1-2 g în 24 de ore, dar este util să ne referim la date obiective (calcemie și calciurie), deci obiectivul pe care regimul alimentar trebuie să-l atingă fiind acela de negativare a bilanțului calcic. Importanța hipercalciuriei și a hiperoxaluriei este controversată probabil și datorită mijloacelor de investigare ale căror rezultate sunt discutabile, atât în ceea ce privește dozarea calciului, cât

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
tubulară sugerată de ineficacitatea tratamentului acestor bolnavi, la care efectul regimului alimentar nu este cel așteptat. Eficacitatea tratamentului celorlalte cauze de hiperuricurie este demonstrată prin prevenirea formării de calculi la acești bolnavi, o dată cu normalizarea uricuriei, ca și a oxaluriei și calciuriei atunci când și acestea din urmă au fost crescute. În sfârșit, un număr de litiaze urice au fost constatate inclusiv de noi, ca urmare a hiperuricemiilor din hemopatii: frecvența hiperuricemiei în leucemiile cronice a fost semnalată încă din 1898 de Magmus-Levy

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
atunci când lipsa sa poate contribui la creșterea cantității de acid oxalic liber (nelegat de calciu și magneziu) și deci la creșterea oxaluriei prin hiperabsorbție intestinală. Conținutul în calciu al diferitelor alimente a fost arătat în capitolul privitor la hipercalciurii. Creșterea calciuriei în litiaza oxalică, prin regim alimentar cu carne în exces, a fost semnalată de Thomas și colab. în 1959. În aceste cazuri, pe care autorii menționați le consideră foarte frecvente (un caz din două), ei preconizează pe lângă scăderea aportului alimentar

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
indicate în tratamentul litiazelor oxalice în cadrul medicației care poate apărea necesară, sunt diureticele tiazidice și cele înrudite. Diureticele tiazidice au fost propuse de suedezul Lamberg în 1959, apoi de Lichtwitz în 1961. Dintre diuretice, spironolactona nu are nici un efect asupra calciuriei, iar acidul etacrinic și furosemida o cresc. Întrucât, dozele de tiazidă necesare sunt importante (în jur de 25 mg pe zi), iar administrarea ei este de regulă îndelungată, pierderea consecutivă de potasiu trebuie compensată prin administrarea de clorură de potasiu

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
reducere de aproximativ două ori și jumătate a frecvenței recidivei calculoase în grupul tratat cu tiazidă. Același autor afirmă că terapia tiazidică poate restabili funcția normală paratiroidiană, fiind indicată și în hiperparatiroidia prin adenom paratiroidian cu contraindicație chirurgicală . Pentru reducerea calciuriilor se mai utilizează fitatul de sodiu, care precipită calciul în intestin sub formă de fitat de calciu, care este insolubil și deci inabsorbabil, fiind eliminat pe cale intestinală. Utilizarea citratului de potasiu pentru compensarea pierderii de potasiu în cadrul tratamentului tiazidic, a

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
pot avea, ca de exemplu demineralizarea osoasă consecutivă administrării prelungite de fitat de sodiu în Franța sau fosfat celuloză în S.U.A. și reacțiile adverse provocate de administrarea asociată a tiazidei și allopurinolului, impun supravegherea adecvată a acestor bolnavi. Pentru scăderea calciuriei, semnalăm și eficacitatea administrării tărâței de grâu, eficacitate explicată prin legarea cationilor bivalenți de către fibrele vegetale. O scădere a excreției urinare de acid oxalic în urma tratamentului cu allopurinol în cazuri de litiază oxalică, a fost constatată de Braveman: de la media

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
și reducerea aportului alimentar de acid oxalic sau de acid uric, în raport cu fiecare caz în parte. El trebuie să aibă în vedere și pH-ul urinar, de regulă crescut în litiaza fosfatică. Un aport excesiv de calciu și de sodiu crește calciuria și astfel este dăunător bolnavilor de litiază calcică, iar un aport prea mic - sub 600 mg/zi - contribuie la demineralizare osoasă. Aportul necesar de calciu, de 800-1000 mg/zi (recomandare a O.M.S.) rezultă din: carne, legume, fructe, circa 200

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
urinar prin medicație acidificantă, chiar cu cantități mari (5-6 g pe zi de clorură de amoniu (NH4Cl)). Dar, încercarea de acidificare atât prin lupta împotriva infecției urinare, cât și prin alimentație alcalinizantă, apare justificată , cu atât mai mult cu cât calciuria este normală sau uneori scăzută . În ceea ce privește antibioterapia, se cunoaște eficacitatea în general a penicilinelor și a ampicilinei în infecțiile cu B. proteus; a tetraciclinei, quinolonelor și fluoroquinolonelor în infecțiile cu Pseudomonas. Din punct de vedere practic este de reținut că

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
încă înaintea obținerii unor antibiograme . Utilitatea regimului alimentar acidificant în tratamentul litiazei fosfatice este controversat; de la considerarea lui ca inutilă sau chiar dăunătoare, la recomandarea sa ca element util, dacă se are în vedere că: regimul alimentar acidificant prelungit crește calciuria, favorizează demineralizarea osoasă și este dăunător în insuficiența renală; grăsimile în exces inhibă absorbția intestinală a calciului prin formarea de săpunuri calcice, insolubile; dacă rația protidică este mare, crește eliminarea de fosfor (pentru 1 g de uree, 0,10 g

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
1 g de uree, 0,10 g de fosfor, . În consecință, acest regim poate fi recomandat numai cu corecturile impuse de cunoașterea suficientă a fiecărui bolnav, știind că: în mediul acid, solubilitatea sărurilor de calciu este simțitor mărită; la o calciurie de 100-150 mg la litru, precipitarea sărurilor de calciu nu mai are loc; prin regim hiposodat se favorizează diureza și acidificarea urinară 109; acidificarea urinei favorizează activitatea antimicrobiană a betalactaminelor (peniciline, cefalosporine), a tetraciclinelor, a nitrofurantoinului și a acidului nalidixic

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
și preconizează chemoliză succesivă și tratament cu xidifon; - o lucrare recent publicată și comentată de E. Lechevallier (Marsilia), tratează despre utilizarea bifosfonaților în litaza oxalică, iar comentariul subliniază acțiunea bifosfonaților asupra celulelor tubulare renale, acțiune al cărei efect este reducerea calciuriei și oxaluriei; în continuare, comentariul menționează că: indicațiile ar fi fragmentele reziduale după L.E.C. sau N.L.P.C. și recomandă studierea irigației continue in situ; Comentând lucrarea lui J. Segura , P. Meria (Paris), spune că utilizarea Renacidinei pentru a dizolva calculii de

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
decât apa moale. În plus, ele demonstrează: influența apelor minerale asupra factorilor de risc în litiaza calcică pare a fi asociată cu alți componenți, ca Mg, bicarbonatul și sulfatul; că un conținut mai mare în sulfat al apei minerale favorizează calciuria (pe care o crește); că apa minerală bogată în bicarbonați crește citraturia, crește puterea inhibitorie a urinei pentru formarea de calculi. Conținutul majorității apelor minerale din România a fost publicat în 1937 de dr. Gh. Mareș [7]. Pe baza acestor

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
constatării existenței unor noi calculi: - examenul calculilor trebuie să elimine posibilitățile de eroare în urma simplei analize chimice; - examenele biologice trebuie completate cu: evaluarea volumului urinar din 24 de ore; dozarea în sânge a calciului total și ionizat, a fosforului; dozarea calciuriei din 24 de ore și a citratului urinar, în vederea cunoașterii cauzei unei eventuale hiperparatiroidii; dozarea în urină a acidului oxalic și a acidului uric; în cadrul litiazei oxalice, precizarea tipului cristalin - oxalat de calciu monohidrat - oxalat de calciu dihidrat are o

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
a reabsorbției renale a calciului și o eliberare a calciului osos, care este eliminat în urină). În plus, o alimentație prea bogată în proteine favorizează hiperoxaluria, hiperuricemia și hipocitraturia [9]. În aceste situații, corectarea aportului alimentar are ca rezultat normalizarea calciuriei. Atunci când hipercalciuria persistă și după corectarea aportului alimentar, ea are o cauză organică: o creștere primitivă a absorbției intestinale de calciu, legată probabil de dereglarea producției de calcitriol de către rinichi; o scădere primitivă a reabsorbției renale de calciu, când hipocalcemia

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
favorizată probabil de un aport protidic în exces. Constatarea existenței acestor factori de risc litiazic stă la baza tratamentului indicat fiecărui bolnav. Uneori, combaterea unui factor de risc are în același timp și un efect nedorit, ca de exemplu scăderea calciuriei, dar și scăderea citratului urinar prin administrare de tiazidă, sau creșterea citraturiei, dar și creșterea pH-ului urinar dăunătoare în cazurile de calculi de apatită. Aceste elemente, la care se adaugă și cazurile de litiază deosebit de activă și neinfluențată satisfăcător

Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament. by Cezar Vlad (2004) [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

și alcaloză metabolică; • tratament cu diuretice, glucocorticoizi, ACTH, aminoglicozide. 3. Ureea și creatinina urinară prezintă valoare în special pentru determinarea funcției renale (clearance-urilor ureei și creatininei - vezi capitolul „Evaluarea funcției excretorii renale”). Uricozuria (valori normale 10 mg/10kg/24ore) și calciuria prezintă interes la pacienții litiazici, în cadrul evaluării factorilor metabolici care contribuie la riscul litogen. 3.6. Investigații imunologice la pacientul renal Examenele imunologice permit depistarea unor eventuale anomalii ale imunității umorale prin studiul imunoglobulinelor, al complementului total și al fracțiunilor

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
Wegener, tuberculoză, lepră nefropatiilie interstițiale imunoalergice medicamentoase); • consecințe ale anomaliilor metabolismului și eliminării Ca induse de activitatea granuloamelor; macrofagele din granuloame conțin o enzimă - alfa hidroxilaza macrofagică, care activează vitamina D (calcitriol), consecința fiind creșterea absorbției intestinale de Ca, creșterea calciuriei și a calcemiei cu risc de litiaza renală și nefrocalcinoză. De obicei, nu există afectare glomerulară în sarcoidoză, dar e posibilă afectarea prin contact cu granuloamele a vaselor renale. Expresia afectării renale din sarcoidoză este reprezentată de: • sedimentul urinar patologic

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]