788 matches
-
Lestine iterare Miros a tine noapte, rostogolită-n fiecare gând să se mire de sunetul ploii cu care-mi jefuiesc certitudinile, nechezând, atârnate de streașina gurii nechezând... cu care-ți zâmbesc plictisul. PLOUA IMENS DESENASEM CHIPUL TĂU Ploua imens pe caldarâmul toamnei, Desenasem pe călcâiul geamului noiembrie se rupse în călcâi, chipul tău, frunză aiurea, din plopul firii-a mai căzut o frunză, crescută-n livada cu rădăcini de nuci. pornind înspre-al morții căpătâi. Fereastra se curbase sub legănarea ta
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
streașină de sân, Florile plecate-n vacanță, se spânzurase cerul într-un buric de ziuă, fredonau nostalgia emoției cu înc-un vers plecarea mi-o amân. întârziate pe fluturii, umblând târâș, prin gândul aerului ațipit în pupila cerului. Ploua imens pe caldarâmul toamnei că aeru-și lovea în picuri dinții, Numai banca din parcul împotmolit statuia-n parc, tușind a dimineață, în plictiseală, umbla în pumni cu noi, îndrăgostiții. îți înrăma zarea trupului ca pe o fotografie cu umerii tatuați de foșnetul sărutului
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
Bine că au bicicliștii unde să umble, dar și astăzi canalele erau descoperite pe partea dinspre palat. La Piața Charles de Gaulle se stă o oră și jumătate pentru că niște băieți, acum vrei trei ani, au asfaltat peste pietrele de caldarâm. Și-aud adus acum aminte unii că ar avea nevoie de pietre să le folosească în altă parte în oraș. Încet, fără riscuri, fără dureri, au început să scobească iar strada. Un dezastru!", a spus Emil Hurezeanu, citat de digi24
Hurezeanu, despre lupta Băsescu-Ponta pe economie by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/21738_a_23063]
-
a manechinului sentimental: "nopțile mele au/ interior proaspăt cu/ studente la/ psihologie și/ vin fiert în/ so what când/ arina dansa din/ priviri cu/ barmanul bărbos și/ boem ca/ un stâlp de/ beton/ să mai plângi/ printre mese/ buddy rich/ caldarâmul albastru/ zdrobit între/ coapsele tale cu/ miros de/ gin tonic/ să mai plângi/ artic show cu/ stan getz și coltrane/ când arina dansând/ mi-a iubit un/ surâs așternut pe/ un sân de/ femeie ușoară" (amnezie psihogenă). Există în aceste
Monolog în Computerland by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/17106_a_18431]
-
în Germania nazistă, unul singur în Uniunea Sovietică, și acela pus la cale de G.P.U., nici unul în România dejisto-ceaușistă! Iar dacă un regim totalitar oricum, înăbușă, atunci baremi unul autoritar, paternel, cu dosarul la zi al oricărui călcător pe caldarâm. Spre a nu fi luat niciodată prin surprindere. Pentru că mecanica faptelor este de așa natură, că o unică lovitură neașteptată răstoarnă un regim totalitar - vezi zilele noastre de decembrie 1989. Caracteristică societății democratice este, dimpotrivă, împrejurarea că e o bună
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
Mărțișorul deschide ciclul babelor"). Acum, la cinste e bradul trimis către Vatican (bine de italieni; au și brad, au și papa). Succesul va da, în mod sigur, rezultate folclorice. Cam așa o să sune începutul viitoarei balade: Jos la Râm, pe caldarâm, Se-nalță un brad bătrân. Este brad național. Cu globuri în plan gobal. N-are mușchi și nici lichen Dar are viză Schengen. Dor de Bulei Vis-a-vis de cinematograful Viitorul, în geamul unui atelier de vulcanizare, inscripția: SCHIM BULEI. Ce-
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
-și testiculele de luna ruginită/ printre pulpe de cristal însorite în timpul concepției/ cu lumina viermilor de mătase prin vulvele fremătînd". Formația medicală a poetului se rostește și în pasaje încă mai elocvente: "mașinile de morgă deșertau sacii de plastic pe caldarîmurile reci pe admiterea mea la medicină/ pe zilele lungi pînă seara printre cadavre reactanți/ chimici și modele fiziologice de excitare electrică a picioarelor/ de broască răstignite pe greața insuportabilă/ adevărați actori profesorii de la medicină defulîndu-se/ profesorul de anatomie prin sălile
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
von Trier. Scenariul: Lars von Trier Cu:Stellan Skarsgard, Stacy Martin, Charlotte Gainsbourg, Shia LaBeouf. Genul filmului: Dramă. Durata:110 minute. Premiera în România: 17.01.2014. Produs de: Zentropa Entertainments. Distribuit în România de: Independenț a Film. Recuperată de pe caldarâm și adăpostită în locuința personală de către solitarul Seligman (Stellan Skarsgard), un bun samaritean, înaintat în vârstă, cu aparențe de profesor pensionar și celibatar, Joe (Charlotte Gainsbourg), o femeie în jur de 40 de ani și ceva, cu o față serios
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
România, după anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, de către Uniunea Sovietică a lui Stalin, era, din nou, sfârtecată prin diktat, furându-i-se nordul Ardealului, pentru a fi dat Ungariei horthyste. „De acum înainte - clama ministrul Germaniei la Budapesta - pe caldarâmul orașului (n.n. - Cluj) răsună bocancul honvenzilor, copitele cailor maghiari, tancurile și trupele maghiare (...) Mă bucur că foarte mulți unguri s-au reîntors în patria lor (...) și că drapelul maghiar fâlfâie pe crestele Carpaților!”. Nu-i mai reținut nici ambasadorul Italiei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
cea dulce o așez pe masă,cât timp mai ard tăciunii, cât mai ard...... XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În ziua aceea, oameniierau umbre prelungiîn apa de pe caldarâm.Eu însămi eram lacrimădintr-un ochide pe alt tărâm.Țipa singurătatea,o pasăre uriașă și oarbă.Priveam orașul și oameniicum se lasă prinși în ghearele ei,căzând neputincioșiîn inima tăcerii.În ziua aceea...... XXVII. POEM TÂRZIU, de Cristina Crețu, publicat în
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
că la Pompei, la 10 secunde după erupția vulcanului: pe trotuare, pe iarbă cea feștelita, pe sus, pe jos, de-a lațul, de-a lungul și de-a diagonală. În spațiile nanometrice dintre mașini, cărucioare de supermarket, brazi tarați pe caldarâm, copii pierduri - cu mucii de-o palmă sub nas, babe dezorientate și cerșetori orientați. Cucoana, ce să dreagă, că nu mai era chip de a da înapoi? Dădu și ea cum putu, cu fața, cu laterală, cu pumnu’ în bordu
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
capul unui puber ambițios, tânjind la performanțe, ieșit cu skateboard-ul pe aleea ușor în pantă. Extrem de preocupat și plin de zel nu observă bolidul ce se-ndrepta spre dânsul. Fulgerat, dispare într-o clipă din peisaj, prăbușindu-se pe caldarâm! Picând subit nu mai apucă să bată cupa c-un amic ce-ndemna spre terenul de baschet aflat în zonă. Ba, mai mult, căzând, își împiedică prietenul să-și finalizeze aruncările în aer ale mingei, care îi scapă de sub control
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
în alb”, adică moarte; care e începutul și care e sfîrșitul? Unde se termină și unde începe? Pentru ce ne aflăm aici: să ne îmbrăcăm în alb sau să ne dezbrăcam de el? Puritate? Claustrare? Turnul de fildeș? Pietrele din caldarîm? Răspundeți voi, după ce ascultați acest album! - Ați înregistrat albumul în studioul lui Nick, Luna Recording Studio (www.luna-amara.ro/studio). Mulțumiți de rezultat? - Extrem de mulțumiți! Nick a investit enorm în acest studio, nu doar financiar, ci și emoțional, și noi
Interviu cu Mihnea Blidariu [Corola-blog/BlogPost/99846_a_101138]
-
în alb”, adică moarte; care e începutul și care e sfîrșitul? Unde se termină și unde începe? Pentru ce ne aflăm aici: să ne îmbrăcam în alb sau să ne dezbrăcam de el? Puritate? Claustrare? Turnul de fildeș? Pietrele din caldarîm? Răspundeți voi, după ce ascultați acest album!” Vom asculta imediat și albumul (de fapt, chiar acum scriu pe „Pietre în alb”; în acest moment răsună în redacția Tiuk! piesă mea preferată de pe acest album: „În tine tu”), iar în următorul nr.
Pietre în alb [Corola-blog/BlogPost/96962_a_98254]
-
Autorului Am stat o vreme închis în cerc unde nu m-am simțit atât de rău, orașul are străzi multe și înguste și statui prea puține puse unde nu trebuie. Când suferi orele se scurg străine, zilele se topesc pe caldarâm și trec, oamenii mor câte puțin fiecare și nimeni nu-și cumpără adevărul. Doar lacrima n-are cuvinte și poezia suferă-n tăcere, încerc să-mi neglijez durerea, să fac din ea o armă gata de luptă. Tu rămâi verticala
URCARE VERTICALĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383781_a_385110]
-
Trecătorii priveau, întorceau capul zâmbind: ce l-o fi năucit, soarele sau Ha, ha, ha ! Să zacă, așa îi trebuie ! Se apropie cu pași timizi, o fetișcană. Să fi avut 12 ani. O copilă ! Se aplecă deasupra bărbatului întins pe caldarâm, îi puse o mână pe frunte, scoase din buzunarul foarte mic ce-l avea pe bluzița scurtă, o sticluță mică. Îi puse la nas și brusc bărbatul sări drept în picioare. Privi în jur buimăcit, ar fi dorit să întrebe
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
Să mă întorc acasă să mă îmbrac, ce se întâmplă aici, ce o fi cu norul acela rozaliu ? . Nu mi-a fost dat să văd un astfel de nor până acum ! Înțelese că a căzut, că a fost trântit pe caldarâm, își aminti că s-a simțit urmărit. Cum termină acel gând, simți din nou prezență străină. - Cine ești ? Te simt aici lângă mine ! Ce se întâmplă cu mine ? Auzi o voce subțire, atât de subțire încât corpul său tresări: - Eu
VISUL de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383750_a_385079]
-
dă-mi voie să-mi iau rămas bun de la tine și familie și purced să aprofundez secretele geometriei afine. Zis și făcut. Abia a încălecat calul cu Nimeni și Nimic în buzunarele șeii, ca străzile cu semne de circulație în caldarâm specifice integrității edililor Dâmbovițeni au dispărut. Se aflau pe un bun drum roman și se simțea aerul sărat al mării Mediterane. Se apropiau vijelios de Alexandria unde era programată prima oprire cam prin anul 300 ÎC. S-au dus direct
POVESTE PENTRU MĂMICI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378205_a_379534]
-
o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta de Azur, îi povestse și lui nevasta unui inginer
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
copii veseli cu părinți de mână. Viața își urma cursul ...dar aici, printre paturi, seringi, aparate, se plimba moartea .... De la o vreme, începuse să ningă cu fulgi mari și grei...atât de grei, încât îi simțeam cum se spărgeau de caldarâm. Totul se schimbase afara, dar înăuntru totul era la fel. Începusem să obosesc, să-mi pierd speranța...nopțile se transformaseră în zile de veghe, de lacrimi. Somnul nu mai venea. Frica luase locul somnului. Nu! Nu puteam adormi nicio secundă
O MÂNĂ ÎNTINSĂ DE LA DUMNEZEU de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382233_a_383562]
-
80, care se sinucide stupid din pricina unei citații judecătorești, drama se relaxează numai sub raport intelectual. Încordarea rămâne aceeași, dar e subțiată puțin prin existența unui precedent major. Implicat ca parte civilă, și nu ca inculpat, personajul se trezește pe caldarâm o secundă mai târziu decât ar fi fost oportun. Moartea e, pe bună dreptate, o revelație. Dar, în cazul lui, una semantică, de dicționar. Din greșeală! Astfel ar trebui să răspundă, la o eventuală întrebare a amicilor, noul erou al
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
casele promiscuurbane/ unde aerul e dintr-o dată mai curat iar pomii însuflețiți/ unde soarele jilav dimineața lovește/ în cocoșii de tablă ai acoperișurilor,/ iar staniolul înghețatei Napolact strălucește/ ca o inimă de aur, ca o inimă de aur strivită de caldarâm.". Un volum de mare forță al unui poet tânăr, puțin cunoscut încă, dar adevărat", scriam cu un timp în urmă despre debutul editorial al lui Ștefan Manasia. Cartea micilor invazii mă obligă la minime modificări: e un volum de forță
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
decisiv pentru întregul joc narativ de peste 350 de pagini: "Pierdut autobiografie... O declar nulă. Și vântul ridica ușor, peste asfalt, ziarul, ca o nălucă. Câte o frunză se mai desprindea cu sunet metalic din vreun plop, așezându-se moartă pe caldarâm. Tocmai își cumpărase o lamă Gillette. Puse cu grijă lama Gillette în mașina de bărbierit în timp ce privea afară pe fereastră. Pe străzi oamenii erau fericiți că primăvara venise atât de repede, era o primăvară neobișnuită, era soare, era lumină, era
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
Lucas și Spielberg au păstrat stilul care a înscris în efigie personajul, din al cărui blazon face parte cu necesitate pălăria adusă de cîteva ori cu ironie în prim-plan. Într-una din primele secvențe ale filmului, pălăria rostogolită pe caldarîm și umbra "cruciatului" proiectată pe capota mașinii constituie insignele atașate apariției in flesh and bones a acestuia care punctează ironic într-o replică îngrijorat-nostalgică: "We were younger." Aceeași pălărie se rostogolește în final venită de nicăieri la picioarele fiului acestuia
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]