252 matches
-
ai grijă, Europa, ce tauri iei de coarne, căci se pare că acela care rezidează pe Muntele Olimp e pus pe șotii! ----------------------------- Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG călătorind prin Europa 20 iulie 2015 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU SONNENBERG - BINE ȘI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEȘTI / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V, 21 iulie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
BINE ŞI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEŞTI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374951_a_376280]
-
cu toții, a câștigat din ce în ce mai multă simpatie în rândul iubitorilor de frumos din întreaga lume care așteaptă deja cu nerăbdare în fiecare săptămână surpriza literară, pentru a o savura ca pe un cadou ... XIX. GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG - BINE ȘI DEZ-BINE DUPĂ CALENDELE GRECEȘTI, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. Deși nu aduc evidente foloase comunității, visătorii sunt o specie tolerată, ba chiar uneori îndrăgită, pentru darul de a dezmorți atmosfera. În cazul grecilor, mă tem
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
părintele zeilor nici nu mai putea deschide gura. În cupa Fortunei nectarul zeiesc se prefăcu în nectar omenesc și biata fată fu apucată de o nenorocită de pântecariță absolut jenantă... Prin urmare, convorbirea din iatacul lui Zeus se amână până la calendele grecești. Doar așa se poate explica faptul că omenirea a scăpat până acum de o lecție severă referitoare la norocul său. Referință Bibliografică: UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS / Mihai Batog Bujeniță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1192, Anul IV
UN OM INCREDIBIL DE NOROCOS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347752_a_349081]
-
suspendă ședința; secțiunile se întrunesc, însă la 5 ore nu terminaseră încă discuțiunea. Se propune închiderea ședinței. Ea se adoptă, ministrul de justiție citește apoi mesajul principelui prin care sesiunea parlamentară se declară închisă. Moțiunea majorității e astfel trimisă la calendele grece. Cu toate acestea d. Cogălniceanu a crezut de datoria sa de a-si da demisiunea. Nu voi nici o tranzacțiune, mi-a zis azi dimineață, când l-am întrebat asupra crizei. - Nu fac vânătoare de portofolii". D. Cogălniceanu, prin o
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
programe amănunțite, contele Andrassy a rezumat poziția respectivă a Austriei și a Rusiei într-un cuvânt care a făcut ocolul sferelor politice pe vremea aceea. Din partea d-voastră nu faceți slavism, din partea noastră nu facem polonism, iar chestia Orientului la calendele grecești". Se știe cum a executat Rusia din parte-și acest program, cum ea a făcut slavism, ajutată prin ambiția contelui Andrassy de-a anexa Bosnia și Herzegovina, în dorința sa de-a plăcea împăratului Austriei, dând două provincii monarhiei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
spune că mint. El spune că adevăr este numai ceea ce spune el, că n-are ce să spună „acestei anchete” și spune „veți cunoaște punctul meu de vedere la proces”. El se pregătește pentru proces. Nu putem să stăm până la calendele grecești cu această bandă din cauză că Pătrășcanu are această atitudine. Tovarășii de la Interne propun ca să aibă loc o convorbire între Drăghici și unul din membrii Biroului Politic în legătură cu unele lucruri. Propun pe tov. C. Pârvulescu. Să încerce a-l determina să
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
de la Berlin (1978). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A debutat în 1963, în „Gazeta literară”, și editorial, în 1976, cu Corabia de celofan. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”, „Ateneu”, „Astra”, „Calende”, „Arca”, „Ianus”, „Arta” ș.a. Poezia lui A., de la volumul de debut la Culorile rostirii (1986) și Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei (1995), ultimul un jurnal liric-retoric postrevoluționar, aparține unui modernism întârziat: un lirism pur, concentrat, intens metaforic
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
ARGEȘ, revistă care apare la Pitești din iunie 1966 până în decembrie 1990; până în 1975 apare lunar, iar între 1975 și 1982 apare trimestrial; din 1991 reapare sub titlul „Calende”. Redactori-șefi sunt, pe rând, Mihail Diaconescu (1966-1971), Gheorghe Tomozei (1971-1983), Sergiu Nicolaescu (1983-1990), Nicolae Oprea (din 1990). Comitetul de redacție este alcătuit din Al. Cerna-Rădulescu, Șerban Cioculescu, Augustin Z. N. Pop, Gabriel Țepelea, Ion Popovici, Corneliu Marcu, Ioana Girardi, Mihail
ARGES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285435_a_286764]
-
Turneul candidaților, O, 1990, 5; Coșovei, Pornind, 175-178; Ruja, Parte, I, 317-318, II, 169-175; Ștefan Borbély, Ecuații mici, liniștite, PSS, 1997, 10; Cornel Ungureanu, Simona-Grazia și paradisurile poeziei, O, 1998, 2; Mircea Bârsilă, Simona-Grazia sau Miza pe autoritatea proiectului liric, „Calende”, 1998, 2; Gheorghe Grigurcu, Paradis, Purgatoriu, Infern, RL, 1998, 25; Mircea A. Diaconu, Simona-Grazia Dima sau Focul matematic, VR, 1998, 9-10; Iulian Boldea, Developări în perspectivă. Simona-Grazia Dima, „Euphorion”, 1998, 3; Mariana Filimon, Portretul unei poete, CNP, 1999, 3-4; Adrian
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
calitate în care a determinat realizarea, la Editura Paralela 45, a colecției „Scriitorii orașului Pitești” și apariția revistei „Cafeneaua literară”, al cărei redactor-șef adjunct este. A debutat cu poezie în revista „Argeș” (1968). A colaborat la „Convorbiri literare”, „Luceafărul”, „Calende”, „Echinox”, „Tribuna”, „Familia”, „Argeș”, „Reflex” ș.a. Debutul în volum l-a constituit placheta de versuri Departele Epimenides (1976); au urmat alte cărți de poezie: Depărtarea lăuntrică (1980), Călătorie spre sine (1984), Discurs despre liniște (1989), Deasupra tenebrelor (2001), Opium (2002
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
Pitești, 2001; Chipurile poetului (în colaborare), Pitești, 2001; Opium, Pitești, 2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan Moldovan, Opiumul poemelor, 2002, 6; Nicolae Prelipceanu
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
2002. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, II, 69-70; Alex. Ștefănescu, Șapte cărți de poezie, „Săgetătorul”, 2001, 204; Gh. Mocuța, Virgil Diaconu, „Deasupra tenebrelor”, „Arca”, 2001, 7-9; Mircea Bârsilă, „Deasupra tenebrelor”, „Calende”, 2002, 2; Nicolae Oprea, „Tratatul despre întuneric” al poetului, „Calende”, 2002, 3-5; Dan Stanca, „Deasupra tenebrelor”, RMB, 2002, 30 martie; Radu Vancu, Dionis rugându-se: poezia lui Virgil Diaconu, T, 2002, 4; Ioan Moldovan, Opiumul poemelor, 2002, 6; Nicolae Prelipceanu, Retorică și mister, RMB, 2002, 25 iulie; Paul Aretzu, Poezia
DIACONU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
și editorial, în antologia Romanian Poets (Yowa City, SUA, 1977), cu poeme traduse în engleză. Debutul în limba română are loc în 1982, cu volumul Călătorii de recunoaștere. Colaborează la revistele „Ramuri”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Steaua”, „Calende”, „Orizont”. A fost distinsă cu premii de revistele „Luceafărul” (1980) și „Tribuna” (1981), de Filiala Craiova a Uniunii Scriitorilor din România (1996). În prezent este realizator de programe culturale la Radio Oltenia din Craiova. În cartea de debut, Călătorii de
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
M. Popa, „Călătorii de recunoaștere”, R, 1983, 1; Voicu Bugariu, „Călătorii de recunoaștere”, LCF, 1983, 15; Victor Marina, „Călătorii de recunoaștere”, ARG, 1983, 4; Bucur Demetrian, Poemul ca pasărea Phoenix, R, 1995, 11-12; Mircea Bârsilă, Ioana Dinulescu sau proba dedublării, „Calende”, 1997, 3-4; Al. Cistelecan, Ioana Dinulescu, în Dicț. scriit. rom., II, 101-102; Geo Vasile, Sarcasm pedepsitor, RL, 2000, 16; Bucur Demetrian, Poetul și sufletul său, R, 2000, 5-6; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 211-212; Grigore Grigurcu, Feminitate versus provincie
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
Adjud. Predase editurilor și o plachetă de versuri, Carmen miserabile, care s-a pierdut, o nouă versiune din Adorata (tipărită postum, în 1984) și romanul Esthera, apărut tot postum, sub titlul Fata de la Suza (1982). După 1989, revistele „Argeș” și „Calende” i-au dat la iveală câteva nuvele și pagini memorialistice, iar romanele i-au fost reeditate. Ca publicist, D. s-a ocupat intens de literatură. Dar, deși poseda o cultură bogată, extinsă de la clasicismul greco-latin până la avangardă, precum și capacitate analitică
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
labirintului, RL, 1991, 26; Laurențiu Ulici, „Povestea” istoriei, „istoria” poveștii, RMB, 1991, 5 octombrie; Tania Radu, Invenție la două voci, CNP, 1991, 38; Monica Lovinescu, „Ambasadorul” de Ioan Mihai Cochinescu, CNP, 1991, 40; Al. Th. Ionescu, Afeleia și Don Pedro, „Calende”, 1991, 11; Mihai Dragolea, Vise cu un ambasdor, ST, 1991, 12; Adriana Bittel, Cererea și oferta, RL, 1993, 34; Ov. S. Crohmălniceanu, Prefață, CC, 1997, 1-2; Octavian Soviany, Textualism, postmodernism, apocaliptic, Constanța, 2000, 114-119; Tudorel Urian, Proza românească a anilor
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
revistei „Manuscriptum”. A înființat Editura Muzeul Literaturii Române. A debutat în revista „Limbă și literatură” în 1973 iar editorial în 1997, cu Planeta Moft (Premiul Asociației Scriitorilor din București). A colaborat la „Amfiteatru”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Calende”, „Adevărul literar și artistic”, „Literatorul”, „Convorbiri literare” ș.a. Volumul de debut, Planeta Moft, subintitulat „o utopie critică despre rolul celei de-a patra puteri constituționale (Sfinte Sisoie!) în opera lui I.L. Caragiale”, constituie o insolită sinteză critică scrisă cu nerv
CONDEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286357_a_287686]
-
Greceanu” din Slatina, urmează o școală de biblioteconomie la București. A lucrat ca metodist la Casa Regională a Creației Populare Argeș (1961-1972), redactor la revista „Argeș” (1972-1974), cercetător la Biblioteca Județeană Argeș (1974-1997). După 1990 face parte din redacția revistei „Calende”. Debutează în caietul de poezie al revistei „Argeș”, cu ciclul Edict (1970), dar se impune cu volumul Curtea Veche (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), prima sa carte. Solitar și himeric, calofil de tip matein, așternându-și urechea pe catifeaua sonurilor vetuste
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
de limba și literatura română (1978-1983) în comuna Independența (județul Călărași), metodist (1984) la Centrul de Îndrumare a Creației Populare Călărași, apoi (1985-1991) șef al Inspectoratului Interjudețean (Argeș, Olt, Vâlcea) al Uniunii Compozitorilor din România. Redactor, din 1991, la revista „Calende” din Pitești, în 1994 se transferă la Teatrul „Al. Davila” din același oraș, ca secretar literar. În 2000, doctor în filologie al Universității de Vest din Timișoara, cu teza Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, din 2001 este conferențiar
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
cea dintâi carte e volumul de poeme Obrazul celălalt al Lunii (1982). Colaborează cu versuri, recenzii, cronici și eseuri la „Orizont”, „Forum studențesc”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (unde a utilizat și pseudonimul Mircea Silă), „România literară”, „Calende”, „Poesis”, „Neue Literatur”. Debutul editorial al lui B. s-a produs la începutul anilor ‘80, în plină campanie de lansare a „plutonului optzecicist”, fără însă a fi remarcat în mod deosebit, cu toate că Obrazul celălalt al Lunii, premiată de Editura Eminescu
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
de rogoz. Veniți / să dormiți într-o păstaie răcoroasă de mazăre. / De când nu ați mai stat de vorbă cu sturzul? / De când nu ați mai înnoptat, lângă foc, într-o luncă?” B. este și un aplicat comentator al poeziei. Cronicile din „Calende” (dedicate cărților la zi), eseurile din volumul Lecturi (2001) și, mai ales, cartea dedicată lui Nichita Stănescu (Dimensiunea ludică a poeziei lui Nichita Stănescu, 2001) indică o bună percepție a valorilor. SCRIERI: Obrazul celălalt al Lunii, București, 1982; Argint galben
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
5; Gheorghe Grigurcu, Evocarea vitalității, RL, 1989, 21; Al. Cistelecan, Cu și fără bilețele de recomandare, VTRA, 1989, 5; Cristea, A scrie, 238-241; Doina Tudorovici, Cincizeci de parabole, CNT, 1993, 51-52; Țeposu, Istoria, 105-106; Nicolae Oprea, Scutul sau oglinda poetică, „Calende”, 1994, 3; Gheorghe Grigurcu, Zburătorul poet, CNT, 1994, 4; Dan Cristea, Un alt optzecist, LCF, 1995, 3; Robert Ștefan, Oglinzile scutului, O, 1995, 5; Eugen Bunaru, Pariul cu poezia, O, 1998, 2; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, I, 56-58; Grigurcu
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
cu Stancu Ilin și Constantin Hârlav); Leonid Dimov, Versuri, postfața edit., București, 2000; Dumitru Țepeneag, Prin gaura cheii, pref. edit., București, 2001. Traduceri: Emil Cioran, Silogismele amărăciunii, București, 1992; ed. București, 2000. Repere bibliografice: N. Oprea, Țepeneag și onirismul estetic, „Calende”, 1998, 1-5; Octavian Soviany, Clasicul Țepeneag, CNT, 1998, 26; Costache Olăreanu, Aripile lui Țepeneag, ALA, 1998, 430; Daniel Cristea-Enache, Zâmbetul satisfăcut al criticii literare, ALA, 1998, 438; G. Dimisianu, O carte despre Dumitru Țepeneag, RL, 1998, 40; Diana Adamek, Lumea
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
Oltenia culturală” la postul Oltenia TV. A debutat cu versuri în „Ramuri” (1986) și editorial, cu placheta În margine, apărută în 1995. Colaborează cu versuri și cronici literare la „Ramuri”, „Vatra”, „România literară”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Timpul”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „ArtPanorama”, „Calende”, „Euphorion”, „Mozaicul”, „Caligraf”, „Adevărul literar și artistic” ș.a. A fost distins cu premii ale Uniunii Scriitorilor pentru cartea de debut, ca și pentru volumele Fincler (1997) și Fundătura Homer (2002). C. aduce în versuri o zonă de trăire specifică, o
COANDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286305_a_287634]
-
Vigilia (lat. vigilo = „a sta treaz noaptea, a veghea”). Unul dintre părinții Bisericii, Ioan Chrysostom (secolul al IV-lea), într-o cuvântare menită să oprească sărbătorirea păgână a Anului Nou, prezenta obiceiul ospețelor, al petrecerilor exuberante și al vegherii de calende ca fiind „diabolice” (50, pp. 46, 51). Obiceiul s-a păstrat până în ziua de azi, când în ultima/prima noapte a anului nu se doarme (revelion, de la fr. réveiller = „a trezi”), ci se petrece în ospețe și veselie (vezi și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]