578 matches
-
marinei bizantine. Prin urmare el a construit o flotă proprie, care a continuat să cucerească insulele Ibiza, Mallorca, și Minorca (Insulele Baleare). Avansând în Maghreb, forțele sale au cucerit Algerul în anul 700. În 709 toată Africa de Nord era sub controlul Califatului Arab. Singura excepție se pare că era Ceuta aflată lângă coloanele lui Hercule. În anii 710-711, generalul Musa a orodonat lui Tariq ibn Ziyad (un berber, fost sclav, acum general arab) să invadeze Hispania, începând astfel cucerirea arabă a Peninsulei
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
cucerirea sa de către Imperiul Persan condus de Khosrau al II-lea (616-629 d.Hr.). Împăratul Heraclius a recapturat Egiptul după o serie de campanii strălucite împotriva perșilor sasanizi, doar pentru a pierde din nou, zece ani mai târziu, în fața armatei califatului Rashidun. Cucerirea arabă a Egiptului și Cirenaicăi a avut loc în perioada 639-646. În 674 Califul umayyazilor Muawiyah a asediat Constantinopolul aflat sub conducerea lui Constantin al IV-lea. În această bătălie, Umayyazii nu au reușit să străpungă zidurile Theodosiene
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
Constantin al V-lea Copronimul a lansat o serie de campanii împotriva arabilor și bulgarilor într-o încercarea de a mai recupa din uriașele pierderi teritoriale. Un război civil izbucnește în Imperiul Bizantin, de multe ori cu sprijinul arab al Califatului Abbasid. Cu ajutorul califului Al-Mamun, arabii conduși de generalul bizantin Toma Slavul au invadat Imperiul Bizantin, astfel încât în câteva luni, doar două provincii bizantine din Asia Mică au rămas loiale împăratului Mihail al II-lea Amorianul (Bâlbâitul). Toma a capturat Salonicul
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
schimb câmpiile de coastă din jurul Narbonneului în 736 și Arles. Fiul lui Abdul Rahman planificase să se mute din oraș în oraș și dacă Martel ar fi dorit să-i oprească de la a crea o enclavă permanentă de extindere a Califatului, el ar fi trebuit să vină la ei, în aer liber, unde, el, spre deosebire de tatăl său, va dicta locul de luptă. Totul a fost planificat, până când Martel a ajuns, deși mai rapid decât maurii ar fi crezut că ar putea
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
mai rapid decât maurii ar fi crezut că ar putea apela la întreaga lui armată. Din păcate, pentru fiul lui Rahman, el a supraestimat timpul care i-ar lua lui Martel pentru a dezvolta o cavalerie grea echivalentă a musulmanilor. Califatul a crezut ca va dura o generație, dar Martel a reușit în cinci ani. Pregătit să facă față falangei france, musulmanii au fost total nepregătiți să se confrunte cu o forță mixtă de cavalerie grea și infanterie într-o falangă
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
cu o forță mixtă de cavalerie grea și infanterie într-o falangă. Astfel, Charles a promovat din nou creștinismul și a oprit expansiunea musulmană în Europa. Această înfrangere, plus cea din Anatolia, au fost ultimiile mari încercari de expansiune a Califatului Umayyad înainte de dispariția dinastiei în bătălia de la Zab, și împărțirea califatului pentru totdeauna, mai ales distrugerea totală a armatei la râul Berre în apropriere de Narbonne, în 737. În 737, la sfârșitul campaniei sale în Provence și Septimania, regele Theuderic
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
falangă. Astfel, Charles a promovat din nou creștinismul și a oprit expansiunea musulmană în Europa. Această înfrangere, plus cea din Anatolia, au fost ultimiile mari încercari de expansiune a Califatului Umayyad înainte de dispariția dinastiei în bătălia de la Zab, și împărțirea califatului pentru totdeauna, mai ales distrugerea totală a armatei la râul Berre în apropriere de Narbonne, în 737. În 737, la sfârșitul campaniei sale în Provence și Septimania, regele Theuderic al IV-lea a murit. Martel, s-a intitulat "Maior Domus
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Otoman și cedarea unei importante zone din Antatolia în favoarea Greciei. s-a stins în 1922, când Turcia a obținut o poziție favorabilă pe scena politică internatională și și-a pierdut obiectivele în momentul când Ankara a abolit rolul sultanului și Califatul. În India, deși Khilafat a fost în principal o mișcare religioasă, a devenit parte din mai larga mișcare pentru independența Indiei. Mișcarea Khilafat a fost unul dintre punctele de pe ordinea de zi a Conferinței de la Londra din februarie 1920. Califatul
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Califatul. În India, deși Khilafat a fost în principal o mișcare religioasă, a devenit parte din mai larga mișcare pentru independența Indiei. Mișcarea Khilafat a fost unul dintre punctele de pe ordinea de zi a Conferinței de la Londra din februarie 1920. Califatul este un sistem de guvernare islamnic în care statul este condus conform principiilor legii islamice. Sultanul otoman Abdul Hamid al II-lea (1876-1909) a lansau un program panislamic încrecând să contracareze încercările puterilor occidentale de dezmembrarea a imperiului și tendințele
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
lume. În ciuda acestei poziții oficiale, sultanul nu s-a folosit efectiv niciodată de autoritatea sa calif. Un mare număr de lideri religioși musulmani a început să activeze pentru întărirea conștiinței islamice și pentru dezvoltarea participării musulmanilor la activitatea politică favorabilă califatului. Liderul musulman Maulana Mehmud Hasan a încercat chiar să organizeze un război național de independență împotriva britanicilor cu sprijinul Imperiului Otoman. Abdul Hamid al II-lea a fost forțat să accepte reinstaurarea regimului monarhic constituțional, ceea ce a marcat începutul celei
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
obținut o serie de victorii care le-a permis să abolească Tratatul de la Sèvres și să negocieze un nou tratat mult mai favorabil - Tratatul de la Lausanne (1923). Ca urmare a programului de reforme inițiat de Atatürk, Republica Turcia a abolit califatul în 1924 și a transferat toate puterile acestuia către Marea Adunare Națională a Turciei. Deși în întreaga lume musulmană au avut loc mișcări politice și proteste publice în favoarea califatului, cele mai importante au avut loc în India. Un jurnalist remarcabil
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
a programului de reforme inițiat de Atatürk, Republica Turcia a abolit califatul în 1924 și a transferat toate puterile acestuia către Marea Adunare Națională a Turciei. Deși în întreaga lume musulmană au avut loc mișcări politice și proteste publice în favoarea califatului, cele mai importante au avut loc în India. Un jurnalist remarcabil musulman, Maulana Mohammad Ali Jouhar a fost închis pentru patru ani datorită activității sale în favoarea rezistenței antibritanice și pentru sprijinirea califatului. În momentul izbucnirii Războiului de Independență al Turciei
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
avut loc mișcări politice și proteste publice în favoarea califatului, cele mai importante au avut loc în India. Un jurnalist remarcabil musulman, Maulana Mohammad Ali Jouhar a fost închis pentru patru ani datorită activității sale în favoarea rezistenței antibritanice și pentru sprijinirea califatului. În momentul izbucnirii Războiului de Independență al Turciei, lideii religioși musulmani s-au arătat îngrijorați de soarta califatului, care nu mai era amenințat de puterile europene, care se angajaseră să îl protejeze, ci de revoluționarii turci. Musulmanii indieni se aflau
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
jurnalist remarcabil musulman, Maulana Mohammad Ali Jouhar a fost închis pentru patru ani datorită activității sale în favoarea rezistenței antibritanice și pentru sprijinirea califatului. În momentul izbucnirii Războiului de Independență al Turciei, lideii religioși musulmani s-au arătat îngrijorați de soarta califatului, care nu mai era amenințat de puterile europene, care se angajaseră să îl protejeze, ci de revoluționarii turci. Musulmanii indieni se aflau într-o situație foarte delicată, fiind în pericol să fie recrutați în armata britanică și trimiși să lupte
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
Hasrat Mohani, Syed Ata Ullah Shah Bukhari, Maulana Abul Kalam Azad și Hakim Ajmal Khan formând Comitetul Khilafat Panindian. Organizația și-a avut sediul în Lucknow. Scopul acestor lideri era edificarea unității politice musulmane și folosirea influenței lor pentru protejarea califatului. Ei au publicat în 1920 Manifestul Khilafat, care făcea apel la britanci să protejeze califatul și la musulmani să îi supravegeze pentru aceștia să își respecte angajamentele. În 1920, a fost pusă la punct o alianță între liderii Khilafat și
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
formând Comitetul Khilafat Panindian. Organizația și-a avut sediul în Lucknow. Scopul acestor lideri era edificarea unității politice musulmane și folosirea influenței lor pentru protejarea califatului. Ei au publicat în 1920 Manifestul Khilafat, care făcea apel la britanci să protejeze califatul și la musulmani să îi supravegeze pentru aceștia să își respecte angajamentele. În 1920, a fost pusă la punct o alianță între liderii Khilafat și cei ai Congresului Național Indian, cel mai mare partid politic indian de orientare naționalistă. Liderul
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
rămas alături de Gandhi și de Congres. Frații Ali s-au alăturat Ligii Musulmane. Ei aveau să joace un rol important în creșterea sprijinului pentru proclamarea independenței Pakistanului. În 1931, a fost convocată o conferință panislamică la Ierusalim petru determinarea soartei califatului după abolirea acestuia de către Turcia. Lupta Mișcării Khilafat a fost marcată de controverse și de opiniile radicale ale liderilor ei. Criticii consideră mișcarea drept una panislamică, fundamentalistă și în mare parte indiferentă la lupta pentru independența Indiei. Aceștia consideră că
Mișcarea Khilafat () [Corola-website/Science/327008_a_328337]
-
În ciclul neterminat "Din bătrâni", Slavici, inspirat de munca sa la documentele Hurmuzachi, se apleacă asupra romanului istoric și acoperă perioada nebuloasă a secolelor VI - IX a istoriei noastre, conturând o vastă frescă istorică, acoperind zona de la crestele Bucegilor până la califatele arabe din Asia Mică. Narațiunea este o încâlcită lecție de istorie, iar viața personajelor se complică inutil și la suprafață cu disputele teologice ale epocii. Slavici istoricul intră în dispută cu Slavici cunoscătorul de oameni, dar ciclul este net superior
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
un sistem complex de irigare care duce apa la gospodăriile populației, la grădini și la crângurile de palmieri. Comunitatea din M'Zab a fost fondată în secolul X de către ibadiți care s-au refugiat în oază din cauza cuceririi de către oștile Califatului Fatimid în anul 933 a capitalei regatului lor care era la Tiaret. Ibadiții au clădit 5 orașe fortificate (ksour) care încă se păstrează intacte. Aceste orașe sunt: Mai apoi au mai fost construite alte două orașe mai la nord, în afara
Valea uedului M'Zab () [Corola-website/Science/326813_a_328142]
-
i-au adus titlul de Al- Farūq, ("cel care distinge între bine și rău"). Uneori este menționat că ‘Umăr I de către istoricii din islam, întrucât mai tarziu, un alt calif, umayyad, ‘Umăr ÎI, a purtat același nume. Sub conducerea să, califatul Bine-Călăuzit s-a extins într-un ritm fără precedent, stăpânind întregul Imperiu Sasanid și mai mult de două treimi din Imperiul Bizantin. A întreprins campanii militare în urma cărora a cucerit Egiptul , Siria și Persia (Iranul de azi). Atacurile sale împotriva
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
mare durere și a acceptat realitatea. Musulmanii sunniți consideră că aceasta negare a morții lui Muḥammad a fost prilejuita de dragostea lui profundă față de profet. Geniul politic al lui ‘Umăr s-a manifestat în primul rând că ca arhitect al califatului după moartea lui Muḥammad. Locuitorii orașului Medina ( Ansar) au refuzat la început conducerea Emigranților (Muḫăğir), insă ‘Umăr era ferm convins că aceștia din urmă ar trebui să preia controlul califatului. După negocieri tensionate care au durat o zi sau două
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
s-a manifestat în primul rând că ca arhitect al califatului după moartea lui Muḥammad. Locuitorii orașului Medina ( Ansar) au refuzat la început conducerea Emigranților (Muḫăğir), insă ‘Umăr era ferm convins că aceștia din urmă ar trebui să preia controlul califatului. După negocieri tensionate care au durat o zi sau două, ‘Umăr a reușit să stingă disensiunile iar Abu Bakr avea să fie primul calif. În timpul domniei lui Abu Bakr, ‘Umăr i-a servit că secretar-șef, consilier și strategist în
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
să aleagă un calif dintre ei. De asemenea, a cerut ca un grup de 50 de soldați înarmați să protejeze casa unde avea loc întâlnirea acestora. Apoi pe 7 noiembrie 644 ‘Umăr a murit, fiind urmat de ῾Uṯmăn la conducerea califatului. ‘Umăr este considerat ca fiind una dintre cele mai influente figuri din istoria islamică. El a fost în adevăratul sens al cuvântului arhitectul imperiului islamic. Că suveran, era cunoscut pentru stilul său de viață simplu și auster. Decât să adopte
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
comunitate, Abu Hanifa căutând o cale de mijloc între părțile conflictuale. Această înclinație a fost rezultatul influenței Murji`a, un grup înființat în ce-a de-a treia parte a perioadei umeiade.Principala preocupare a Murji`a era chestiunea începutului califatului; în încercarea de a limita disensiunile care au apărut după uciderea lui Uthman, aceștia și-au exprimat sprijinul pentru Abu Bakr și Umar, dar au luat în considerare meritele lui Uthman și Ali.Murji`a considerau credința individului ca nefiind
Abu Hanifa () [Corola-website/Science/331934_a_333263]
-
din Karakorum (Mongolia), Munke, solicitându-i o cooperare militară. Tratativele au fost purtate de un călugăr franciscan, Guillaume Rubruquis, și ele s-au soldat în 1253 cu o alianță franco tătară, prima alianță de acest fel, scopul ei fiind distrugerea califatului de Bagdad, a Alepului, Damascului și a califatului egiptean, un plan de luptă, după cum se vede, de mare anvergură, ce însemna o abatere evidentă de la idealul de cruciadă. O solie asemănătoare fusese trimisă și la marele han din Persia și
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]