319 matches
-
de curtea imperială pentru a picta în intimitate, disprețuindu-i pe cuceritorii barbari. Zhao Mengfu (1254-1322), unul dintre urmașii familiei imperiale a dinastiei Song de Sud, face excepție de la regulă, el având acces la mari demnitari ai dinastiei Yuan. Acest caligraf de excepție s-a specializat în picturile cu cai, dar a fost și un mare peisagist. Original și sensibil, nu picta pentru curte, ci pentru propria-i plăcere. Dinastia Ming În anul 1368 urcă pe tron Zhu Yuanzhang, care pune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a Zidului Chinezesc". Uriașa placă informativă are 5,9 m lungime și o lățime de 1,6 m. Fiecare caracter are 1,45 m înălțime și o lățime de 1,09 m, fiind scrise de Xiao Xian, unul dintre cunoscuții caligrafi din perioada dinastiei Ming. Este interesant că pe placă nu se menționează numele caligrafului. Se spune că după ce Xiao Xian a terminat de scris numele trecătoarei, a fost nemulțumit de caracterul pentru cuvântul "întâi". Cum acesta este doar o linie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de 1,6 m. Fiecare caracter are 1,45 m înălțime și o lățime de 1,09 m, fiind scrise de Xiao Xian, unul dintre cunoscuții caligrafi din perioada dinastiei Ming. Este interesant că pe placă nu se menționează numele caligrafului. Se spune că după ce Xiao Xian a terminat de scris numele trecătoarei, a fost nemulțumit de caracterul pentru cuvântul "întâi". Cum acesta este doar o linie orizontală, Xiao Xian, un caligraf foarte serios, a încercat de multe ori să îi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Este interesant că pe placă nu se menționează numele caligrafului. Se spune că după ce Xiao Xian a terminat de scris numele trecătoarei, a fost nemulțumit de caracterul pentru cuvântul "întâi". Cum acesta este doar o linie orizontală, Xiao Xian, un caligraf foarte serios, a încercat de multe ori să îi găsească o imagine cât mai aspectuoasă, dar n-a reușit să fie mulțumit. A coborât din trecătoare pentru odihnă și a mers la o ceainărie din apropiere. Când ospătarul l-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a întâmpinat fericit, cu prosopul pe umăr, cum făcea de obicei. Marginea prosopului a atins puțin masa lăsând o urmă de apă. Văzând-o, Xiao Xian a exclamat: "Extraordinar! Extraordinar". Urma de apă arăta precum caracterul "întâi", dar mai frumos. Caligraful Xiao Xian a copiat-o cu seriozitate și a adăugat acest caracter pe placă, finalizându-și astfel opera caligrafică. Prin urmare, Xiao Xian nu era dornic doar să-și înscrie numele pe tabelă. Marele Zid se termină în partea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Călătorie spre soare-apune este un romancier din dinastia Ming, originar din Huai'an, provincia Jiangsu, China de Est. De mic copil a manifestat o inteligență vie și un vast interes pentru filosofia și literatura veche. A fost un pictor remarcabil, caligraf, poet, compozitor, maestru în Go și un pasionat colecționar de opere picturale și caligrafice celebre din istorie. Datorită harului său literar extraordinar s-a bucurat încă din adolescență de faimă pe meleagurile sale natale. Dar erudiția și talentul său sunt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a trimis după el pe maiorul Stavri să-l aducă în odăile de sus, dinspre gradină ale Vilei Katerina. Acolo i-a arătat, el a spus "spre luare la cunoștință", cîteva proiecte redactate de mînă, cu o trăsătură fermă, de caligraf, "maiorul le-a scris pentru tipografie". "Ia și citește, domnule adjutant, o să vezi că nu-i vorba de ceva care să vină în contra opiniunilor oricărui bărbat adevărat, iubitor de neam și țară, ia și citește!" Radul Popianu s-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de unde le putuse învăța doctorul însuși. Desigur, desigur, aici erau prea mult lucruri la mijloc, ca să fie vorba de opera unui singur bătrân. — Foarte mult timp, continuă Fidorous, a existat o societate foarte discretă, o școală de logologiști, lingviști și caligrafi. Când m-am alăturat lor, se numeau Grupul 27, dar înainte de asta se numiseră Biroul de Limbă și Tipografie. Numele s-a schimbat de multe ori de-a lungul anilor, dar la început erau cunoscuți sub numele japonez de Shotai-Mu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acea claritate. Aerul rece, un fulg îl străpunge, din când în când. Un trunchi de copac, negru, se răsfrânge ca linia unei pensule subțiri, în alb, așa cum numai copacul japonez știe să o facă, imitând gestul cel simplu al bătrânului caligraf. Japonezele se odihnesc. Alături, Olga se ridică din abur, cu expansivitatea ei de copil bosumflat, pășește pe margine, șiroind, și cu un strigăt victorios, răgușit, se aruncă în peretele de zăpadă, ca o crucificată. Trupul ei fierbinte, de femeie tânără
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
CEI TREI COPIIMOZART CALIGRAFUL Pana mea așterne pe hârtie literă lângă literă cu siguranța unui trăgător cu arcul. Ba mâna ce ține un condei e necesar să fie cu mult mai exersată decât aceea a oșteanului. Fiindcă arcașul, greșind, lasă unui om viața, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
imagine, doar de culoarea albă. Probabil că nici în anii maturității cele petrecute nu au avut un caracter deosebit, trăirile mele fiind doar mult mai profunde. Ar mai fi copilăria. Încă de mic am fost hărăzit scrisului. Tatăl meu tot Caligraf fusese și, aidoma, bunicul din partea mamei. Aproape că era nefiresc să fiu pregătit pentru o altă îndeletnicire. Primele mele amintiri sunt legate de niște litere din lemn, mari cam cât o piesă obișnuită de șah. Fuseseră cioplite special pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
puțin mai târziu cum să prepar cernelurile, chiar și pergamentul. Nu am deprins lesne toate acestea: degetele îmi erau vinete de la vergile primite de la tatăl meu și - atâta cât a trăit - de la bunic, dornici amândoi să scoată din mine un caligraf cu mult mai presus decât fuseseră ei, la vremea lor. Am avut dascăli severi, caracter ce mi s-a imprimat și mie. Numai tratând lucrurile cu maximum de gravitate reușești să obții o nouă calitate și o poziție dominantă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
la vremea lor. Am avut dascăli severi, caracter ce mi s-a imprimat și mie. Numai tratând lucrurile cu maximum de gravitate reușești să obții o nouă calitate și o poziție dominantă pe un anumit teritoriu. Sunt cel mai bun caligraf din cetate, dovada sigură a acestei afirmații fiind faptul că tratatele de pace cu cetatea vecină - mă refer la cele șapte întocmite în ultimii douăzeci și cinci de ani - sunt întocmite de mine. Asemenea acte se compun în cinci exemplare, câte unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nimic, ca pe altă lume. Eram ținut într-un astfel de loc pentru a nu fi ucis din greșeală. Numai din greșeală. Fiindcă - prin consens - disputele dintre cele două cetăți au anumite reguli respectate de toată lumea, una referindu-se la Caligraful oficial, totdeauna îmbrăcat în alb, pentru a fi zărit de la distanță și protejat. Pe îmbrăcămintea sa, totdeauna imaculată, s-ar fi observat imediat - dacă ar fi fost rănit - și cea mai mică urmă de sânge, obligația combatanților fiind să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
siguranță deplină, dar tatăl meu s-a opus categoric, aducând drept argument hotărâtor faptul că la rându-mi s-ar putea să am un fiu care să-mi semene și să-mi urmeze, cetatea având peste o vreme un alt Caligraf destoinic. Așa că am fost însurat cu văduva unui oștean, dar nici unul din cei patru fii pe care i-am avut împreună nu m-a moștenit în ale scrisului. Unul e arcaș, altul e olar, al treilea cântă frumos, iar ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să fie amabili. Grija lor - să nu mi se întâmple ceva - este neclintită. Șapte războaie le-am petrecut în chilia oarbă și surdă. Nici o fereastră pe unde să pătrundă vreo primejdie sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se pregătesc, din vreme, cărți rare și, pentru cel puțin un an, cele necesare scrisului. E nevoie de un Caligraf întreg la minte, sănătos; sunt hrănit mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
sau vreo veste. Totul e tăcere: chiar și străjerii Caligrafului sunt, prin tradiție, muți. Pentru a nu înnebuni de singurătate, mi se pregătesc, din vreme, cărți rare și, pentru cel puțin un an, cele necesare scrisului. E nevoie de un Caligraf întreg la minte, sănătos; sunt hrănit mai bine decât oștenii, îndopat aproape, iar noaptea sunt scos la aer pe terasă. Fac gimnastică, alerg pe loc, ridic de câteva zeci de ori o halteră adusă anume pentru mine, privesc stelele. Locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mână sigură, va scrie semnele magice ale împăcării. Până atunci, când se va întocmi actul, existența mea va fi mai mult un exercițiu de supraviețuire. Chiar dacă nu sunt supus unor amenințări directe (nici un oștean advers nu va încerca să ucidă Caligraful), pericolul există și vine, după cum se poate observa, nu din afară, ci din lăuntru. Grija ce mi se arată, iată primejdia cea mare! Nu e chip să mă sustrag; nici un Caligraf nu a reușit așa ceva vreodată. Va trebui deci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
directe (nici un oștean advers nu va încerca să ucidă Caligraful), pericolul există și vine, după cum se poate observa, nu din afară, ci din lăuntru. Grija ce mi se arată, iată primejdia cea mare! Nu e chip să mă sustrag; nici un Caligraf nu a reușit așa ceva vreodată. Va trebui deci să mă pregătesc. Lucrurile pe care le voi lua cu mine sunt puține. Dacă îmi va lipsi ceva, voi primi degrabă, regula fiind ca solicitarea să aibă aspecte rezonabile. Așa că preparativele propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
mi-au fost - în astfel de situații - de mai puțin folos decât darul și patima mea tot mai arzătoare pentru arta caligrafiei. După cum se poate bănui, în chilie nu e prea greu să te scrântești, bineînțeles după recluziuni mai îndelungate. Caligraful dinaintea bunicului meu nu și-a revenit niciodată și, asemenea lui, în ultima sută de ani, au pățit-o încă doi. I-am socotit: cei care au funcționat în decursul veacului au fost - în afara mea - șase la număr. Procentul celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
pățit-o încă doi. I-am socotit: cei care au funcționat în decursul veacului au fost - în afara mea - șase la număr. Procentul celor care nu au sfârșit-o bine e alarmant. De aceea, vârsta până la care poți să fii Primul Caligraf al cetății nu poate depăși patruzeci și cinci de ani. Excepție se face numai atunci când cel în cauză împlinește anii retragerii în vreme de război și nu are nici un fel de probleme cu sănătatea. Peste câteva luni voi avea patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
reprezintă ambele combatante, deosebirile de sistem dintre cetățile noastre fiind minime. Bătrânii sunt - la rândul lor - foști cavaleri, așa că, de fapt, toți cei care stabilesc textul actului amintit sunt niște războinici, nicidecum mari cunoscători într-ale Cancelariei. De fiecare dată, Caligraful este cel care șlefuiește și armonizează fraza. Cu excepția finalului, mereu același, o mică osana. Toată lumea îl știe pe dinafară. „Pacea aceasta va fi precum Lumea veșnică, un dar al Celui de Sus, amin.” Și urmează semnăturile. Mizând pe această arhicunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
-mi un pergament, să vă citesc doar câteva rânduri! V-am înșelat! Acesta a fost ultimul vostru război! Actul, dați-mi actul și o să vedeți! Au crezut, probabil, că am înnebunit. Știau și ei bine că recluziunile făcuseră ravagii printre Caligrafi. Am apucat un tub din mâna unui cavaler și, desfășurând pergamentul, am citit cu glas tare finalul. Nu au priceput imediat, deși folosisem o intonație ce reliefa cum nu se poate mai limpede noua semnificație a textului. E drept, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scriu povești. Erika le copiază, repetând până și greșelile mele; totdeauna trebuie să corectez după ea. Redă totul cu exactitate, știe dintr-o scriere anterioară că... în creația cuiva nu-i este nimănui îngăduit să intervină cu ceva. (A.E. - „Caligraful”) Doar autorului. Și timpului; schimbă conotațiile, lăsând litera neatinsă: „Să i se taie capul!” - de pildă. Acum trei sute de ani, să zicem, nimic mai simplu. Legal, în urma unei judecăți - sau abuziv, în funcție de împrejurări -, imprudentului i se reteza grumazul. Sintagma „Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
câine. Animalul ascultă cu atenție. Nu pricepe nimic. Îi simți răsuflarea fierbinte, mirosul specific. Din când în când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ CUPRINS Caligraful Vânătorul de lupi albi Ceasornicarul Sindromul G. Labirintul de sticlă Cei trei copii-Mozart Șoseaua Femeia solară Conviețuirea mea cu Erika Spleen ∗ (lat.) - „Mă înfior povestind” (Vergiliu - Eneida). ∗ Făcând o pauză, sergentul a numărat optzeci și trei de j-uri. ∗ Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]