270 matches
-
începuse să galopeze împreună cu Mihăiță și Vișinel spre Cireșar, în întâmpinarea bacalaureatului. Examenul, asemenea unui judecător intransigent, oferindu-le împricinaților, cu gentilețea-i cunoscută, subiecte de teză deloc îmbietoare. Urmă examenul oral. Pe masa examinatorilor se aflau zeci de bilețele caligrafiate cu grija unui notar din secolul trecut, pe care erau cuprinse capitole întregi din materia parcursă de-a lungul anilor de studiu. Emoțiile participanților la această confruntare, la capătul unui drum de 12 ani, se dovediră a fi motivate, examenul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
plic mare, voluminos. Nu-și dădu seama din primul moment cine era expeditorul, întoarse grăbită plicul pe verso. Se arătă nedumerită. Părea a fi de la Olga. Dar ea scria de obicei adresa cu majuscule. De data aceasta însă, schimbase stilul, caligrafiase cu minuție fiecare literă și adresa exactă. Cum ajunse în casă, aruncă pe pat poșeta, pardesiul și dezlipi cu febrilitate plicul. Curseră din el câteva fotografii din care o privea o fetiță cu părul inelat, un îngeraș, căruia îi lipseau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bizara ei poveste. Acum exact un an, pe 19 octombrie 2006, Andrei Codrescu era înștiințat că în biblioteca Universității Emory din Atlanta se află un exemplar din volumul Renatei Pescante Botti, L'alito eterna, pe care o mână juvenilă a caligrafiat ori mâzgălit, în urmă cu patruzeci de ani, o serie de poezii în limba română. Mai mult, după toate aparențele și după toate iscăliturile, mâna cu pricina îi cam - vorba vine - aparținea celui care a strălucit prin Licence to Carry
Cherchez la femme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9157_a_10482]
-
ceva de neiertat, fără să mi se spună să-mi fac bagajele și să plec. Dar ce anume o fi la mijloc? Mamă, sunt eu, băiețelul care petrece seri întregi înainte de începerea școlii, trecându-și în orarul colorat numele materiilor, caligrafiindu-le cu caractere engleze vechi, sunt băiețelul care atașează răbdător rezerve de hârtie dictando și velină pe lângă cantitatea prinsă-n caietul mecanic, necesară unui trimestru școlar. Întotdeauna am la mine un pieptene și o batistă curată; niciodată nu-mi las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Jing, Zhang Yu, Li Juan Corectori: Felicia Gherman, Sanda Man, Luo Dongquan, Lin Ting, Zhu Kewen, Silviu Niculescu, Nicolae Mircea Năstase, Tudor Martalogu Fotografii: Wang Zhi, Yang Ying, Felicia Gherman, Zhang Xue, Wu Xiyun Redactor: Simona Modreanu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Caligrafie copertă: Wang Zhi Fotografie copertă: Wu Xiyun, Wang Zhi Coperta: Sub semnul măreției și dăinuirii Numărul epitetelor și atributelor care au fost asociate țării, culturii și civilizației chineze este egalat poate doar de numărul locuitorilor acestui tărâm, îndepărtat geografic de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
anul o mie nouă sute patruzeci și doi, și‑l puteți vedea, de veți citi cu atenție, cum aduna frunze din Grădina Botanică, ca apoi, În Palmotičeva, să se trudească să le preseze și să le lipească În ierbarul fiicei lui, caligrafiind Păpădie (Taraxacum officinale) sau Tei (Tilia), tot așa cum scrisese și mapele cu hărți „Marea Adriatică“ sau „Vlasina“. Din acest fluviu tumultuos care este biografia lui, din acest roman de familie, se ramifică brațele, așa Încât, În paralel cu munca lui de la fabrica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
-l purifice la sânge și dacă nu găsește erori de calcul, să se facă măcar că nu înțelege o cifră, să-i spună că ar trebui să-și cumpere o lupă ca să poată vedea. Matei are un scris ordonat, sistematic, dar caligrafiază literele și cifrele nu mai mari decât un purice. Mulți spun că face yoga, dar nimeni nu a îndrăznit să-l întrebe pe față dacă este adevărat sau nu, în tot cazul este un vegetarian convins, cineva răspândise vestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lectură, avea o memorie formidabilă dar erau un chin pentru ea temele scrise, părea și caraghioasă, stătea aplecată peste caiet, cu degetele cocârjate pe luciul stiloului, icnind din când în când de încordare de parcă i-ar fi trebuit forță ca să caligrafieze. De aceea nici acum nu se obosise să scrie prea mult. Era precisă și sobră: Am plecat pentru că știam că n-o să-mi dați voie să mă mărit așa de tânără. Poate fac bine, poate nu, dar dacă nu încerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine de pe pian, Todesfuge. Fuga morții, cea pe versuri de Paul Celan". "Crede-mă, tata mi-a precizat și marca bateriei: Toshiba". Devenisem atît de vulnerabilă, că am început să scriu ca-n transă un roman. Țin minte că am caligrafiat titlul încă de la început. Mi-am scris numele cu capitale, pe o pagină albă: IORDANA Marievici, POVESTE din Cartierul de Sud-Est. Parcă mi-ar fi împins cineva mîna, să desenez literele. Parcă inventam, atunci, alfabetul. Nu prea mai eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o pagină de carte, pe care scria: "Lumile noastre se pot intersecta o singură dată. Durata sau aria intersecției o hotărăști numai tu." Semnat Marny. Ani de zile mi-au trebuit până să fac o legătură între inițiala M, ondulat caligrafiată pe spatele fotografiei, și "Marny", numele cu care era semnat bilețelul; majuscula "M" avea, întocmai, aceeași grafie. Multă vreme am fost îndrăgostit de fata din poză și autoarea bilețelului. Atât de îndrăgostit, încât nu puteam avea decât relații superficiale, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iubito... Dacă nu mai ai nimic de adăugat, te-aș ruga să o transcrii frumos, cum numai tu poți, și... mâine, când voi pleca la spital, s-o expediez. ― Treaba e ca și făcută, dragule. Îndată, Mărioara ta scumpă va caligrafia - așa cum a Învățat ea la Școala Pedagogică - scrisorica către mama Maranda și tata Toader... ― Dacă ar fi să le scriu eu, atunci ar trebui să meargă la Învățătorul din sat să descifreze hieroglifele mele... ― Nici chiar așa, iubitule. Îți place
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este zadarnică. Într-un teanc de plicuri legate cu panglică de culori indefinibile, care par să fi fost cândva culorile tricolorului românesc, găsește și unul la care adresa expeditorului, Ovidiu Frunză, este clară : "Comuna Arbore, Județul Rădăuți, Bucovina-România". Conținutul scrisorii, caligrafiată cu grijă pe două pagini de caiet dictando, este anodin, dar orice amănunt are importanță pentru Dora. Copiii acestui domn Ovidiu, doi băieți de 9 și de 11 ani la data care apare pe scrisoare 1 iunie 1949 merg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Învârtelilor proprii meseriei sale. Alatriste nu mai spusese nimic, nici nu mă Încurajase să urmez calea aceea a penei, hârtiei și cernelii. Dar am citit aprobare În ochii lui liniștiți când m-a văzut așezându-mă lângă ușă ca să exersez caligrafia. M-am apucat să copiez câteva versuri din Lope pe care le auzisem recitate de mai multe ori de căpitan În nopțile când rănile de la Fleurus Îl chinuiau mai abitir: Încă n-a venit mojicul care lat o să rămână, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
interzise; - nimeni nu a fost ucis sau rănit; - părțile nu au folosit luptători străini; - nu a fost luat nici un prizonier; etc., etc., și numai în final se va referi, echivoc, la pace. Așa au arătat și cele șapte tratate anterioare, caligrafiate de mine, și care niciodată nu au fost citite cu atenția cuvenită momentului, ci numai fluturate mulțimii ce aclama în delir, dornică de spectacol și apoi de liniște. Doar femeile din cetățile noastre nu văd cu ochi prea buni aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Toată viața am copiat cărți despre eroi și despre sfinți, despre cavaleri rătăcitori și despre ierburi de leac, despre mersul planetelor și despre vise, despre împărați și despre martiri, despre tot ceea ce mi s-a cerut, patima cu care am caligrafiat miile, zecile de mii de pagini, fiind cu totul neobișnuită. Zilnic, înainte de a mă apuca de scris, am făcut - și fac - o gimnastică specială, de fapt niște exerciții orientale de respirație, element foarte important pentru realizarea unei scrieri cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Perseverând, am reușit să mă desprind complet de tot ceea ce se petrece în preajmă; nici un eveniment nu mă mai poate perturba atunci când lucrez și, cu timpul, voi desena litere de o perfecțiune dusă în pragul absolutului, dorința mea dintotdeauna. Să caligrafiez așa cum nu a mai reușit încă nimeni! Adică să găsesc, primul, formele optime pentru toate semnele grafice folosite în scrierea noastră, amănunt de care, până acum, nu cred că se fi ocupat, vreodată, cineva. Trebuie să aflu îmbinarea ideală dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
din naștere, dacă le-ar auzi rostite în preajma unei ferestre, le-ar putea chiar pipăi, atingând cu degetul sticla ce ar vibra ușor; omul acela ar avea o înțelegere nouă asupra lucrurilor, ar fi mai întreg. Sper ca aceste pagini, caligrafiate în afara oricăror canoane grafice, să fie înțelese măcar ca intenție, esența lor nefiind percepută cu adevărat decât de un inițiat. Totul poate fi luat drept o preocupare maniacală, apreciere oarecum justificată, avându-se în vedere că eu sunt, în același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nimicului. Fiindcă, de-acum înainte, ce mi s-ar mai putea întâmpla? Chiar și războiul acesta dintre cetăți, pe care îl simt apropiindu-se din ce în ce, nu va aduce nimic nou. Voi fi sechestrat iarăși în chilie, voi caligrafia, voi muri și voi învia, la fel ca în alte rânduri, voi aștepta. În sinea mea nu exclud totuși schimbări, dar numai după confruntare. În spațiul ce îmi va fi rezervat, nu sunt posibile evenimente, totul e, dintotdeauna, încremenit. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vreme de război și nu are nici un fel de probleme cu sănătatea. Peste câteva luni voi avea patruzeci și patru de ani și cred că aceasta va fi ultima dispută armată ce se va termina c-un tratat de pace caligrafiat de mine. Tocmai de aceea, voi scrie un act perfect, singurul, cum nu s-a mai încheiat vreodată între cele două cetăți (deși, în general, conținutul e mereu același). O capodoperă în materie. Povestea vieții mele - aceste rânduri, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
va întinde, mai mult ca sigur, de-a lungul multor ani. În fond e vorba de o artă. Geometrie, culoare, sonorități apropiate de domeniul muzicii. În ultima vreme, copiez pentru cavaleri o carte despre un paladin. Am început să o caligrafiez în urmă cu două luni, când era încă pace. Mâine se vor împlini cincizeci de zile de război. Parcă sunt în chilie de când mă știu; parcă niciodată nu am ieșit în afară. Ceea ce a fost înainte e deja estompat, șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
trecut, am fost ambidextru. De aproape o lună, mâna dreaptă mi-a fost retezată. Pentru că - potrivit legilor cetății - nu i-am dat folosința cuvenită, dovedindu-se mai mult o unealtă a minciunii și a trădării. Mai precis, actul de pace caligrafiat de mine după acest ultim război, de numai optzeci și patru de zile, conține o virgulă în plus, fapt ce a denaturat complet scopul său tradițional. O regulă privind procedura încheierii păcii - stabilită cu vreo cincizeci de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de față să pornească pe urmele scrisorii-testament. Poate, cândva, Dumnezeu știe când, cineva o va citi. Fiindcă va trebui să se știe. Așa e drept. Apoi, mâine în zori, voi trimite o epistolă Consiliului Cavalerilor. De nesupunere. Dovada că mai caligrafiez. Că mai Exist. Nu le va rămâne decât să-mi reteze și mâna cealaltă. Dar nu va fi așa. Cetatea noastră e săracă; fiecare locuitor trebuie, cât de cât, să o sprijine. Să se ajute pe sine, măcar. Or, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
atît mai puțin cele insurgente, par a nu-și găsi loc într-o atare producție vegetativă a cărei finalitate se divulgă a fi nesațiul contemplației. E o introvertire ce se bucură de propria-i umoare, a cărei manifestare predilectă e caligrafia și a cărei limită de expansiune e ironia, jocul umoresc. În felul acesta ni se recomandă Emil Brumaru, căruia i-au priit din adolescență "vacanțele de vară și toamnele prelungite, interminabile, singuratice". Ebrietat de năvala percepțiilor, "mărită, exacerbată de fiece
Cum scriu autorii români? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7849_a_9174]
-
doar la secțiunea de dicționar). Întrebarea care se pune în urma acestei constatări este aceea dacă miza pe teme minore, stilul minimalist și o anumită artificiozitate estetică pot transfera întregii opere o anumită senzație de inconsistență? Este minor un poet care caligrafiază uneori superb pe teme minore? Probabil, fiecare cititor își are propriile sale răspunsuri la aceste întrebări. În ce mă privește, trebuie să o recunosc, îmi place rafinamentul discret din poezia lui Constantin Abăluță.
Vernisaj liric by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7269_a_8594]
-
copitei sale umplută cu suferință sugerează oricum apa, lacrimile). Am găsit însă poeme de mare frumusețe, care mă fac să cred în viitorul acestei poete, dacă va renunța la emfaza Ťtemelor esențialeť și va insista pe trasarea unor portrete delicate, caligrafiate cu emoție, precum cel numit Din nebăgare de seamă: ŤAritina nu mai este/ a fumegat ușor, s-a rostogolit/ prin sufletul meu ca un saltimbanc/ sângaci/ a fumegat / ca o pipă de familie bună... Mi-a scrântit din greșeală,/ din
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]